ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2217/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 859/42/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea C.N.C.I. ca, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent dosar nr. x/7806/C.C., până la concurența sumei de 351.365 RON, reprezentând cuantumul despăgubirilor propuse pentru imobilul situat anterior în Buzău, jud. Buzău, precum și obligarea A.N.R.P. să emită titlul de plată aferent aceluiași dosar pentru prima tranșă aferentă anului 2014, scadentă la 1.01.2014, conform art. 41 din Legea nr. 165/2013, actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței până la cea a plății efective, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data promovării cererii de chemare în judecată și până la îndeplinirea obligațiilor. Prin întâmpinare, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, arătând că la data investirii instanței era în vigoare Legea nr. 165/2013, act normativ ce se aplică dosarelor de despăgubire constituite în baza Legii nr. 10/2001, atribuțiile pârâtei fiind reglementate de art. 17, iar termenul de soluționare a dosarelor fiind de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii. De asemenea, a invocat și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată în ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a despăgubirii, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care statuează că singura măsură reparatorie în echivalent ce se acordă este compensarea prin puncte și ținând seama că nici celelalte acte normative (H.G. nr. 128/2008, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 81/2007 și H.G. nr. 1095/2005) nu cuprind reglementări referitoare la actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile de compensare. Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat de asemenea, excepția prematurității acțiunii cu privire la emiterea titlului de plată, excepția inadmisibilității cererii, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 57 din 10 martie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca prematur formulată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 57 din 10 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii când a admis excepția prematurității, fără a se raporta în mod concret la situația de fapt existentă. Reclamantul a arătat că se află în posesia unei hotărâri judecătorești, respectiv a sentinței nr. 167/2009 a Tribunalului Buzău, secția civilă, prin care s-a stabilit inclusiv cuantumul despăgubirilor, cuantum care a fost preluat și în completarea la Dispoziția nr. 649 din 11 septembrie 2008 emisă de către Primarul Municipiului Buzău, din data de 16.07.2010. Prin sentința nr. 167/2009 a Tribunalului Buzău s-a stabilit că suma ce se acordă în cauză drept despăgubiri este de 351.066 RON, la care se adaugă 299 RON, în considerentele hotărârii reținându-se că Primarul Municipiului Buzău își însușește suma rezultată din raportul de expertiză extrajudiciară și nu înțelege să apeleze la evaluatori desemnați conform art. 16 din Legea nr. 247/2005. Considerentele hotărârii judecătorești se bucură, alături de dispozitiv, de puterea de lucru judecat, motiv pentru care apreciază că în cauză trebuie să se aplice prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013, astfel că admiterea excepției prematurității se bazează pe o interpretare și aplicare greșită a legii.

Apărările formulate de intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor Prin întâmpinare, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, arătând că instanța de fond în mod temeinic și legal a admis excepția prematurității cererii reclamantului, deoarece în data de 25.11.2013, când reclamantul a depus cererea de chemare în judecată pe rolul Curții de Apel Pitești, Legea nr. 165/2013 era deja în vigoare. Termenul în care CNCI are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la SCCSD, este de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale. Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, fiind abrogate prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire. Se mai arată că numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege), iar potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul CNCI și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.", cu excepțiile prevăzute de lege (art. 22 și art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013). Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr. 649 din 11 septembrie 2008 emisă de Primăria Municipiului Buzău și înregistrat sub nr. 47806/ C. civ., arată că acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013, a termenului legal menționat și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD. Prin sentința civilă nr. 167 din 09 februarie 2009, Tribunalul Buzău a dispus modificarea în parte a Dispoziției nr. 649/2008 emisă de Primarul Municipiului Buzău, în sensul menționării la art. 1 al Dispoziției, a întregului imobil situat în Buzău, str. Narciselor, fost nr. 10, evaluat de contestator, conform raportului de expertiză extrajudiciară, la suma de 351.066 RON imobilul construcție și teren și 299 RON contravaloare împrejmuire, în loc de cota de 12/40 cum s-a menționat și în sensul menționării la art. 2 a calității lui A. de moștenitor al foștilor proprietari ai imobilului menționat la art. 1. Cererea reclamantului vizează obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire, însă noua legislație a abrogat prevederile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 statuează că CNCI emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice CCSD, exclusiv în dosarele aprobate de CCSD înainte de intrarea în vigoare a legii sau în situațiile în care printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a noii legi, instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor. În toate celelalte cazuri se emit deciziile de compensare.

Apărările formulate de intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Intimata-pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la emiterea titlului de despăgubire, raportat la atribuțiile sale prevăzute în art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 572/2013. Potrivit Legii nr. 165/2013 a fost înființată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar conform art. 31 și art. 41 din lege, ANRP emite titlurile de plată în condițiile stabilite de Legea nr. 165/2013. Prin urmare, în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 165/2013 privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, ANRP nu este învestită cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul exclusiv al CNCI, ca și entitate distinctă, motiv pentru care apreciază că nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. În ceea ce privește prematuritatea emiterii titlului de plată, intimata-pârâtă arată că, urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acestei legi. Reclamantul nu este titularul unei decizii de compensare potrivit prevederilor art. 21 alin. (8), și nici a unui titlu de despăgubire conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) din lege, astfel că este prematură formularea de către reclamant a unei cereri care să vizeze obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată, în lipsa unei decizii de compensare/titlului de despăgubire emis de CNCI. Mai mult, având în vedere dispozițiile art. 31 și 41 din Legea nr. 165/2013 coroborate cu dispozițiile art. 22 alin. (1)-(3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2013, solicitarea reclamantului, ce vizează plata despăgubirilor, este prematură. Referitor la excepția inadmisibilității solicitării de emitere a unui titlu de despăgubire cu actualizarea sumei cu indicele de inflație, de la data scadenței și până la data plății efective, intimata arată că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte și cum dispozițiile legale în materie (H.G. nr. 128/2008, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 81/2007, H.G. nr. 1095/2005) nu prevăd actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către CSD sau de către ANRP, raportat și la dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 13/2011, care nu reglementează acordarea dobânzii legale calculată asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubire prin deciziile emise de CCSD, solicită a se constata inadmisibilitatea stabilirii cuantumului actualizat cu indicele de inflație la zi. 5. Procedura de soluționare a recursurilor Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 09 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei, până la data examinării admisibilității recursului - 03.05.2017, puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din data de 03 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 57 din 10 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de către recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Motivele de recurs, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se referă la greșita aplicare a Legii nr. 165/2013, care a stat la baza admiterii excepției prematurității formulării cererii. Astfel, recurentul-reclamant continuă să susțină că cererii sale de despăgubiri aflată în prezent procedura administrativă de soluționare în fața CNCI îi sunt aplicabile prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013, iar nu prevederile art. 21 din lege, așa cum a reținut instanța de fond. Înalta Curte va analiza aceste critici așa cum au fost formulate, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 165/2013 aplicabile. Aserțiunile recurentului se întemeiază pe susținerea că deține o hotărâre judecătorească care stabilește cuantumul despăgubirilor, situație în care CNCI nu urmează procedura prevăzută de art. 21 alin. (6)-(10), de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale și emitere a deciziei de compensare prin puncte, ci trebuie să urmeze procedura de emitere a titlului de despăgubire potrivit art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013. Hotărârea de care se prevalează recurentul este sentința nr. 167 din 9 februarie 2009 a Tribunalului Buzău, secția civilă, pronunțată într-o contestație declarată de recurent împotriva Dispoziției nr. 649 din 11 septembrie 2008 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către Primarul Municipiului Buzău. Conform acestei hotărâri (rămasă irevocabilă), s-a dispus modificarea în parte a dispoziției nr. 649/2009 a Primarului Municipiului Buzău, în sensul că "la art. 1 al dispoziției se va menționa întregul imobil situat în Buzău, str. Narciselor, evaluat de contestator, conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de S.C. B. S.R.L. și expert evaluator C. la suma de 351.066 RON imobilul construcție și teren și 299 RON contravaloare împrejmuire, în loc de cota de 12/40, cum s-a menționat, iar la art. 2 se va menționa: în calitate de moștenitor al foștilor proprietari ai imobilului menționat la art. 1, respectiv întreg imobilul din Buzău, str. Narciselor;, cu menținerea restului dispozițiilor actului emis de Primarul Municipiului Buzău. Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut corect că sentința menționată nu stabilește suma care urmează a fi acordată cu titlu de despăgubiri, în sensul prevederilor art. 41 din Legea nr. 165/2013. Această concluzie se întemeiază pe conținutul dispozitivului și al considerentelor hotărârii judecătorești menționate, care se referă tangențial la evaluarea de către contestator a imobilului pentru care, prin Dispoziția nr. 649/2008 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către Primarul municipiului Buzău, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Hotărârea judecătorească dispune cu privire la modificarea actului care a făcut obiectul litigiului cât privește întinderea dreptului de proprietate recunoscut (întreg imobilul, iar nu cota de 12/40) și asupra calității de persoană îndreptățită la obținerea măsurilor reparatorii a recurentului-reclamat, nicidecum asupra sumei care va fi acordată cu titlu de despăgubiri, aspect care, prin considerente, este reținut că intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 247/2005, Titlul VII, adică face obiectul unei proceduri administrative ulterioare, derulată de o altă autoritate administrativă. Motivarea și dispozitivul hotărârii menționate trebuie considerate și din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a conținutului actului administrativ care a făcut obiectul litigiului. În raport de aceste repere, rezultă că dispoziția primarului se referă la propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv (adică, în condițiile Legii nr. 247/2005, titlul VII, înlocuită de Legea nr. 165/2013). Poziția autorității publice CNCI a fost în sensul că alegația reclamantului cu privire la conținutul hotărârii judecătorești de care acesta se prevalează nu poate fi primită și că acesta ar trebui să ceară lămurirea dispozitivului sentinței menționate, în sensul de a se preciza dacă măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate sunt cele amintite în considerente pe baza expertizei extrajudiciare depuse de reclamant la dosarul în cauză sau sentința nu se referă la cuantumul despăgubirilor, care urmează a fi calculate de CNCI în conformitate cu legea în vigoare în prezent. Recurentul-reclamant nu a acționat în scopul lămuririi dispozitivului sentinței Tribunalului Buzău. În aceste condiții, instanța de fond a reținut cu aplicarea corectă a legii că dosar nr. x/7806/ C. civ. referitor la despăgubirile pretinse de reclamant urmează procedura reglementată de art. 21 din Legea nr. 165/2013, în privința stabilirii efective a măsurilor compensatorii și că nu sunt aplicabile prevederile art. 41 din aceeași lege. Cât privește apărarea intimatei-pârâte ANRP referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, se constată, în principal, că excepția a fost invocată și în fața instanței de fond, care, implicit, a respins-o, reținând că aceasta nu este motivată, iar intimata nu a formulat recurs împotriva soluției instanței de fond. În subsidiar, apărarea nu ține seama de pretențiile reclamantului, care nu a chemat în judecată ANRP pe capătul de cerere referitor la emiterea titlului de despăgubire, ci pe capătul de cerere referitor la emiterea titlului de plată. Or, în motivarea excepției, intimata se referă la capătul de cerere referitor la emiterea titlului de despăgubire. Din aceste motive, Înalta Curte va înlătura apărarea menționată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 57 din 10 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.