ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2896/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 03.02.2015, reclamanta A. prin mandatar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în principal, emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 396.398,00 RON, actualizată la data plății, și, în subsidiar, emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 396.398,00 RON, actualizată, plătibilă în cele 5 tranșe anuale egale prevăzute de lege, începând cu data de 01.01.2014.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 1346 din 13 mai 2015, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

A reținut instanța că, în dosarul de executare silită nr. x/2012, Biroul Executorului Judecătoresc C. a pus în executare Decizia nr. 5589/30.06.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, făcându-se plata sumei de 483.270,05 RON, sumă ce includea atât despăgubirea cât și actualizarea despăgubirii și cheltuieli de executare silită.

Executarea a fost anulată prin Sentința nr. 14489 din 23 septembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă, însă, cu toate acestea, reclamanta nu a restituit vreo sumă către ANRP, între părți existând un litigiu ce face obiectul dosarului nr. x/2014, a cărui judecată a fost suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului de față și a Dosarului nr. x/2015 al Tribunalului București.

Astfel, a apreciat instanța că, de vreme ce reclamanta nu a restituit pârâtei suma plătită, chiar în baza unei executări nelegale, nu se mai poate emite un titlu de plată pentru aceeași despăgubire, întrucât ar însemna efectuarea unei a doua plăți în temeiul aceluiași titlu.

2.1. Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

2.2. În argumentarea recursului său, recurenta reclamantă susține că hotărârea criticată încalcă principiul contradictorialității, întrucât instanța de fond a admis excepția lipsei de interes a acțiunii fără a pune în discuție această excepție, context în care este încălcat și dreptul la apărare al recurentei. Din această perspectivă, hotărârea recurată este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., susține recurenta reclamantă.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta reclamantă afirmă că în mod greșit a apreciat prima instanță faptul că reclamanta nu justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni.

Astfel, recurenta reclamantă arată că, deși deține Decizia de despăgubire nr. 5589/30.06.2009, pârâta ANRP a refuzat emiterea titlului de plată pentru despăgubirile stabilite prin decizia anterior menționată.

Faptul că recurenta reclamantă a executat silit autoritatea pârâtă nu constituie un argument pentru respingerea prezentei acțiuni, cât timp executarea silită a fost desființată prin Sentința civilă nr. 14489 din 23.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3.

Față de aceste considerente, pe larg dezvoltate în cererea de exercitare a căii de atac, recurenta reclamantă solicită admiterea recursului său, așa cum a fost formulat.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 12 octombrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

2.4. Aspecte procesuale

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității de reprezentant în persoana mandatarului B. și, în consecință și a apărătorului ales al reclamantei, avocat D.

În motivarea acestei excepții, intimata arată că prezenta acțiune a fost formulată de reclamantă prin mandatar B., însă contractul de mandat încheiat de reclamantă cu această persoană nu prevede dreptul de reprezentare în Dosarul nr. x/2015.

În plus, intimata arată că în dosarul penal nr. x/2016 a fost începută urmărirea penală împotriva mandatarului B. pentru infracțiunea de înșelăciune.

Constatând că, anexat cererii de recurs a fost depusă împuternicirea avocațială seria x nr. x, Înalta Curte, în complet de filtru a apreciat îndeplinite cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, inclusiv cea privind dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, însă, în raport de susținerile intimatei ANRP, au fost efectuate verificări suplimentare, conform celor dispuse prin încheierea din 8 iunie 2018.

Fiind depus la dosarul cauzei contractul de mandat autentificat de BNP E. sub nr. x din 08.11.2012, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă l-a împuternicit pe mandatarul B. să o reprezinte în fața tuturor organelor abilitate în vederea soluționării dosarului de despăgubire aferent Deciziei nr. 5589/30.06.2009 privind acordarea de despăgubiri, inclusiv în fața instanțelor, de unde rezultă concluzia că, în virtutea caracterului special al procurii precum și în raport de conținutul acestuia, mandatarul B. are calitatea de reprezentant al recurentei-reclamante.

În plus, din cuprinsul înscrisului depus la dosar recurs, rezultă faptul că prin ordonanța din data de 08.02.1017 a fost dispusă soluția de clasare față de intimatul E., soluție menținută prin încheierea nr. 62 din 27.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2017.

În concluzie, nefiind desființat, în procesul penal inițiat de recurenta reclamantă, înscrisul autentificat de BNP E. sub nr. x din 08.11.2012, este suficient pentru a legitima calitatea de reprezentant al reclamantei, în persoana mandatarului B. și implicit această calitate este dovedită și de apărătorul ales, angajat de către mandatarul reclamantei.

Examinând recursul civil de față, Înalta Curte constată că este fondat, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte constată că reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâta să emită titlul de plata corespunzător sumei de 396.398,00 RON, actualizată la data plații, plătibilă într-o singura tranșă sau, în subsidiar, plătibilă în cele 5 transe anuale egale prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2014 urmând ca instanța sa stabilească termenele exigibilității creanței reclamantului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin Decizia nr. 5589/30.06.2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-au stabilit în favoarea sa despăgubiri în cuantum de 396.398 RON. Această decizie a fost pusă în executare silită prin Biroul Executorului Judecătoresc C. în Dosarul nr. x/2012, executarea fiind încuviințată de Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea din 18.01.2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2012.

Ulterior, a fost formulată contestație la executare de către ANRP - Serviciul pentru aplicarea legii 247/2005, contestația fiind admisă prin Sentința civilă nr. 14489/23.09.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București pronunțată în Dosarul nr. x/2013, dispunându-se anularea executării silite și a tuturor actelor de executare.

Reclamanta mai arată că, în prezent, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, se află Dosarul nr. x/2014, având ca obiect "întoarcere executare silită".

Soluționând acțiunea reclamantei, prima instanță reține că pârâta a achitat reclamantei integral despăgubirile stabilite prin Decizia nr. 5589/30.06.2009 și aceste despăgubiri nu au fost restituite de către reclamantă, existând doar o solicitare a pârâtei de restituire a acestor despăgubiri, ce formează obiectul unui dosar nesoluționat până în prezent.

Or, atâta timp cât despăgubirile au fost plătite de către pârâtă, chiar și în urma unei executări silite nelegale, dar neurmată de restituirea de către reclamantă a sumei plătite, nu se mai poate emite un titlu de plată pentru aceleași despăgubiri, întrucât ar însemna efectuarea a unei a doua plăți în temeiul aceluiași titlu, ceea ce ar duce la îmbogățirea nejustificată a reclamantei.

Din acest motiv, Curtea apreciază că solicitarea reclamantei de obligarea a pârâtei la emiterea unui titlu de plată este neîntemeiată, atâta timp cât despăgubirile sunt la momentul actual achitate de pârâtă, astfel că nu mai are relevanță analizarea susținerilor părților privind aplicabilitatea în cauză a Legii nr. 247/2005 sau a Legii nr. 165/2013 și a celorlalte aspecte invocate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare.

Din cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că, în realitate, acțiunea recurentei reclamante a fost respinsă ca fiind lipsită de interes și nu ca neîntemeiată, aprecierea judecătorului fondului purtând exclusiv asupra faptului că recurenta reclamantă a intrat în posesia sumei stabilite prin Decizia nr. 5589/30.06.2009, pe calea executării silite.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a justificat interesul de a acționa, atât la data formulării cererii de chemare în judecată cât și în cursul judecării prezentei căi de atac.

Astfel, a arătat și dovedit recurenta reclamantă în fața instanței de fond faptul că executarea silită a sumei stabilite prin Decizia nr. 5589/30.06.2009 a fost anulată de instanța de executare în Dosarul nr. x/2013, fiind pronunțată în acest sens Sentința civilă nr. 14489 din 23.09.2013.

În plus, recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei înscrisurile prin care face dovada faptului că a fost supusă executării silite pentru suma de 483.270 RON, astfel cum rezultă din adresa de înființare a popririi.

Raportat la cele de mai sus Înalta Curte constată că recurenta reclamantă justifică pe deplin interesul de a acționa, acesta îmbrăcând toate cerințele prevăzute de art. 33 C. proc. civ., respectiv este determinat, legitim, personal, născut și actual.

În consecință, constatând că pricina a fost soluționată fără a fi antamat fondul cauzei, curtea va admite recursul civil de față, va casa sentința civilă criticată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 1346 din 13 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV