ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3922/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2015, reclamanții A. și B., prin mandatar C., au solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, următoarele:

- în principal, obligarea pârâtei să emită titlul de plată corespunzător sumei de 69.528,00 RON, actualizată la data plății, plătibilă într-o singură tranșă;

- în subsidiar, să emită titlul de plată corespunzător sumei de 69.528,00 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranșe anuale egale prevăzute de lege, începând cu data de 01.01.2014, urmând ca instanța să stabilească termenele exigibilității creanței reclamantului.

Prin sentința nr. 1335 din 12 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., ambii prin mandatar C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Legea nr. 165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor în domeniul restituirii proprietăților, fiind abrogate în mod expres provederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementează vechea procedură.

Astfel, conform art. 41 alin. (1) din lege, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2015.

Totodată, titlul de plată se emite de A.N.R.P. și se plătește de Ministerul Finanțelor Publice, în cel mult 180 de zile de la emitere.

În concret, nu se poate emite un titlu de plată pentru întreaga sumă cuprinsă în Decizie, din moment ce Legea nr. 165/2013 stabilește emiterea a câte un titlu de plată pentru fiecare din cele 5 tranșe. Din acest punct de vedere, solicitarea reclamanților de a se emite un titlu de plată pentru întreaga sumă este neîntemeiată.

Mai mult decât atât, reclamanții au formulat cerere de executare silită fiind format dosar nr. x/2012, al executorului judecătoresc.

La data de 12.02.2013 A.N.R.P. a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma de 80.251,2 RON, astfel că formularea acțiunii prezente în vederea încasării sumelor este făcută cu rea-credință.

A se reține că, intimata, în formularea întâmpinării sale (în considerente) susține inadmisibilitatea acțiunii, față de consemnarea sumei și inițierea unei alte acțiuni în instanță, fără să o formuleze în mod distinct ca excepție.

Instanța de fond a mai constatat că la data de 20.08.2012, dată la care reclamanții au pus în executare Decizia Comisiei Centrale, procedura de emitere a titlurilor de plată era suspendată, în temeiul art. O.U.G. nr. 62/2010, perioadă care a durat până în data de 15.05.2013.

În ceea ce privește actualizarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective, A.N.R.P. nu are temei legal pentru actualizare.

Referitor la obligarea intimatei de a emite 5 titluri de plată, urmează a fi respinsă întrucât reclamanții și-au încasat suma.

Mai mult decât atât, prin sentința civilă nr. 5528 din 4 aprilie 2013 prin care s-a admis acțiunea A.N.R.P., s-a anulat executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 1678/2013, sentință irevocabilă prin respingerea recursului, conform Hotărârii nr. 2228 din 24 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București.

Împotriva sentinței nr. 1335 din 12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. și B., prin mandatar C., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, solicită admiterea cererii introductive astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenții-reclamanții susțin că hotărârea recurată este nelegală, invocând existența unei motivări străine de natura cauzei și o greșită aplicare a normelor de drept material civil.

Recurenții-reclamanți arată că deși conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII, titlul de despăgubire emis în beneficiul acestora le dădea posibilitatea de a pretinde, în termenul de valabilitate a titlului de despăgubire, preschimbarea acestuia în titlu de plată, exercitarea dreptului de opțiune trebuia urmată de conduita pozitivă a A.N.R.P., care a rămas în pasivitate și nu a emis actul unilateral cu caracter individual pe care era obligată să îl emită. În timp, actul normativ s-a modificat prin promulgarea Legii nr. 165/2013.

Se mai arată că în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, recurenții-reclamanți au solicitat obligarea intimatei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților doar la emiterea titlului de plată, pornind de la premisa că titlul de despăgubire fusese prealabil emis, necontestând încasarea sumelor în procedură execuțională, pe baza titlului de despăgubire.

Arată că interesul recurenților-reclamanți era acela de a preîntâmpina o pagubă iminentă în condițiile în care, în cadrul unei contestații la executare, pornită în dosar nr. x/2012, s-a admis că procedura execuțională a fost nelegală, fără a se invalida calitatea lor de persoane îndreptățite la despăgubiri și fără ca titlul de despăgubire, ce încorporează dreptul lor de creanță, să fi fost măcar contestat.

Recurenții-reclamanți mai arată că întrucât art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevedea expres că plata sumelor reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate înainte de intrarea în vigoare a legii, se face începând cu data de 01.01.2014, și nu 2015, cum a reținut prima instanță, precum și faptul că dosarul de despăgubiri al recurenților a fost aprobat prin emiterea deciziei - titlu de despăgubire nr. 15347/FF din 19.01.2011, consideră că acțiunea de față este întemeiată.

De asemenea, consideră că împrejurarea că recurenții-reclamanți încasaseră sumele aferente titlului de despăgubire nu avea să impieteze asupra emiterii titlului de plată, cât timp nu s-a pretins în contradictoriu cu M.F.P., plata efectivă, iar pe de altă parte, stabilirea unui calendar la care intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să fie obligată la emiterea titlurilor de plată, prin hotărâre judecătorească, este legală atâta timp cât legea prevede că titlurile de plată aferente titlului de despăgubire urmează a fi emise de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în cinci ani consecutivi, cu începere din 2014.

Solicită ca în rejudecare, Înalta Curte să aprecieze asupra obligării intimatei la emiterea titlurilor de plată aferente anilor 2014 și 2015, instituind termenul de emitere a actului administrativ individual cu caracter unilateral - titlu de plată - pentru anii 2016 și subsecvent, iar cum intimata nu se poate prevala de propria culpă pentru neemiterea actului administrativ, consideră că acțiunea este admisibilă și în ceea ce privește obligarea acesteia la emiterea titlului de plată pentru întreaga valoare.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamanților și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, arătând că

Arată că recurenții-reclamanți nu se pot prevala de propria culpă pentru a reclama apărarea unui drept, reclamanții fiind singurii răspunzători pentru demararea procedurilor de executare silită, respectiv dacă reclamanții nu procedau la demararea procedurilor de executare silită, s-ar fi aflat în situație cu ceilalți și ar fi beneficiat de un titlu de plată emis și plătit în mod efectiv de către Ministerul Finanțelor Publice. Astfel, precizează că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și-a onorat toate obligațiile pentru dosarele de opțiune constituite în termenul legal, iar Ministerul Finanțelor Publice a efectuat deja plata pentru aceste titluri de plată.

Consideră că reclamanții încearcă să inducă în eroare instanța cu privire la refuzul A.N.R.P. de a emite titlul de plată în favoarea lor, având în vedere că prin sentința civilă nr. 5528 din 04 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2228 din 24 iunie 2014, instanța a apreciat că executarea silită a fost începută în mod nelegal, anulând în mod irevocabil actele de executare efectuate de B.E.J.A. D. în dosar nr. x/2012, iar la data de 12.02.2013, din conturile A.N.R.P. a fost retrasă suma de 80.251,20 RON în temeiul dosarului execuțional anterior menționat.

Se mai arată că reclamanții nu au restituit suma de bani încasată în mod nelegal pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 165/2013, ci au promovat prezenta acțiune pentru anularea celor dispuse în soluționarea contestației la executare, în opinia intimatei, încercând să inducă în eroare instanța cu privire la refuzul A.N.R.P. de a emite titlul de plată.

Intimata-pârâtă susține că în condițiile executării în mod nelegal a conturilor instituției, A.N.R.P. nu poate emite un titlu de plată în condițiile Legii nr. 165/2013, întrucât reclamanții ar beneficia de o dublă despăgubire, iar bugetul Statului Român ar fi prejudiciat, motiv pentru care, față de prevederile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, solicită a se constata abuzul de drept procesual al reclamanților, dat fiind aspectele ce succed.

Astfel, arată că având în vedere anularea în mod irevocabil a actelor de executare silită din dosar nr. x/2012 al B.E.J.A. D., ce a operat prin sentința civilă nr. 5528 din 04 aprilie 2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2228 din 24 iunie 2014, A.N.R.P. a formulat cerere pentru întoarcerea executării silite, ce face obiectul dosar nr. x/2013. Prin încheierea de ședință din data de 18.05.2015, instanța a respins cererea de suspendare formulată de reclamanți în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, motiv pentru care apreciază că prezenta acțiune a fost formulată în scopul suspendării și tergiversării dosarului de întoarcere a executării.

De asemenea, susține că în caz contrar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ar putea fi executată de două ori pentru același titlu de despăgubire, iar pe de altă parte s-ar crea un dezechilibru patrimonial între părți.

Intimata-pârâtă mai arată că la data de 12.02.2013, din conturile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, deschise la Trezoreria Sector 1 București, a fost consemnată la dispoziția B.E.J.A. D., suma de 80.251,10 RON, reclamanții nerestituind suma de bani executată în mod nelegal. Mai arată că legile speciale privind restituirea proprietăților au un caracter reparatoriu pentru persoanele îndreptățite la despăgubiri și nu îmbogățirea unor terțe persoane.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 29 iunie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul de față ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Astfel, se reține că prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) nr. 15347/FF din 19.10.2011 s-a emis, conform prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, titlul de despăgubire în favoarea recurenților-reclamanți pentru suma de 69.528 RON. Aceștia au demarat procedura executării silite, conform dreptului comun, fiind format dosarul de executare nr. 1678/2012 al BEJA "D.", iar la data de 12.02.2013 a fost consemnată din conturile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) suma de 80.251,2 RON (reprezentând despăgubiri, actualizare creanță și cheltuieli de executare), recurenții-reclamanți încasând astfel despăgubirile stabilite prin decizia CCSD mai sus menționată.

Prin sentința civilă nr. 5528 din 04 aprilie 2013 (definitivă prin respingerea recursului), Judecătoria sectorului 2 București a admis acțiunea formulată de ANRP și a anulat executarea silită efectuată de BEJA "D." în dosarul de executare nr. 1678/2012. Ulterior, prin sentința civilă nr. 6160 din 09 mai 2016 (de asemenea, definitivă prin respingerea recursului) s-a dispus întoarcerea executării silite care a făcut obiectul dosarului de executare mai sus menționat, recurenții reclamanți din prezenta cauză fiind obligați să plătească ANRP suma de 80.251,2 RON.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (4) din Legea nr. 165/2013, texte legale potrivit cărora plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Din interpretarea logică și sistematică a acestor dispoziții rezultă că premisa emiterii titlului de plată o constituie existența unui drept de creanță al persoanei îndreptățite la măsurile reparatorii, drept fundamentat pe titlul de despăgubire. Or, în măsura în care suma de bani reprezentând despăgubiri a fost executată silit, dreptul de creanță menționat s-a stins și, ca urmare nu mai există temei pentru emiterea titlului de plată. În situația în care, precum în speță, executarea silită a fost anulată, dispunându-se întoarcerea executării, acest drept de creanță renaște, însă doar la data și în măsura restituirii de către persoana îndreptățită a sumei executate silit cu nerespectarea dispozițiilor legale, sumă reprezentând despăgubirile stabilite prin titlul de despăgubire.

Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, titlul de plată nu poate fi emis începând cu data de 1 ianuarie 2014, având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, la data menționată aceștia încasaseră despăgubirile prin procedura executării silite de drept comun. De asemenea, nu poate fi reținută existența unei obligații a autorității intimate de actualizare a despăgubirilor, atâta timp cât obligația de emitere a titlului de plată nu devine exigibilă decât la data restituirii de către recurenți a sumei reprezentând despăgubirile stabilite prin titlul de despăgubire.

Nu este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., în condițiile în care nu se poate reține existența unei motivări străine de natura cauzei - astfel cum rezultă din considerentele sentinței atacate, instanța de fond și-a întemeiat, în principal, soluția de respingere a acțiunii pe argumentul conform căruia reclamanții au formulat cerere de executare silită a sumei stabilite prin titlul de despăgubire, iar această sumă a fost consemnată de ANRP la dispoziția executorului judecătoresc. De asemenea, instanța de fond a arătat în mod corect că în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 62/2010 și ale Legii nr. 165/2013.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată de intimata ANRP la data de 02.11.2017 în privința mandatarului și avocaților recurenților-reclamanți. Înalta Curte are în vedere faptul că, la o dată anterioară, respectiv 29.06.2017, completul de filtru a constatat că recursul îndeplinește cerințele de formă și, ca urmare, acesta a fost admis în principiu, fixându-se termen pentru judecata pe fond a recursului, conform art. 493 alin. (7) din noul C. proc. civ.. Altfel spus, ulterior admiterii în principiu a recursului, nu mai poate fi examinată îndeplinirea cerințelor de formă ale acestuia.

Oricum, Înalta Curte reține că la dosar există împuternicirea avocațială ce atestă calitatea avocaților E. și F. de reprezentanți ai recurenților-reclamanți, iar potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, actele întocmite de avocat pentru legitimarea față de terți a calității de reprezentant au forța probantă deplină până la înscrierea în fals. Or, din actele dosarului nu rezultă că intimate s-ar fi înscris în fals cu privire la împuternicirea avocațială mai sus menționată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1), (6) și 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin H.G. nr. 401/2013, precum și ale art. 496 alin. (2) din noul C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanții A. și B., împotriva sentinței nr. 1335 din 12 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și rejudecând, va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A. și B. și va obliga pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită în favoarea reclamanților titlurile de plată anuale ale despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 15347/FF din 19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligație ce va fi executată începând cu expirarea unui termen de 30 de zile de la data restituirii către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a sumei de 69.528 RON, executate silit în dosar nr. x/2012 al B.E.J.A. D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A. și B., împotriva sentinței nr. 1335 din 12 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A. și B.

Obligă pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită în favoarea reclamanților titlurile de plată anuale ale despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 15347/FF din 19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligație ce va fi executată începând cu expirarea unui termen de 30 de zile de la data restituirii către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a sumei de 69.528 RON, executate silit în dosar nr. x/2012 al B.E.J.A. D.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 decembrie 2017.