ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1883/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3146 din 7 martie 2003 pronunțată în dosarul nr. 9601/2001, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite în parte cererea formulată de reclamanta SC C. SA reprezentată prin lichidator SC P. SRL, împotriva pârâtei SC S.C.I.E. SRL, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 158.999.924 lei contravaloarea marfă, respingând capătul de cerere privind plata daunelor interese în cuantum de 21.618.643 lei ca neîntemeiat și la plata sumei de 11.377.371 lei cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței formulează apel expertul contabil D.G., înregistrat sub nr. 3090/2/2006 la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

În motivarea apelului se susține că a solicitat majorarea onorariului pentru efectuarea și depunerea raportului de expertiză judiciară contabilă cu suma de 163.842.750 lei, iar instanța, nemotivat, a respins cererea sa. Se mai susține că lucrarea a fost complexă, a necesitat fond mare de timp, deplasări în orașul Cișnădie și, totodată, expertiza s-a efectuat de expert contabil cu grad de onoare, ceea ce reprezintă cel mai înalt grad în profesia de expert contabil. În acest sens se referă la decontul de cheltuieli (anexa 2 și 3), vizat pentru legalitate de Biroul Local de Expertize tehnico-contabile de pe lângă Tribunalul București. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

S-a atașat dosarul nr. 9601/2001 al Tribunalului București. Prin întâmpinare, reclamanta SC P. SRL arată că onorariul pretins este supradimensionat față de munca prestată și efectul avut asupra cauzei, iar pe de altă parte procedura de faliment a societății nu s-a închis, apelantul având posibilitatea de a uza de dispozițiile art. 42 din Legea nr. 64/1995. Analizând sentința, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 529 din 2 noiembrie 2006, a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța a respins cererea de majorarea onorariului de expert, în mod întemeiat, curtea reținând că apelantul nu a probat nici în apel susținerile formulate prin motivele de apel, anexele la care face trimitere atestând alte situații și nu cheltuielile pretinse a fi efectuate de apelant pentru lucrarea încuviințată de instanță.

Cât timp apelantul nu a depus documente justificative privind suma pretins a fi majorată, și concretizarea cheltuielilor pretinse a fi fost efectuate, cererea sa de majorare a onorariului nu este justificată. Intimata reclamantă s-a opus acestei cereri considerând-o supradimensionată. De altfel, chiar și din cuprinsul motivelor de apel nu rezultă în ce constă suma de 163.842.750 lei cu care se solicită majorarea onorariului de expert, pentru a putea fi cenzurată din punct de vedere al legalității și temeiniciei pretenției sale și a îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 213 C. proc. civ. Împotriva acestei decizii în termen legal a introdus recurs reclamantul D.G., invocând ca motive de nelegalitate, dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. În fapt recurentul susține că instanța de apel, nu motivează decizia, rezumându-se să aprecieze că decontul de cheltuieli nu a fost justificat, astfel că refuzul de majorare a onorariului la suma de 163.842.750 lei este nelegal. Recursul este inadmisibil. Așa cum rezultă din lucrările cauzei, calitatea de părți în cauză soluționată prin sentința nr. 3146 din 7 martie 2003, sunt reclamanta SC C. SA reprezentată prin lichidator SC P. SRL și pârâta SC S.C.I.E. SRL. Așa fiind, hotărârea judecătorească își produce efectele numai între părțile care au luat parte la judecata cauzei, cu consecința că, cadrul procesual din punct de vedere al părților, stabilit la judecată înaintea instanțelor de fond, nu poate fi nici mărit, dar nici micșorat.

Așadar, dreptul de a ataca hotărârea în căile de atac prevăzute de lege, o au doar părțile. Recurentul D.G., nu este parte în cauza dedusă judecății. Acesta a avut calitatea de expert, calitate în care a solicitat majorarea onorariului de expertiză judiciară contabilă, lucrare pe care a efectuat-o în cauză. Refuzul instanței de a-i majora acest onorariu, nu-i conferă posibilitatea de a formula căi de atac împotriva sentinței, pentru că expertul nu are calitate de parte într-un proces, în care a fost chemat ca specialist să se pronunțe cu privire la anumite aspecte ce țin de soluționarea cauzei, iar expertiza judiciară este un mijloc de probațiune conform art. 201 – art. 214 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de expertul contabil D.G. împotriva deciziei nr. 529 din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 mai 2008.