ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1669/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 4345 din 25 martie 2008

pronunțată în dosar nr. 11552/3/2005 al Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, s-a respins cererea formulată de expert C.C.L. pentru completarea

dispozitivului sentinței comerciale nr. 1505 din 7 februarie 2007 pronunțată în

cauza comercială privind pe reclamanta SC D.G.S. SRL și pârâta SC D.M.C. SRL,

ca fiind tardiv formulată.

Pentru a pronunța această

soluție prima instanță a reținut în esență că prin cererea înregistrată la data

de 13 martie 2008 C.C.L., în calitate de expert tehnic a solicitat completarea

dispozitivului sentinței comerciale nr. 1505 din 7 februarie 2007 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosar nr. 11452/3/2005, în

sensul majorării onorariului de expert cu suma de 6.000 lei cu motivarea că

suma încasată, în cuantum de 3.000 lei reprezintă onorariu provizoriu, restul

până la cuantumul total de 9.000 lei stabilit de instanță în sarcina pârâtei

nefiind încă achitat.

Tribunalul, analizând

cererea prin raportare la dispozițiile art. 2822 alin. (1) C. proc. civ.,

aplicabil și în ipoteza omisiunii instanței de a se pronunța asupra cererilor

formulate de expert a apreciat că este tardivă în considerarea faptului că nu a

fost respectat termenul prevăzut de textul legal menționat în care părțile

puteau declara apel împotriva hotărârii, respectiv 15 zile de la comunicare.

În speță, dovezile de

comunicare sunt din data de 15 aprilie 2007, astfel încât cererea formulată la

data de 13 martie 2008, este evident tardivă.

Prin decizia comercială nr. 307

din 10 iunie 2008 pronunțată în dosar nr. 2539/2/2008 al Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, s-au respins excepțiile inadmisibilității

apelului și a tardivității declarării acestei căi de atac, s-a admis apelul

formulat de apelanta C.C.L., cu consecința desființării sentinței și trimiterii

cauzei spre rejudecare.

Pentru a proceda în acest

mod, instanța de apel a respins excepția tardivității cu motivarea că sentința

comercială atacată a fost comunicată petiționarei la data de 16 aprilie 2008,

astfel încât apelul declarat în aceeași dată, a avut loc cu respectarea

termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

În privința excepției

inadmisibilității apelului invocată de intimata SC D.G.S. SRL derivată din

lipsa calității procesuale a petiționarei care nu a fost parte în dosarul de

fond, Curtea de Apel a arătat că potrivit prevederilor art. 2812 alin. (3) C.

proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale acestei norme de procedură se

aplică și în cazul în care instanța a omis să se pronunțe, printre altele,

asupra cererilor experților cu privire la drepturile lor, iar conform art. 2813

C. proc. civ., hotărârea pronunțată în aceste condiții este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea

acesteia.

Prin urmare, petenta, în

calitate de expert, are posibilitatea legală de a formula cerere de completare

în temeiul dispozițiilor art. 2812 C. proc. civ. având totodată și calitatea de

a promova calea de atac împotriva hotărârii pronunțate de instanța sesizată cu

o atare cerere, motiv pentru care și excepția invocată în acest sens a fost

respinsă ca nefondată.

Cât privește însă modul de

soluționare a excepției tardivității cererii, instanța de apel a apreciat că în

mod eronat Tribunalul a respins cererea expertului ca fiind tardiv formulată

pentru că în cauză prevederile art. 2812 C. proc. civ. trebuiau coroborate cu

dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile se

comunică părților, în copie, în cazul în care aceasta este necesară pentru

curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

În consecință, în lipsa

dovezilor care să ateste faptul că hotărârea a cărei completare s-a solicitat a

fost comunicată și expertului, nu doar părților între care s-a purtat litigiul,

rezultă că cererea petiționarei întemeiată pe dispozițiile art. 2812 C. proc.

civ. a fost formulată în termen, astfel încât în temeiul art. 297 alin. (1) C.

proc. civ. apelul a fost admis și ca efect al desființării sentinței cauza a

fost trimisă spre rejudecare în vederea examinării fondului.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs reclamanta SC D.G.S. SRL București criticând-o pentru motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor recurenta

invocă faptul că instanța de apel în mod greșit a respins excepția

inadmisibilității apelului ignorând faptul că aceasta nefiind parte în dosarul

de fond nu avea calitate procesuală pentru a declara apel, pentru că

dispozițiile art. 2812 C. proc. civ. conferă experților doar dreptul de a

formula cereri de îndreptare și completare a hotărârii, nu și de a exercita căi

de atac.

De asemenea, arată

recurenta, în privința termenului în care poate fi formulată o atare cerere, Curtea

de Apel, a apreciat nelegal, în lipsa unei reglementări speciale aplicabile

experților, că nu are relevanță data comunicării hotărârii pentru că aceasta ar

echivala cu posibilitatea conferită experților de a solicita oricând cereri de

recomunicare a sentinței și de a formula ulterior, în termen, asemenea cereri

și de a exercita căi de atac.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 2812,

art.

2813 și

art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea

constată că este întemeiat, cu următoarele precizări, în privința modului de

soluționare a excepției inadmisibilității apelului, care a fost corect respinsă

de instanță cu motivarea că expertul având posibilitatea legală de a solicita,

potrivit art. 2812 C. proc. civ., completarea hotărârii, are și legitimare

procesuală în exercitarea apelului împotriva hotărârii pronunțate de instanța

investită cu o atare cerere, care este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea în legătură cu care s-a cerut completarea, după cum rezultă din

prevederile alin. (3) al aceluiași articol.

Prin urmare, excepția este

nefondată, motiv pentru care și critica formulată de recurentă sub acest aspect

va fi înlăturată.

În privința termenului în

care expertul poate solicita completarea hotărârii instanței de fond, curtea de

apel a pronunțat o decizie nelegală.

Astfel, potrivit art. 2812 C.

proc. civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui

capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau

incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se

poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în

cazul hotărârii date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de

la pronunțare”.

Iar, în conformitate cu

prevederile alin. (3) al articolului citat, aceste dispoziții „se aplică și în

cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor,

experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la

drepturile lor”.

Din această perspectivă,

reiese că în speță, termenul în care expertul putea solicita completarea

hotărârii era acela de 15 zile, în care părțile aveau posibilitatea de a

declara apel, concluzie care rezultă, fără echivoc, din dispozițiile art. 2812 C.

proc. civ., potrivit cărora o atare cerere poate fi formulată în același termen

în care se exercită calea de atac, respectiv 15 zile de la comunicare, și de

asemenea din prevederile alin. (3) conform căruia „dispozițiile prezentului

articol” – adică, în întregime, inclusiv în privința termenului – se aplică și cererilor

formulate de experți.

Este real faptul că expertul

nefiind parte în proces nu i-a fost comunicată hotărârea, ceea ce nici nu se

impunea față de dispozițiile art. 266 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora

„hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul în care este necesară

pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului”.

Prin urmare, interpretarea -

făcută de instanța de apel în sensul că în lipsa dovezilor de comunicare ale

hotărârii, conform textului anterior citat – cererea expertei trebuie

considerată ca fiind înregistrată în termen, este eronată pentru că aceste

dispoziții legale nu sunt incidente în speță, expertul neavând calitatea de

parte în proces.

Cu alte cuvinte,

interpretarea că, în speță hotărârea nu a fost comunicată expertului, de

altfel, în lipsa unei obligații legale în acest sens, nu are semnificația

faptului că cererea pentru completarea hotărârii instanței de fond poate fi

formulată oricând, – pentru a nu afecta securitatea raporturilor juridice – ci

aceea că termenul trebuie calculat prin raportare la cel prevăzut de lege

pentru exercitarea căilor de atac de către părțile din proces iar expertul

trebuia să depună diligențele necesare pentru a se încadra în acest termen.

În consecință, recursul este

întemeiat și va fi admis conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar decizia

modificată în sensul respingerii apelului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC D.G.S. SRL București.

Modifică decizia nr. 307 din

10 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în sensul

că respinge apelul declarat împotriva sentinței nr. 4345 din 25 martie 2008 a Tribunalului

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 mai 2009.