ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1572/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 aprilie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2022, revizuenții A. și B. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 439/A din 17 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, susținând, în esență, că aceasta este potrivnică sentinței civile nr. 698 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și a deciziei civile nr. 1283 din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-as civilă, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2017.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La termenul din 22 septembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii formulate de revizuenți, reținând cauza în pronunțare asupra acesteia.

Examinând cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 439A din 17 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2019, revizuentul susținând că această hotărâre este potrivnică sentinței civile nr. 698 din 4 aprilie 2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și a deciziei civile nr. 1283 din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2017.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speță, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 439A din 17 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunțată în apel, în soluționarea unei cauze ce are ca obiect o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013, având mențiunea "definitivă", în raport cu prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora hotărârile judecătorești pronunțate în această materie sunt supuse numai apelului.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. dispun că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului, sau, după caz, la data pronunțării.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate, rezultă că hotărârea atacată cu revizuire este o decizie definitivă de la data pronunțării.

Față de formularea neechivocă a textului legal, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care, în speță, este data pronunțării acesteia, 17 martie 2022, iar nu de la data comunicării hotărârii respective, așa cum a susținut la termenul din 22 septembrie 2022 reprezentantului convențional al revizuenților.

De altfel, fiind sesizată cu controlul de constituționalitate al dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea Constituțională a constatat că acestea nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21, art. 24 și art. 126 alin. (2), reținând că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiție al revizuentului. Faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. (a se vedea în acest sens Decizia nr. 524 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 922 din 16 noiembrie 2016 și Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 969 din 21 octombrie 2020).

Prin urmare, în speță, termenul legal de exercitare a căii de atac extraordinare a revizuirii curge de la data pronunțării hotărârii definitive atacate, respectiv decizia nr. 439A din 17 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

În raport de data pronunțării hotărârii supusă revizuirii – 17 martie 2022, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la 17 aprilie 2022.

Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 26 aprilie 2022, data expedierii e-mailului prin care a fost transmisă cererea de revizuire .

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, excepția tardivității declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât, admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 439/A din 17 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2022.