ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2591/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în principal, obligarea pârâtei să emită titlul de plată corespunzător sumei de 113.820 RON, actualizată la data plății, plătibilă într-o singură tranșă, iar, în subsidiar, să emită titlul de plată corespunzător sumei de 113.820 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranșe anuale egale prevăzute de lege, începând cu data de 01.01.2014, urmând ca instanța să stabilească termenele exigibilității creanței reclamantului.

Prin Sentința civilă nr. 2869 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 2869 din 4 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C. au declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Prin cererea de recurs, reclamanții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În critica sentinței recurate, recurenții-reclamanți apreciază că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material, iar aceasta nu a calificat judicios cauza, neînțelegând că nu se solicită o plată, ci doar emiterea unui titlu de plată, care este un act administrativ unilateral cu caracter individual. Aceștia au precizat că pârâta era ținută să elibereze acest act, în temeiul Legii nr. 247/2005, iar emiterea acestui act nu ar conduce la situația unei duble plăți, interesul reclamanților fiind acela de a putea solicita compensația legală în eventuala întoarcere a executării silite.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamanților și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, arătând că recurenții-reclamanți nu se pot prevala de propria culpă pentru a reclama apărarea unui drept, reclamanții fiind singurii răspunzători pentru demararea procedurilor de executare silită. În speță, dacă reclamanții nu procedau la demararea procedurilor de executare silită, s-ar fi aflat în aceeași situație cu ceilalți și ar fi beneficiat de un titlu de plată emis și plătit în mod efectiv de către Ministerul Finanțelor Publice.

Consideră că reclamanții încearcă să inducă în eroare instanța de judecată, întrucât odată ce va fi emis titlul de plată, acesta va fi plătit de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

În temeiul art. 41 alin. (1)-(4) din Legea nr. 165/2013, în vederea efectuării plății de către Ministerul Finanțelor Publice, ANRP emite titluri de plată în ordinea de înregistrare a dosarelor, prin acțiunea demarată în cadrul acestui litigiu, reclamanții încercând să solicite instanței o eventuală compensare.

În cauză, legiuitorul a stabilit o procedură specială pentru acordarea acestor despăgubiri prin Legea nr. 165/2013, iar o altfel de interpretare a legii poate da posibilitatea tuturor persoanelor care au obținut decizii de despăgubire să demareze proceduri de executare.

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul de față ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

5.2. Notele scrise ale recurenților-reclamanți

La data de 09 mai 2018, recurenții-reclamanți au comunicat note scrise prin care au completat cererea de recurs cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., republicat, apreciind că soluționarea cauzei pe fond s-a făcut de către o instanță necompetentă material și funcțional.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru motivele ce vor fi arătate în continuare, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) nr. x/FF/15.09.2009 s-a emis, conform prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005, titlul de despăgubire în favoarea recurenților-reclamanți pentru suma de 113.820 RON. Aceștia au demarat procedura executării silite, conform dreptului comun, fiind format Dosarul de executare nr. x/2012 al BEJA "D.", iar prin încheierea din data de 25.09.2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Sector 3 București, instanța a încuviințat cererea de executare silită.

Această hotărâre a fost pusă în executare, făcându-se la data de 28.03.2013 plata din conturile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) a sumei de 140.752,96 RON (reprezentând despăgubiri, actualizare creanță și cheltuieli de executare), recurenții-reclamanți încasând astfel despăgubirile stabilite prin decizia CCSD mai sus menționată.

Împotriva acestor acte de executare, intimata-pârâtă a formulat contestație la executare.

Prin Sentința civilă nr. 6240 din data de 12.04.2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 (definitivă prin Hotărârea nr. 1598 din 20.05.2014 a Tribunalului București), Judecătoria sectorului 2 București a admis acțiunea formulată de ANRP și a dispus anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită întocmite în cadrul dosarului de executare nr. x/2012 al BEJA "D.".

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut a aplicat greșit dispozițiile art. 41 alin. (1) și (4) din Legea nr. 165/2013, texte legale potrivit cărora plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Din interpretarea logică și sistematică a acestor dispoziții rezultă că premisa emiterii titlului de plată o constituie existența unui drept de creanță al persoanei îndreptățite la măsurile reparatorii, drept fundamentat pe titlul de despăgubire. Or, în măsura în care suma de bani reprezentând despăgubiri a fost executată silit, dreptul de creanță menționat s-a stins și, ca urmare nu mai există temei pentru emiterea titlului de plată.

În situația în care, precum în speță, executarea silită a fost anulată, dispunându-se întoarcerea executării, acest drept de creanță renaște, însă doar la data și în măsura restituirii de către persoana îndreptățită a sumei executate silit cu nerespectarea dispozițiilor legale, sumă reprezentând despăgubirile stabilite prin titlul de despăgubire.

În raport de solicitările recurenților-reclamanți, titlul de plată nu poate fi emis începând cu data de 1 ianuarie 2014, având în vedere că, astfel cum s-a arătat mai sus, la data menționată aceștia încasaseră despăgubirile prin procedura executării silite de drept comun. De asemenea, nu poate fi reținută existența unei obligații a autorității intimate de actualizare a despăgubirilor, atâta timp cât obligația de emitere a titlului de plată nu devine exigibilă decât la data restituirii de către recurenți a sumei reprezentând despăgubirile stabilite prin titlul de despăgubire.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., republicat, invocat prin notele scrise depuse la data de 08 mai 2018, Înalta Curte, îl apreciază ca neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., republicat, "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe". Or, în speță, recurenții-reclamanți nu au invocat necompetența materială în fața instanței de fond.

Astfel, în speță, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., republicat, deoarece excepția necompetenței materiale nu a fost invocată în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., republicat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1), (6) și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, aprobate prin H.G. nr. 401/2013, precum și ale art. 496 alin. (2) din noul C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanții A., B. și C., împotriva Sentinței nr. 2869 din 04 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și rejudecând, va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanți și va obliga pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită în favoarea reclamanților titlurile de plată anuale ale despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. x/FF/15.09.2019 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligație ce va fi executată începând cu expirarea unui termen de 30 de zile de la data restituirii către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a sumei de 113.820 RON, executate silit în Dosarul nr. x/2012 al B.E.J.A. D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva Sentinței nr. 2869 din 04 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C..

Obligă pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită în favoarea reclamanților titlurile de plată anuale ale despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. x/FF/15.09.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligație ce va fi executată începând cu expirarea unui termen de 30 de zile de la data restituirii către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a sumei de 113.820 RON, executate silit în Dosarul nr. x/2012 al B.E.J.A. D..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV