ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 12 aprilie 2001, reclamanta SC C.F. SRL-Otopeni a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Otopeni, SC C. SA București, F. Ilfov și SC E.E. Ltd. București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 373.853.297 lei actualizată cu rata inflației, prevăzută în încheierea din 3 noiembrie 1998 din Dosarul nr. 1142/1998 a Judecătoriei Buftea echivalentă cu suma de 43.028 dolari SUA la acea dată, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 13715 din 12 noiembrie 2002, Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâta F. Ilfov la plata sumei de 180.911.585 lei, cu 65.215.963 lei cheltuieli de judecată, a respins acțiunea față de ceilalți pârâți, precum și cererea reconvențională formulată de SC E.E.

Ltd., pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 26.397.500 lei. Totodată a obligat pe reclamantă să plătească în contul Biroului local de expertize suma de 52.790.000 lei diferență onorariu expert. Curtea de Apel București, prin Decizia civilă nr. 1123 din 20 iunie 2003, a anulat, ca netimbrate, recursurile declarate de reclamanta SC C.F. SRL și pârâtele F. Ilfov și SC E.E. Ltd. București. Împotriva hotărârii instanței de fond, expertul D.G. a declarat apel, care a fost respins prin Decizia civilă nr. 544 din 7 noiembrie 2006. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, expertul D.G. a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând, în esență, obligarea reclamantei la plata sumei de 5.279,50 lei onorariu de expert aprobați de Tribunalul București prin Încheierea din 27 iunie 2002, precum și corespunzător acestei sume plata dobânzilor și inflația datorate pe perioada neachitării debitului, în total suma de 10.559 lei. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, în raport de motivele pe care recurentul le reiterează prin recursul de față, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., invocat ca temei legal, pentru a se putea solicita modificarea hotărârii atacate.

În speță, se constată că, în adevăr, prin Încheierea din 27 iunie 2002, Tribunalul București a reținut în sarcina reclamantei obligația de a achita onorariu de expert în sumă de 52.795.000 lei, iar prin sentința civilă nr. 13715 din 12 noiembrie 2002, instanța de fond a obligat pe reclamantă să plătească această sumă reprezentând diferență onorariu expert, în contul Biroului local de expertize. În această situație, recurentul expert D.G., deținea deja un titlu executor pronunțat de instanța de fond pe care putea să-l pună în executare, așa cum corect s-a reținut și prin hotărârea care se atacă. De altfel, corect au fost înlăturate susținerile expertului privind obligarea la plata diferenței de onorariu de expert, în fața instanței de apel, întrucât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 294 C. proc.

civ., cât timp hotărâre instanței de fond devenise irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1123 din 20 iunie 2003, care a soluționat recursurile declarate în cauză. Cu alte cuvinte, pentru recuperarea sumei reținute în sarcina reclamantei cu titlu de diferență onorariu expert, acesta avea deschisă calea executării hotărârii, cum s-a menționat mai sus, sau să procedeze la formularea unei acțiuni pe cale separată, așa cum s-a reținut și prin hotărârea atacată cu recursul de față. În această situație recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.G. împotriva Deciziei comerciale nr. 544 din 7 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.