ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Deliberând, asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la 2 iunie 2021, revizuenta A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 1338 din 12 mai 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2020 și dispunerea rejudecării pe fond a apelului formulat de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu revizuenta în dosarul nr. x/2020 în sensul respingerii apelului formulat.

În motivarea cererii de revizuire a arătat că în cauză operează, în temeiul dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în raport cu următoarele decizii pronunțate de Tribunalul București: nr. 599/A din 8 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, nr. 655/A din 18 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, nr. 2863/A din 18 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, nr. 131/A din 21 ianuarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, nr. 896/A din 12 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 1119 din 13 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 1338 din 12 mai 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 1119 din 13 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs revizuenta A..

Au fost formulate următoarele critici:

Decizia recurată cuprinde motive contradictorii, fiind pronunțată cu încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta-revizuenta a arătat că prin cererea de revizuire a invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în raport cu deciziile nr. 599/A din 8 martie 2021 din dosarul nr. x/2020, nr. 655/A din 18 martie 2021 din dosarul nr. x/2020, nr. 2863/A din 18 noiembrie 2020 din dosarul nr. x/2019, nr. 131/A din 21 ianuarie 2021 din dosarul nr. x/2019, nr. 896/A din 12 iunie 2020 din dosarul nr. x/2019, pronunțate de Tribunalul București, în privința cărora a susținut că vizează, în esență, următoarele chestiuni litigioase:

- natura obligației stabilite în sarcina aceluiași contestator - debitor - Ministerului Finanțelor Publice (fost Minister al Economiei și Finanțelor);

- prevederi legale aplicabile;

- obligația instanței naționale de a aplica, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului Uniunii Europene și de a asigura efectul deplin al acestor dispoziții, care impun statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unei sume de bani; și

- netemeinicia contestațiilor la executare, respectiv a cererilor de întoarcere a executării silite formulate de acesta.

În continuare, recurenta-revizuentă a expus în mod exhaustiv istoricul litigiilor cu intimatul Ministerul Finanțelor.

Astfel, titlul executoriu este reprezentat de decizia civilă nr. 2382/2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2008, prin care a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de mai mulți reclamanți, printre care și recurenta-revizuentă din prezenta cauză, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, Ministerul Finanțelor Publice. Prin această decizie au fost obligați pârâții de rândul 1-3 la plata diferențelor de drepturi salariale și de valorile de referință sectorială indicate, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumei datorate reclamanților. Prin încheierea din 9 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018, s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 2382 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că diferențele de drepturi salariale stabilite prin acest dispozitiv, reprezintă majorări ale valorii de referință sectorială care rămân incluse în indemnizația de bază lunară de încadrare și pentru viitor.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 24 februarie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat, în contradictoriu cu recurenta-revizuentă, contestație la executare, solicitând instanței suspendarea executării silite demarate de BEJ B. în dosarul execuțional nr. x/2019, până la soluționarea contestației la executare, anularea actelor de executare emise de BEJ B., întoarcerea executării silite și restabilirea situației anteriore.

Prin sentința civilă nr. 2523 din 19 iunie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 10 februarie 2020, somația și adresa de înființare a popririi din 10 februarie 2020, pentru suma de 595 RON cheltuieli de executare silită, a respins, ca neîntemeiată contestația la executare, în rest. Totodată, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect. A admis, în parte, cererea de întoarcere a executării silite și a obligat pe intimat să plătească contestatorului suma de 595 RON.

Prin decizia civilă nr. 1338 din 12 mai 2021 pronunțată de Tribunalul București pronunțată în dosarul nr. x/2020 (obiect al cererii de revizuire), s-a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că s-a admis în totalitate contestația la executare, s-a anulat executarea silită însăși în dosarul de executare nr. 584/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B., s-a dispus întoarcerea executării silite și a fost obligată intimata-creditoare să restituie apelantului-contestator suma de 179.773,98 RON. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate referitoare la respingerea cererii de suspendare a executării silite și de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor ocazionate de transmiterea copiilor dosarului de executare.

Pornind de la istoricul litigiilor dintre părți, recurenta-revizuentă a criticat că prin decizia recurată instanța a reținut că, deși hotărârile la care se referă revizuenta sunt potrivnice, totuși nu se poate reține încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, întrucât nu se referă la aceeași chestiune litigioasă.

Prin decizia recurată s-a reținut că "valorificarea aspectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune întrunirea condițiilor excepției autorității de lucru judecat (tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză), însă în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive anterioare, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți), fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății ulterior."

Recurenta a precizat că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt aplicabile și în ipoteza încălcării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, nu doar în situația existenței unui efect negativ sub aspectul triplei identități de părți, obiect și cauză. O astfel de interpretare rezultă cu evidență din economia prevederilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., care reglementează soluțiile pronunțate de instanța de revizuire în sensul că, în caz de admitere a cererii de revizuire, cauza se trimite spre rejudecare "atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat."

A susținut că pentru admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în practica judiciară s-a stabilit că este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește prima condiție, privind existența unor hotărâri judecătorești definitive contradictorii, recurenta-revizuentă a învederat că mai multe hotărâri pronunțate de Tribunalul București asupra acelorași chestiuni litigioase (decizia nr. 599/A din 8 martie 2021, decizia nr. 655/A din 18 martie 2021, decizia nr. 896/A din 12 iunie 2020, decizia nr. 2863/A din 18 noiembrie 2020, decizia nr. 1022 din 9 aprilie 2021) conțin dispoziții contrare celor dispuse de aceeași instanță prin decizia civilă nr. 1338 din 12 mai 2021.

Astfel, a susținut că magistrați de la diferite instanțe/parchete sunt beneficiari ai unor creanțe bănești de aceeași natură salarială, datorate pentru aceeași perioadă de timp, stabilite prin hotărâri judecătorești pentru realizarea cărora a fost începută executarea silită.

În continuare, recurenta-revizuentă a prezentat soluțiile pronunțate în mai multe dosare, precum și motivarea acestora:

a) Prin sentința civilă nr. 1941 din 28 mai 2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2020 s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, s-a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 26 februarie 2020 emisă în dosarul de executare silită nr. x/2020 al BEJ B., respectiv în ceea ce îl privește pe contestator, s-a anulat somația emisă la aceeași dată împotriva contestatorului, precum și adresele de înființare a popririi, s-a dispus întoarcerea executării silite și a fost obligat intimatul-creditor să restituie contestatorului suma de 387.692,12 RON, actualizată cu rata inflației și la care se adaugă dobânda legală calculată de la 5 martie 2020 și până la data plății;

Prin decizia civilă nr. 599/A din 8 martie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a în dosarul nr. x/2020 s-a admis apelul formulat de intimatul-creditor în contradictoriu cu contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, s-a schimbat în parte sentința atacată, fiind respinsă ca neîntemeiată contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite;

b) Prin încheierea din 22 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 5 București a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă contestația la executare formulată ca neîntemeiată, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect, iar cererea de întoarcere a executării silite a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 896/A din 12 iunie 2020, Tribunalul București a respins apelul formulat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva încheierii de ședință din 22 mai 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2019;

c) Prin sentința civilă nr. 3601 din 21 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Sectorului 5 București s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, iar cererea de întoarcere a executării silite s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 655 din 18 martie 2021, Tribunalul București a respins ca nefondat apelul declarat în cauză de Ministerul Finanțelor Publice.

Aceleași chestiuni litigioase au fost tranșate și în dosarul nr. x/2019 în care Tribunalul București, secția a V-a a pronunțat decizia civilă nr. 131/A din 21 ianuarie 2021, în dosarul nr. x/2019 în care Tribunalul București a pronunțat decizia civilă nr. 2863/A din 18 noiembrie 2020, în toate aceste cazuri respingându-se ca neîntemeiate contestațiile la executare, respectiv cererile de întoarcere a executării silite formulate de Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu magistrații intimați.

De asemenea, rcurenta-revizuentă a făcut trimitere la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin decizia civilă nr. 1559A din 7 iunie 2021, Tribunalul București a respins apelul declarat de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, a admis apelul declarat de intimată împotriva sentinței civile nr. 5764 din 8 octombrie 2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București și a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins contestația la executare ca neîntemeiată, fiind respinsă cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiată.

Cât privește condiția ca hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite, recurenta-revizuentă a arătat că Ministerul Finanțelor Publice a promovat contestații la executare corespunzător dosarelor de executare inițiale individuale, dosare care au fost soluționate de Judecătoria Sectorului 5 București, toate apelurile promovate de contestator fiind ulterior soluționate de Tribunalul București.

Referitor la cea de-a treia condiție pentru admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că față de decizia civilă nr. 1338 din 12 mai 2021 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2020 operează lucrul anterior judecat într-un alt litigiu (deciziile nr. 599/A din 8 martie 2021 din dosarul nr. x/2020, nr. 655/A din 18 martie 2021 din dosarul nr. x/2020, nr. 2863/A din 18 noiembrie 2020 din dosarul nr. x/2019, nr. 131/A din 21 ianuarie 2021 din dosarul nr. x/2019, nr. 896/A din 12 iunie 2020 din dosarul nr. x/2019), în ceea ce îi privește pe intimații-creditori magistrați. În toate aceste cauze s-a apreciat că nu sunt întemeiate contestațiile la executare și cererile de întoarcere a executării silite formulate de Ministerul Finanțelor Publice.

Recurenta-revizuentă a precizat că hotărârile la care a făcut referire sunt potrivnice și se referă la aceleași chestiuni litigioase dezbătute și în dosarul nr. x/2020 și care au stat la baza pronunțării deciziei civile nr. 1338 din 12 mai 2021.

Contrar celor reținute în decizia civilă nr. 1119A din 13 septembrie 2021, recurenta a susținut că nu trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți, dar chestiunile litigioase dezbătute și în dosar nr. x/2020 și care au stat la baza pronunțării deciziei nr. 1338 din 12 mai 2021 au legătură cu aspectele litigioase dezlegate anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazise.

A concluzionat în sensul că pentru a fi incidente dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care are legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, astfel încât aceasta să nu poată fi contrazisă, independent de calitatea soluției anterioare.

Recurenta-revizuentă a menționat că pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu mai este prevăzută drept condiție de admisibilitate pronunțarea hotărârilor potrivnice în aceleași pricini, între aceleași persoane și având aceeași calitate.

În ceea ce privește cea de-a patra condiție pentru motivul de revizuire indicat, respectiv ca hotărârile să fie date în dosare diferite, recurenta a susținut că este îndeplinită.

Cât privește cea de-a cincea condiție, anume ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei, a precizat că prin decizia a cărei revizuire a solicitat-o, instanța nu s-a pronunțat asupra efectului pozitiv al autorității de lucru judecat în raport cu deciziile menționate.

În ceea ce privește cea de-a șasea condiție, a arătat că prin cererea de revizuire a solicitat anularea deciziei nr. 1338 din 12 mai 2021 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2020.

Prin ultima critică prezentată, a susținut că în considerentele deciziei civile nr. 1119 A din 13 septembrie 2021, după ce se arată că "valorificarea aspectului pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune întrunirea condițiilor excepției autorității de lucru judecat (tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză," se arată în continuare că "în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive anterioare, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți (indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți)." Apoi, se face referire la necesitatea întrunirii condițiilor autorității de lucru judecat, iar nu la cele referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucrul judecat care, astfel după cum s-a argumentat, exclude necesitatea existenței triplei identități de părți, cauză și obiect, ci impune doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății. În continuare, se constată că "deși hotărârile la care se referă revizuenta sunt potrivnice, în sensul că soluția pronunțată în dosarul nr. x/2020 (de admitere a contestației la executare formulate de Ministerul Finanțelor Publice) este diferită de cea din dosarele nr. x/2020, nr. y/2020, nr. z/2019, nr. w/2019, nr. t/2019 (de respingere a contestației la executare formulate de Ministerul Finanțelor Publice), nu se poate reține încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat, întrucât nu se referă la aceeași chestiune litigioasă, ci, cel mult la una similară celei care se pune în discuție în cauza de fată.

Față de argumentele expuse, recurenta-revizuentă a considerat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu ignorarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 decembrie 2021.

Având în vedere data înregistrării contestației la executare, înregistrată sub dosar nr. x/2020 pe rolul instanțelor judecătorești la 4 februarie 2020, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Intimatul Ministerul Finanțelor nu a depus întâmpinare.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 12 mai 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

Principala critică dedusă analizei instanței de control judiciar privește încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat de către instanța învestită cu cererea de revizuire și urmează a fi examinată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ., deoarece recurenta invocă interpretarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 prin raportare la art. 432 alin. (2) C. proc. civ., acestea fiind norme de procedură, iar nu de drept material.

În speță, recurenta a formulat cerere de revizuire, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor, împotriva deciziei civile nr. 1338 din 12 mai 2021 a Tribunalului București, prin care s-a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a admis în totalitate contestația la executare, s-a anulat executarea silită pornită în dosarul nr. x/2019, intimata-creditoare fiind obligată să restituie suma de 179.773,98 RON apelantului-contestator Ministerul Finanțelor.

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 501 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind invocat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în raport cu deciziile nr. 599/A din 8 martie 2021 din dosarul nr. x/2020, nr. 655/A din 18 martie 2021 din dosarul nr. x/2020, nr. 2863/A din 18 noiembrie 2020 din dosarul nr. x/2019, nr. 131/A din 21 ianuarie 2021 din dosarul nr. x/2019, nr. 896/A din 12 iunie 2020 din dosarul nr. x/2019, pronunțate de Tribunalul București. A precizat recurenta-revizuentă că în toate aceste cauze s-a apreciat că nu sunt întemeiate contestațiile la executare și cererile de întoarcere a executării silite formulate de Ministerul Finanțelor Publice.

Recurenta-revizuentă a criticat că prin decizia recurată s-a reținut că trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți pentru admisibilitatea motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În dezvoltarea acestei critici, a mai argumentat că pentru a fi incidente prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care are legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior.

Criticile sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel: (1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ și efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situație, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanței.

Înalta Curte reține că, în speță, în mod legal s-a reținut de către instanța învestită cu cererea de revizuire că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu se poate reține încălcarea efectului pozitiv al lucrului judecat în condițiile în care deciziile potrivnice nu se referă la aceeași chestiune litigioasă.

În aceste sens, curtea de apel a constatat, în mod judicios, că dosarele nr. x/2020, nr. y/2020, nr. z/2019, nr. w/2019, nr. t/2019, în care au fost pronunțate hotărârile potrivnice, au avut ca obiect contestațiile la executare formulate de același contestator, respectiv Ministerul Finanțelor, împotriva executărilor silite începute contra acestuia, dar în baza altor titluri executorii decât cel din prezenta cauză, respectiv sentința civilă nr. 1061 din 12 mai 2008 a Tribunalului Sălaj și decizia civilă nr. 2382 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj.

Mai mult, analizând identitatea de chestiune litigioasă, instanța a notat că unele titluri executorii au conținut diferit sub aspectul obligației stabilite în sarcina ministerului. De asemenea, în unele dosare de executare somația a privit executarea de către Ministerul Finanțelor a obligației de a face (de a aloca sumele necesare efectuării plăților), iar nu de a da (adică de a plăti aceste sume).

Drept urmare, se constată că recurenta-revizuentă nu a figurat în calitate de parte în dosarele în care au fost pronunțate deciziile pretins contrare, iar judecata a purtat în privința drepturilor, chiar dacă similare, aparținând altor persoane fizice, fiind fără relevanță că debitorul executat silit este același, respectiv Ministerul Finanțelor. De asemenea, cum soluțiile diferite nu sunt date în legătură cu executarea aceluiași titlu executoriu, în mod corect s-a reținut că hotărârile potrivnice nu se referă la aceeași chestiune litigioasă.

Contrar criticilor din recurs, Înalta Curte notează că efectul pozitiv al autorității lucrului judecat presupune identitatea de părți, pentru ca ceea ce s-a stabilit jurisdicțional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces, care are legătură cu aspectele litigioase deja tranșate, dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat.

Dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care consacră legislativ efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, trebuie interpretate sistematic, referindu-se la aceleași părți care au participat în litigiul inițial. Astfel, părțile sunt aceleași ca în litigiul anterior, deoarece numai în această situație, în care se invocă o chestiune deja judecată definitiv între aceleași părți, subzistă rațiunile autorității lucrului judecat, anume imposibilitatea contrazicerii unei probleme asupra cărora părțile respective s-au judecat, au avut posibilitatea unor dezbateri contradictorii și care, fiind dezlegată definitiv, li se impune și în litigiile ulterioare având legătură cu primul.

Totodată, se reține că hotărârile față de care s-a invocat încălcarea autorității de lucru judecat reprezintă, în realitate, decizii de practică judiciară, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri a fost adoptată o soluție diferită celei pronunțate prin hotărârea atacată nu se circumscrie cazului de revizuire invocat, fiind cel mult o chestiune ce ar putea face obiect al unui recurs în interesul legii, iar nu obiect al căii extraordinare de atac.

În consecință, curtea de apel a reținut în conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. că revizuirea nu are menirea de a remedia situațiile în care există practică neunitară determinată de aplicarea și interpretarea titlurilor executorii reprezentate de hotărâri judecătorești.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a învederat că decizia recurată este contradictorie, deoarece instanța nu ar fi fost consecventă cu privire la condițiile ce trebuie întrunite pentru a opera efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, mai cu seamă în ceea ce privește valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Nici această critică nu este fondată.

Nu poate fi reținut caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei recurate, întrucât curtea de apel a expus în mod coerent raționamentul juridic care fundamentează soluția pronunțată, neexistând o contradicție în ceea ce privește examinarea condițiilor ce trebuie întrunite pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Deși recurenta a invocat că instanța a analizat întrunirea condițiilor autorității de lucru judecat, iar nu a condițiilor referitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, această susținere nu se confirmă, din moment ce în cuprinsul deciziei recurate se regăsește analiza condițiilor motivului de revizuire invocat, fiind examinat, cu precădere, dacă hotărârile potrivnice vizează aceeași chestiune litigioasă.

Relevante cu privire la acest motiv de casare sunt și considerațiile redate anterior cu referire la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Nici împrejurarea că instanța a reținut existența unor hotărâri potrivnice, pentru ca apoi să rețină că nu se poare reține încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, nu evidențiază pretinsul caracter contradictoriu al motivării. Contradictorialitatea este exclusă, întrucât argumentul utilizat de către instanță înglobează analiza graduală a două condiții, respectiv condiția existenței unor hotărâri definitive și contradictorii și condiția nesocotirii autorității de lucru judecat. Ca atare, observând că hotărârile la care s-a făcut referire sunt potrivnice, instanța a trecut la examinarea următoarei condiții, în urma căreia a concluzionat că nu s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat (ipoteza efectului pozitiv), deoarece nu există identitate de chestiune litigioasă.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de criticile formulate și că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1119 din 13 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2022.