ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1190/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, petentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 296 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 29 din 26 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, hotărâre prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cerere de îndreptare, lămurire și completare a deciziei nr. 181 din 31 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2014.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 pct. 1, pct. 3, pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Petentul a formulat și cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. d) din fostul C. proc. pen.

Prin decizia civilă nr. 236R din 24 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 296R din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei civile nr. 236R din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, revizuentul A. a declarat recurs, atât împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cât și împotriva soluției de respingere a cererii de revizuire.

Prin cererea de recurs, recurentul-revizuent a solicitat casarea hotărârilor, având în vedere că instanța a respins toate cererile și excepțiile formulate de revizuent, refuzând să admită cererea de revizuire a deciziei nr. 296 din 23 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cât și a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2014.

Soluțiile pronunțate în cauză sunt nule, deoarece nu au fost analizate actele depuse, iar cererile și excepțiile invocate au fost respinse, iar decizia este inadmisibilă, nemotivată, luată cu refuzul de a examina actele false.

A precizat că trebuie avută în vedere încălcarea autorității de lucru judecat de către instanța anterioară, prima hotărâre fiind decizia nr. 2361 din 27 octombrie 2003, sentința nr. 5269 din 1 iulie 2004 fiind ulterioară.

A solicitat să se constate că recursul este depus în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., cât și în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, precizând că există motive de ordine publică în conformitate cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În continuare, a făcut referire la excepțiile ce trebuiau soluționate prioritar.

A arătat că, având în vedere prevederile art. 510 alin. (2) și art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cerut ca Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cererea de revizuire, instanță pe care o apreciază ca fiind competentă să stabilească, în mod clar, care dintre cele două hotărâri are autoritate de lucru judecat, precizând că instanțele anterioare au refuzat transmiterea excepțiilor de neconstituționalitate.

În drept, au fost indicate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimata nu au depus întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Prin încheierea din 31 martie 2022 completul de filtru a admis în principiu recursul.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea tuturor cererilor legate de actele în baza cărora s-a format prezentul dosar, astfel cum a fost formulată de recurentul-revizuent A., se constată că nu poate determina suspendarea judecății, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. referitoare la suspendarea facultativă a cauzei - instanța poate dispune suspendarea "când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel."

Așadar, pentru a se putea dispune suspendarea în temeiul acestui text de lege trebuie ca, în afară de îndeplinirea condiției de tip obiectiv - începerea urmării penale in personam, să se constate și îndeplinirea cerinței ca să fi început cercetarea penală pentru o faptă ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța în litigiul civil cu care instanța a fost învestită.

În speță, în susținerea cererii de suspendare a judecății, recurentul-revizuent a depus o serie de înscrisuri ce nu fac dovada începerii urmăririi penale. Prin ordonanța din 9 mai 2016 dispusă în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, a cărei copie se regăsește la fila x volumul III din dosarul de recurs, s-a reținut soluția de clasare a cauzei, iar nu aceea de începere a urmăririi penale, astfel cum dispune articolul anterior redat.

De altfel, recurentul-revizuent nu a reușit să demonstreze nici îndeplinirea celei de-a doua condiții - aceea a legăturii directe a pretinselor infracțiuni cu prezenta cauză, ce are ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva deciziei prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, instanța de recurs fiind chemată să verifice aspecte de nelegalitate, iar nu de netemeinicie.

Pentru considerentele prezentate, constatând că nu sunt întrunite condițiile suspendării facultative, Înalta Curte urmează a respinge cererea de suspendare a judecății cauzei, formulată de recurentul-revizuent A..

Referitor la excepția tardivității recursului declarat de aceeași parte împotriva deciziei nr. 236R din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. d) din fostul C. proc. pen., se constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare."

Prin decizia nr. 236R din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. d) din fostul C. proc. pen.

Din actele și lucrările dosarului reiese că termenul de 48 de ore de la pronunțare, prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru exercitarea căii de atac a recursului, s-a împlinit la ora zero a zilei de 26 martie 2021 (termen calculat pe ore în condițiile art. 181 C. proc. civ.), iar recursul a fost transmis prin e-mail la 30 mai 2021, cu mult după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Constatând că cererea de recurs a fost înregistrată după împlinirea termenului legal de declarare a căii de atac, având în vedere dispozițiile art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 236R din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. d) din fostul C. proc. pen.

Recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 236R din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă cu privire la soluția de respingere a cererii de revizuire urmează a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Deși în cuprinsul cererii de recurs au fost indicate formal ca temei de drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., criticile formulate de recurentul-revizuent sunt susceptibile de încadrare în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la greșita aplicare de către instanța de revizuire a art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Trebuie menționat, totodată, că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altor hotărâri, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

În speță, prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 296R din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 pct. 1, pct. 3, pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile din cererea de revizuire vizând pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. - singurul de natură a atrage controlul de nelegalitate, conform art. 513 alin. (6) C. proc. civ. - instanța de revizuire a reținut că problema încălcării autorității de lucru judecat "nu poate fi rezolvată în cadrul procesual în care decizia a cărei revizuire se cere este cu totul alta (...), neputând fi analizată chestiunea încălcării autorității de lucru judecat a unei hotărâri mai vechi printr-o altă hotărâre mai veche, într-un dosar de revizuire în care nu este atacată una din cele două hotărâri presupus potrivnice."

Așadar, considerentul pentru care instanța a respins, ca fiind inadmisibilă, cererea de revizuire a fost acela că pretinsa contrarietate viza alte hotărâri decât cea a cărei revizuire se solicitase.

Astfel cum reiese din practicaua deciziei recurate, revizuentul, prezent în fața instanței, a arătat că decizia nr. 2361/27.10.2003 ar fi potrivnică sentinței nr. 5269/01.07.2004 - ce se bucură de autoritate de lucru judecat. Or, hotărârea a cărei revizuire o solicitase era decizia nr. 296 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, recurentul-revizuent nu a formulat critici concrete cu privire la considerentele pentru care instanța de revizuire a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. Instanța nu a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile nu ar fi contradictorii (nu a analizat acest aspect), ci pentru faptul pretinsa contrarietate vizează cu totul alte hotărâri decât cea care făcea obiect la revizuirii, cum anterior s-a arătat.

Se constată că susținerile recurentului-revizuent, ce reiterează în mare parte motivele prezentate în cuprinsul cererii de revizuire, îmbracă, în realitate, caracterul unor critici formulate la modul general, împotriva mai multor hotărâri, fiind consemnate în mare parte nemulțumirile părții cu privire la soluțiile date în litigiile înregistrate pe rolul instanțelor (faptul că au fost respinse de către instanțele de judecată cererile și excepțiile invocate).

Formularea unor critici prin care sunt prezentate nemulțumirile părții față de modul de soluționare a cererilor sale, în lipsa unor elemente de fapt și de drept necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu pot declanșa un veritabil control de nelegalitate, având în vedere scopul revizuirii, care nu a fost concepută pentru a deschide părții nemulțumite o nouă cale de control judiciar cu privire la legalitatea soluției pronunțate în primul proces.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 488 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății cauzei, formulată de recurentul-revizuent A..

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 236R din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. d) din fostul C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 236R din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.