ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 12 aprilie 2001, reclamanta SC
C.F. SRL-Otopeni a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Otopeni, SC C.
SA București, F. Ilfov și SC E.E. Ltd. București pentru ca prin hotărârea ce se
va pronunța să fie obligată la plata sumei de 373.853.297 lei actualizată cu
rata inflației, prevăzută în încheierea din 3 noiembrie 1998 din Dosarul nr. 1142/1998
a Judecătoriei Buftea echivalentă cu suma de 43.028 dolari SUA la acea dată, cu
cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.
13715 din 12 noiembrie 2002, Tribunalul București a admis în parte acțiunea
reclamantei, a obligat pe pârâta F. Ilfov la plata sumei de 180.911.585 lei, cu
65.215.963 lei cheltuieli de judecată, a respins acțiunea față de ceilalți
pârâți, precum și cererea reconvențională formulată de SC E.E. Ltd., pe care a
obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 26.397.500 lei.
Totodată a obligat pe reclamantă să plătească în contul Biroului local de
expertize suma de 52.790.000 lei diferență onorariu expert.
Curtea de Apel
București, prin Decizia civilă nr. 1123 din 20 iunie 2003, a anulat, ca
netimbrate, recursurile declarate de reclamanta SC C.F. SRL și pârâtele F.
Ilfov și SC E.E. Ltd. București.
Împotriva hotărârii
instanței de fond, expertul D.G. a declarat apel, care a fost respins prin Decizia
civilă nr. 544 din 7 noiembrie 2006.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri judecătorești, expertul D.G. a declarat recurs, potrivit art. 304
pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, obligarea reclamantei la plata
sumei de 5.279,50 lei onorariu de expert aprobați de Tribunalul București prin
Încheierea din 27 iunie 2002, precum și corespunzător acestei sume plata
dobânzilor și inflația datorate pe perioada neachitării debitului, în total
suma de 10.559 lei.
Recursul este
nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea
actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de motivele pe care
recurentul le reiterează prin recursul de față, se constată că nu sunt
îndeplinite condițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., invocat ca temei
legal, pentru a se putea solicita modificarea hotărârii atacate.
În speță, se constată
că, în adevăr, prin Încheierea din 27 iunie 2002, Tribunalul București a
reținut în sarcina reclamantei obligația de a achita onorariu de expert în sumă
de 52.795.000 lei, iar prin sentința civilă nr. 13715 din 12 noiembrie 2002,
instanța de fond a obligat pe reclamantă să plătească această sumă reprezentând
diferență onorariu expert, în contul Biroului local de expertize.
În această situație,
recurentul expert D.G., deținea deja un titlu executor pronunțat de instanța de
fond pe care putea să-l pună în executare, așa cum corect s-a reținut și prin
hotărârea care se atacă.
De altfel, corect au
fost înlăturate susținerile expertului privind obligarea la plata diferenței de
onorariu de expert, în fața instanței de apel, întrucât nu sunt aplicabile
dispozițiile art. 294 C. proc. civ., cât timp hotărâre instanței de fond
devenise irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1123 din 20 iunie 2003, care a
soluționat recursurile declarate în cauză.
Cu alte cuvinte,
pentru recuperarea sumei reținute în sarcina reclamantei cu titlu de diferență
onorariu expert, acesta avea deschisă calea executării hotărârii, cum s-a
menționat mai sus, sau să procedeze la formularea unei acțiuni pe cale
separată, așa cum s-a reținut și prin hotărârea atacată cu recursul de față.
În această situație
recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat,
recursul
declarat de D.G. împotriva Deciziei comerciale nr. 544 din 7 noiembrie 2006 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2008.