ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2244/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 497A din 23 februarie 2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă, în soluționarea apelurilor declarate de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L. și de apelantul creditor B. împotriva sentinței civile nr. 1607 din 21 martie 2019, a încheierii din 21 februarie 2019 și a sentinței civile nr. 9164 din 19 decembrie 2019, toate pronunțate de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestație la executare, a hotărât următoarele:

- a admis apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1607 din 21 martie 2019, a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a admis, în parte, contestația la executare;

- a anulat, în parte, încheierea emisă în data de 27.11.2018 în dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C., în ceea ce privește suma de 38.805,31 RON;

- a anulat, în parte, încheierea suplimentară emisă în data de 28.11.2018 în dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C., în ceea ce privește suma de 52.881,68 RON;

- a anulat toate actele subsecvente acestor încheieri emise în dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C., în ceea ce privește sumele de mai sus;

- a anulat adresele de înființare a popririi emise la data de 28.11.2018 și toate actele subsecvente acestora, pentru suma de 341.074,14 RON (actualizare cu rata inflației pentru perioada martie 2009- septembrie 2018 și dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009-27.11.2018);

- a respins, în rest, contestația la executare, ca neîntemeiată;

- a respins cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată;

- a admis apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 9164/19.12.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București;

- a schimbat, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că a admis cererea de întoarcere a executării silite și a obligat intimatul să restituie contestatoarei suma de 432.761,13 RON;

- a respins apelul incident formulat de apelantul creditor B. împotriva sentinței civile nr. 1607 din data de 21.03.2019, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. x/2018, având ca obiect "contestație la executare";

- a admis cererea formulată de expertul desemnat în cauză, D. și a majorat onorariul de expert cu suma de 2.200 RON;

- a obligat apelanta contestatoare să achite expertului onorariul suplimentar în cuantum de 2.200 RON;

- a obligat apelantul creditor la plata către apelanta contestatoare a sumei de 15.333,87 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

În speță, revizuentul B. a solicitat, prin cererea înregistrată la 21 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, anularea deciziei nr. 497A/23.02.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, pretinzând că este potrivnică deciziei nr. 2217 din 13 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2014, definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte prin decizia nr. 2391 din 19 decembrie 2019.

În motivare, revizuentul a arătat că prin decizia nr. 2217 din 13.12.2017 a Curții de Apel București, urmare a rezoluțiunii contractului vânzare-cumpărare dedus judecății, pârâta A. S.R.L. a fost obligată la restituirea prețului în cuantum de 360.543,80, sumă actualizată cu rata inflației și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 24.03.2009 și până la data restituirii integrale și efective a prețului.

Prin decizia supusă revizuirii, Tribunalul București a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L., a anulat în parte încheierea din 27.11.2018 din dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C. în ce privește suma de 38.805,31 RON, a anulat în parte încheierea suplimentară emisă la 28.11.2018 în același dosar de executare privind suma de 52.881,68 RON, a anulat adresele de înființare a popririi emise la data de 28.11.2018 și toate actele subsecvente acestora pentru suma de 341.074.14 RON, actualizată cu rata inflației pentru perioada martie 2009- septembrie 2018 și dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009-27.11.2018 și a obligat intimatul să restituie contestatoarei suma de 432.761,13 RON.

Astfel, prin decizia nr. 497/2022, instanța de apel a stabilit că sunt necuvenite următoarele sume încasate de la debitorul S.C. A. S.R.L.: suma de 38.805,31 RON onorariu avocat; suma de 52.881,68 RON (43.125,65 RON onorariu avocat, 3.946,03 RON diferență onorariu executor, 5.810 RON diferență onorariu expert) și suma de 341.074,14 RON reprezentând actualizare cu rata inflației pentru perioada martie 2009- septembrie 2018 și dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009-27.11.2018.

Întrucât prin decizia nr. 2217/2017 s-a stabilit în mod definitiv că debitoarea este datoare să restituie prețul vânzării actualizat cu rata inflației precum și dobânda legală începând cu data de 25.03.2009, revizuentul apreciază că prin obligarea sa la restituirea sumei de 341.074,14 RON se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

A solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei nr. 497A din 2022 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În ceea ce privește termenul de formulare a revizuirii, revizuentul a solicitat repunerea în termen, apreciind că, deși decizia nr. 497/2022 a fost pronunțată și a rămas definitivă la data de 23.02.2022, prin raportare la motivul de drept invocat, cunoașterea efectivă a cazului de revizuire nu era posibilă la data pronunțării deciziei menționate.

Motivul de revizuire îl reprezintă încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2217/2017, prin care Curtea de Apel București a stabilit că pârâta S.C. A. S.R.L. este obligată la plata sumei de 360.543,80 RON, actualizată cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale pentru această sumă.

Având în vedere exprimarea generică din cuprinsul minutei pronunțate la data de 23.02.2022, revizuentul nu avea la acel moment cunoștință de motivul de revizuire, acesta fiind identificat ulterior, la momentul la care a luat cunoștință de considerentele și dispozitivul deciziei.

Potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul cauzei, decizia menționată a fost depusă la cutia poștală în data de 20.05.2022, revizuentul luând cunoștință efectiv de conținutul plicului la data de 23.05.2022.

Față de cele arătate, revizuentul solicită să se constate că actul de procedură a fost efectuat în termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire, calculat de la momentul la care a încetat împiedicarea, motivul fiind unul temeinic justificat și, în consecință, să se admită cererea de repunere în termen.

Ambele cereri, de revizuire și repunere în termen, au fost întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat în principal excepția tardivității cererii de revizuire, pe considerentul că ultima hotărâre la care face referire revizuentul este cea pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, la data de 23.02.2022. În accepțiunea dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru formularea revizuirii pentru motivul invocat de revizuent a început să curgă de la data pronunțării hotărârii (întrucât aceasta este data rămânerii sale definitive) și s-a împlinit la data de 23.03.2022. În calculul termenului de revizuire este irelevant momentul comunicării hotărârii judecătorești către revizuent, având în vedere că art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă imperativă și de strictă interpretare, se referă în mod expres la data rămânerii definitive a hotărârii, nu la data comunicării sale.

Împrejurarea că revizuentul a formulat, strict formal, cerere de repunere în termenul de formulare a revizuirii, nu este de natură să înlăture concluzia tardivității acestei căi extraordinare de atac. În conformitate cu rigorile impuse de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., revizuentul ar fi trebuit să facă dovada unor motive temeinic justificate pentru pierderea termenului de formulare a revizuirii. Or, nu s-a făcut dovada unui astfel de motiv temeinic.

A solicitat intimata respingerea, ca nefondată, a cererii de repunere în termen, admiterea excepției tardivității și respingerea cererii de revizuire, ca tardivă.

Dacă se va trece peste acest aspect, intimata a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire față de neîndeplinirea condițiilor reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate în doctrina de specialitate.

În opinia acesteia, sub un prim aspect, nu există hotărâri definitive contradictorii. Cele două hotărâri indicate în cererea de revizuire, respectiv decizia nr. 2217/13.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2014 și decizia nr. 497A/2022 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2018, nu sunt contradictorii. Dimpotrivă, hotărârea pronunțată de Tribunalul București consfințește autoritatea de lucru judecat a celei pronunțate de Curtea de Apel București și stabilește modalitatea corectă, legală în care aceasta ar fi trebuit pusă în executare.

Astfel, prin decizia civilă nr. 2217/2017, Curtea de Apel București a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare încheiat între revizuent și intimată și a dispus obligarea acesteia la restituirea prețului în sumă de 360.543,80 RON, sumă ce ar urma să fie actualizată cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferente prețului, începând cu data de 24.03.2009 și până la data restituirii efective și integrale a prețului.

Cu rea-credință, pentru a împiedica executarea voluntară a acestei hotărâri judecătorești rămase definitive, revizuentul a declanșat urgent procedura de executare silită împotriva intimatei și a reușit să blocheze sumele urmărite, neluând în considerare declarațiile privind intenția de a plăti benevol.

Față de nelegalitatea actelor de executare efectuate asupra unor sume mult mai mari decât cele stabilite prin titlul executoriu, intimata s-a aflat nevoită să formuleze contestația la executare ce a format obiect dosarului nr. x/2018 În cadrul acesteia a recunoscut sarcina de a achita debitul stabilit prin titlul executoriu, actualizat cu rata inflației, precum și dobânda aferentă, și nu a solicitat anularea actelor de executare silită/întoarcerea executării silite în ceea ce privește sumele stabilite prin dispozitivul hotărârii Curții de Apel București. A contestat în schimb cheltuielile de executare (onorariul avocațial, onorariul executorului judecătoresc, onorariul expertului contabil), precum și raportul de expertiză întocmit în etapa executării silite, care cuprindea multiple greșeli de calcul ce au dus la majorarea nepermisă a sumei executate.

În urma expertizei contabile administrate în apel, Tribunalul București a reținut temeinicia susținerilor intimatei în sensul că revizuentul a încasat în urma executării silite sume excedentare față de cele ce i se cuveneau în temeiul titlului executoriu și a dispus în mod judicios obligarea acestuia la restituirea sumelor executate în plus.

Nu s-a dispus, prin urmare, așa cum afirmă revizuentul, obligarea acestuia la restituirea unor sume pe care intimata i le datora în temeiul hotărârii Curții de Apel București.

Soluția Tribunalului este fundamentată și pe raportul de expertiză contabilă întocmit în etapa apelului, în cuprinsul căruia au fost stabilite valorile corecte ale dobânzii și actualizării cu indicele de inflație. Raportându-se la actele de executare întocmite în cauză, tribunalul a constatat că suma executată de revizuent depășea valoarea debitului actualizat în conformitate cu dispozitivul hotărârii Curții de Apel București, întrucât prin actele de executare silită se executaseră practic de două ori sumele reprezentând actualizarea cu indicele de inflație și dobânda.

Sub al doilea aspect, învederează intimata că nu este întrunită cerința triplei identități de elemente. Singura condiție care ar putea fi eventual considerată îndeplinită este cea a identității de părți, dar care este insuficientă pentru a determina admisibilitatea revizuirii față de toate celelalte considerații prezentate în cuprinsul prezentei întâmpinări.

Legat de identitatea de obiect, aceasta nu există. Dosarul nr. x/2014 a avut ca obiect solicitarea recurentului de a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare a unui autovehicul, încheiat cu intimata, precum și repunerea părților în situația anterioară. În schimb, dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect contestația la executare formulată de intimată față de nelegalitatea procedurii de executare silită demarată de revizuent în temeiul titlului executoriu obținut în primul dosar. Câtă vreme cele două dosare vizează faze diferite ale procesului, este evident că nu se poate reține o eventuală identitate de obiect.

Nu există nici identitate de cauză. Plecând de la premisa că, așa cum se reține în jurisprudență, prin "cauză’’ trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, neîndeplinirea condiției identității de cauză rezultă de-asemenea din aspectele prezentate anterior, îndeosebi cu privire la obiectul celor două litigii.

Un alt aspect important este acela că în cel de-al doilea dosar s-a valorificat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri pronunțate.

Deși această cerință nu beneficiază de o consacrare legală expresă, existența sa a fost dedusă pe cale jurisprudențială, fiind analizată în mod obligatoriu în practica instanțelor învestite cu soluționarea cererilor de revizuire.

Nici această condiție de admisibilitate nu este întrunită, câtă vreme Tribunalul București a valorificat în cadrul litigiului obiect al dosarului nr. x/2018 tocmai autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare a Curții de Apel București.

Astfel, în cuprinsul hotărârii a cărei revizuire se cere, există multiple considerente din care rezultă că soluția tribunalului este grefată pe cele stabilite prin hotărârea Curții de Apel București.

Față de argumentele prezentate anterior, intimata a solicitat instanței să constate că în prezenta cauză nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, impunându-se respingerea sa, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

În cadrul căii de atac extraordinare formulate în cauză, revizuentul B. a supus judecății, în temeiul cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., contrarietatea dintre decizia civilă nr. 497A din 23 februarie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2019, și decizia nr. 2217 din 13 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborate cu dispozițiile art. 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăsește doar parțial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin decizia nr. 2217 din 13 decembrie 2017 dată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014 (rămasă definitivă prin decizia nr. 2391 din 9 decembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă) a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/23.03.2009 pentru viciile ascunse ale autoturismului, pârâta A. S.R.L. fiind obligată la restituirea prețului în sumă de 360.543,80 RON, actualizată cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferente prețului, începând cu data de 24.03.2009 și până la data restituirii efective și integrale a prețului.

În cadrul dosarului nr. x/2019, soluționat prin decizia civilă nr. 497A din 23 februarie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în apelul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. contra sentinței civile nr. 1607 din 21 martie 2019 a Judecătoriei sectorului 1 București, în contradictoriu cu creditorul B., a fost admisă în parte contestația la executare, s-a dispus anularea în parte a încheierii emise în data de 27.11.2018 în dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C., în ceea ce privește suma de 38.805,31 RON și a încheierii suplimentare din 28.11.2018 în dosarul de executare nr. 116/2018 al BEJ C., în ceea ce privește suma de 52.881,68 RON. Au fost anulate toate actele subsecvente acestor încheieri în ceea ce privește sumele menționate, adresele de înființare a popririi emise la data de 28.11.2018 și toate actele subsecvente acestora, pentru suma de 341.074,14 RON (actualizare cu rata inflației pentru perioada martie 2009- septembrie 2018 și dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009 -27.11.2018).

Înalta Curte reține că această a doua hotărâre a fost dată în urma promovării contestației la executare vizând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2217 din 13 decembrie 2017 (pentru care s-a dispus încuviințarea executării silite prin încheierea pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, la cererea creditorului B., atât pentru creanța rezultată din titlu cât și pentru recuperarea cheltuielilor de executare prin toate formele de executare).

Nu este întrunită cerința impusă de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. având ca premisă existența a două hotărâri potrivnice, atât timp cât decizia nr. 497A din 23 februarie 2022 a tribunalului vine tocmai să stabilească modalitatea corectă în care a fost pusă în executare prima hotărâre (decizia nr. 2217 din 13 decembrie 2017). Tribunalul nu neagă sumele recunoscute prin titlu, pe care le și amintește la pagina 10 din hotărâre, ci doar cenzurează întinderea sub aspectul cuantumului creanței constând în actualizarea cu rata inflației, respectiv dobânda legală conform probelor administrate în apelul vizând contestația la executare în legătură cu decizia nr. 2217/2017. "Se constată faptul că actualizarea și dobânda legală aferentă debitului stabilit în titlul executoriu sunt în sumă totală de 357.689,60 RON (102.106 actualizarea cu rata inflației pentru perioada martie 2009 - septembrie 2018 și 255.583,60 RON dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009 - 27.11.2018), executându-se în plus suma de 431.074,14 RON (698.763,75 - 357.689,60 RON). Tribunalul constată că suma totală ce trebuia executată, potrivit titlului executoriu pus în executare, este în cuantum de 718.333,4 RON, reprezentând: 360.543,80 RON debit principal, 102.106,00 RON reprezentând valoarea actualizării cu indicele de inflație a debitului și 255.583,60 RON dobânda legală aferentă perioadei 25.03.2009 - 27.11.2018.’’

Totodată, tribunalul a verificat maniera în care au fost stabilite cheltuielile de executare aferente titlului executoriu, respectiv onorariul executorului judecătoresc, onorariile de avocat fixate prin cele două încheieri de stabilire a cheltuielilor de executare și onorariul expertului, ajungând la concluzia că a operat o încălcare a prevederilor legale în determinarea cuantumului acestora, conform considerentelor evocate în motivarea deciziei.

Astfel, în raport de cele reliefate, decizia civilă nr. 497A din 23 februarie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă nu a nesocotit dispozițiile date prin decizia nr. 2217 din 13 decembrie 2017, pentru a se analiza o eventuală încălcare a autorității de lucru judecat, element indispensabil în justificarea ipotezei de revizuire invocate. Or, neîndeplinirea acestei exigențe determină în speță respingerea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 497A din 23 februarie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, formulată de revizuentul B., fără a mai fi necesară cercetarea celorlalte cerințe.

Față de această soluție, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile impuse de art. 453 alin. (1) C. proc. civ. în privința acordării cheltuielilor de judecată pricinuite de declanșarea revizuirii, solicitate de intimata A. S.R.L. Revizuentul este parte căzută în pretenții și, în temeiul normei menționate, raportat la art. 451 alin. (2) C. proc. civ. se va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 RON reprezentând onorariu de avocat, din totalul de 11.475,17 RON, sumă considerată exagerat de mare dat fiind faptul că pricina nu implică un nivel ridicat de complexitate și a fost soluționată la primul termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 497A din 23 februarie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, formulată de revizuentul B..

Obligă pe revizuentul B. la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata A. S.R.L., reduse cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2022.