ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1988/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat instanței să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa favorabil Notificarea formulată de reclamant la data de 10.02.2015, cu privire la emiterea "titlului de plată" conform art. 41 din Legea nr. 165/2013.

De asemenea, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata corespunzătoare creanței stabilite prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3123/14.10.2008, conform art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 2843/3.11.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanța a respins cererea vizând obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată corespunzător întregii creanțe și a admis cererea formulată în subsidiar, pârâta fiind obligată la emiterea titlului de plată aferent tranșelor anuale scadente la data pronunțării în condițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 2843/3.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x, au formulat recurs atât reclamantul A. cât și pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților.

Prin recursul formulat, reclamantul a solicitat instanței admiterea recursului, casarea în parte a sentinței, în sensul admiterii cererii principale și obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată pentru suma de 433.114 RON.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul arată că hotărârea recurată este pronunțată, parțial, cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, reclamantul arată că în mod corect prima instanță a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa favorabil cererea formulată la data de 10.02.2015 privind emiterea titlului de plată aferent creanței stabilite prin Decizia nr. 3123/2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor iar faptul că reclamantul nu a returnat suma poprită, ca efect al executării silite anulate anterior tot la cererea ANRP, nu poate justifica refuzul acestei autorități de a aplica dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, întrucât obligația pârâtei de a emite titlul de plată în discuție este imperativă și nu se poate confunda cu obligația de punere în plată efectivă a aceluiași titlu, care revine Ministerului Finanțelor Publice.

Este eronată soluția instanței de admitere doar a cererii subsidiare și obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată aferente tranșelor anuale scadente la data pronunțării, în loc să admită cererea principală și obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată corespunzător întregii creanțe de 433.114 RON.

Astfel, instanța a reținut apărarea ANRP, conform căreia plata creanțelor stabilite prin titlurile de despăgubire emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 se face în termen de 5 ani, în 5 tranșe anuale egale.

Aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât creanța stabilită prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3123 din 14.10.2008 a devenit în totalitate exigibilă.

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților se află în situația debitorului pus în întârziere cu privire la suma de 433.114 RON, conform dispozițiilor art. 1523 din noul C. civ. și art. 663 alin. (4) noul C. proc. civ., raportate la dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Prin Notificarea din 10.02.2015 reclamantul a solicitat, ca o consecință firească a emiterii titlurilor de plată corespunzătoare, și compensarea datoriilor reciproce, lucru refuzat de către pârâtă.

În aceste condiții, erau incidente și dispozițiile art. 1.619 noul C. civ. - "Termenul de grație acordat pentru plata uneia dintre datorii nu împiedică realizarea compensației", normă din care rezultă că "termenele de grație" stabilite prin Legea nr. 165/2013 nu pot afecta incidența compensației invocată prin Notificarea din 10.02.2015 pentru întreaga sumă de 433.114 RON, creanța reclamantului urmând a fi considerată exigibilă în integralitatea sa.

Din moment ce ANRP nu a respectat termenele stabilite de Legea nr. 165/2013 privind emiterea titlurilor de plată pe numele reclamantului, rezultă că această autoritate se afla în situația debitorului pus de drept în întârziere și nu mai poate invoca beneficiul termenului de plată, mai precis plata în 5 tranșe anuale, în contextul în care, după ce i s-a invocat compensarea, a refuzat să emită titlul de plată tocmai în scopul nelegitim de a "bloca" incidența acesteia.

În considerația excesului de putere demonstrat de ANRP și prin raportare la textele citate din noul C. civ., pârâta nu mai poate invoca "dreptul" de a achita creanța de 433.114 RON în 5 tranșe anuale, întrucât obligația de plată a devenit scadentă pentru întreaga sumă de 433.114 RON.

Prin recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a solicitat instanței admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea în tot cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond nu a avut în vedere că reclamantul a formulat cerere de executare silită a sumei stabilite prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3123/14.10.2008 în cuantum de 433.114 RON, suma de 529.732,95 RON reprezentând creanța actualizată și cheltuielile de executare fiind încasată de recurentul-reclamant în dosarul de executare nr. x/2012 la data de 10.12.2012.

Prin sentința civilă nr. 2093/20.02.2015, irevocabilă prin Decizia nr. 1909/02.11.203 pronunțată în dosarul nr. x, având ca obiect întoarcerea executării, instanța de judecată a admis acțiunea formulată de reclamanta ANRP în contradictoriu cu reclamantul, obligând pe acesta să restituie subscrisei suma de 529.732,95 RON.

Reclamantul a ignorat cele dispuse de instanța de judecată și nu a restituit instituției noastre sumele de bani executate în mod nelegal, situație în care Statul Român este pus în situația de a suporta o cheltuială dublă în baza aceluiași titlu, de a plăti de două ori despăgubirile stabilite în favoarea reclamantului.

La pronunțarea hotărârii judecătorești a cărei recurare se solicită, s-a constatat în mod netemeinic și nelegal refuzul nejustificat al subscrisei cu privire la emiterea titlului de plată.

Câtă vreme instituția a fost executată silită în mod nelegal iar suma executată nu a fost returnată de reclamant în conturile instituției, ANRP nu poate emite un titlu de plată în condițiile Legii nr. 165/2013 întrucât Statul Român va suporta o cheltuială dublă pentru aceeași sumă stabilită prin Decizia Comisiei Centrale.

ANRP a solicitat restituirea sumei executată în mod nelegal așa cum a dispus instanța de judecată prin hotărârile judecătorești, iar ulterior va emite în favoarea reclamantului titlurile de plată aferente deciziei în condițiile Legii nr. 165/2013.

Reclamantul are obligația să respecte hotărârile judecătorești prin care a fost obligat se restituie suma de bani executată în mod nelegal, să restituie această sumă iar ANRP va emite în favoarea titlurile de plată așa cum s-a prevăzut în mod expres de către legiuitor prin Legea nr. 165/2013.

În condițiile în care reclamantul a încasat în mod nelegal despăgubirile cuprinse în decizia Comisiei Centrale, iar ANRP va emite titlurile de plată potrivit art. 41 din Legea nr. 165/2013, Ministerul Finanțelor Publice are obligația legală de a plăti aceste titluri în cel mult 180 de zile de la emiterea acestora.

Prin menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, Statul Român ar fi obligat la o dublă plată în temeiul aceluiași titlu care nu poate fi incumbată decât organelor administrative sau judiciare implicate.

Instanța de fond la pronunțarea hotărârii judecătorești a cărei recurare se solicită, nu a avut în vedere Notele de ședință din data de 20.10.2015 cu nr. x/20.10.2015.

Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurentul-reclamant prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat reiterând situația de fapt și motivele de recurs formulate.

De asemenea, recurenta-pârâtă arată că recurentul-reclamant este singurul vinovat pentru demararea procedurilor de executare silită context în care despăgubirile solicitate nu pot fi plătite de două ori.

Prin sentința civilă nr. 2093/20.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, irevocabilă prin Decizia nr. 1905/2015, recurentul-reclamant a fost obligat să restituie suma de 529.732,95 RON, executată în mod nelegal iar până în prezent suma nu a fost restituită. În aceste condiții, admiterea acțiunii formulate de reclamant echivalează cu o dublă despăgubire, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților urmând a emite titlu de plată în condițiile art. 163

2

003, în momentul restituirii sumei executate în mod nelegal.

Și recurentul-reclamant a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta-pârâtă prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că din punct de vedere procedural motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întreaga critică vizând situația de fapt.

Suma de bani care a format, anterior, obiectul executării silite și care, la acest moment, trebuie atestată pur formal prin "titluri de plată", în aplicarea noii proceduri introduse prin Legea nr. 165/2013, reprezintă un drept câștigat al acestuia, o reparație minimală pentru suferințele și pagubele cauzate de acțiunile statului comunist.

Confuzia juridică în care recurenta-pârâtă se află este evidentă, din moment ce o astfel de dublă plată nu va opera niciodată, întrucât efectul unic, direct și imediat al emiterii titlurilor de plată va fi compensarea de drept a datoriilor reciproce.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care sunt reluate argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată și recursul formulat, reiterând situația de fapt și drept.

Și recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurentul-reclamant A. prin care sunt reluate argumentele vizând atât situația de fapt cât și situația de drept.

Procedura de filtru a recursurilor

În procedura de filtru a recursurilor reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs formulate atât de recurentul-reclamant A., cât și de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a întâmpinărilor și a răspunsurilor la întâmpinări, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, raport ce a fost comunicat părților conform art. 493 alin. (2) (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2018 au fost admise în principiu recursurile formulate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 2843 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind dispusă citarea părților în ședința publică.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, de apărările expuse, ținând cont de probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, se costată următoarele:

Cu titlu prealabil, ținând cont de situația de fapt și drept raportată la criticile formulate de recurenți, se constată că recursurile formulate în cauză sunt în strânsă interdependență, criticile expuse de recurenți urmând a fi analizate împreună.

Astfel, prin Decizia nr. 3123/14.10.2008, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost emis titlu de despăgubiri în favoarea recurentului-reclamant A., în calitate de moștenitor, în cuantum de 433.114 RON, procedura de valorificare a deciziei fiind prevăzută de Capitolul V

1

din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente, introduse prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Suma stabilită prin Decizia nr. 3123/2008, actualizată plus cheltuieli de executare, în cuantum total de 529.732,95 RON a fost primită de recurentul-reclamant prin poprire asupra conturilor ANRP în dosarul de executare nr. x/2012 -BEJA "B.".

Ulterior, prin sentința civilă nr. 8070/7.05.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București, pronunțată în dosarul nr. x, irevocabilă prin decizia civilă nr. 279/2014 a Tribunalului București, a fost admisă contestația la executare formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind anulate actele de executare silită realizate în dosarul de executare silită nr. x/2012.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 2093/20.02.2015, pronunțată în dosarul nr. x, a fost admisă acțiunea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților fiind dispusă întoarcerea executării silite în dosarul de executare nr. x/2012 al BEJA "B.", pârâtul A. fiind obligat să plătească reclamantei suma de 529.732,95 RON.

Este de necontestat că recurentul-reclamant este titularul titlului de despăgubiri în cuantum de 433.114 RON, conform Deciziei nr. 3123/14.10.2008 dar prin executarea silită dreptul de creanță stabilit s-a stins.

Dreptul de creanță a renăscut însă în condițiile în care executarea silită a fost anulată dispunându-se și întoarcerea executării dar recunoașterea dreptului de creanță este condiționat de restituirea sumelor încasare în dosarul de executare silită, obligația de emitere a titlului de plată în condițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 devenind exigibilă la data restituirii de către recurentul-reclamant a sumei de despăgubire stabilită prin titlul de despăgubiri, respectiv Decizia nr. 3123/2008.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile C. civ., așa cum susține recurentul-reclamant ci dispozițiile legilor speciale, valorificarea Deciziei privind acordarea de despăgubiri urmând procedura prevăzută de Capitolul V

1

din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 raportat la dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Faptul că recurentul-reclamant nu a urmat procedura de valorificare a titlului de despăgubiri conform art. 4 din Decizia nr. 3123/2008 nu este imputabil recurentei-pârâte dar în situația factuală expusă dreptul de creanță a recurentului-reclamant va renaște la data restituirii sumelor executate silit, astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de plată aferent tranșelor anuale scadente la data pronunțării în condițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, obligația ANRP de a emite în favoarea reclamantului A. a titlurilor de plată aferente tranșelor anuale scadente conform art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 fiind născută după restituirea sumei de 529.732,95 RON din Dosarul de executare nr. x/2012 al BEJA "B.", context în care recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va fi obligată la emiterea titlurilor de plată, în condițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, după restituirea sumei executate silit.

Compensarea sumelor invocată de recurentul-reclamant, respectiv a sumei încasate ca urmare a executării silite, cu suma ce urmează a fi stabilită prin titlu de plată în condițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 nu poate fi valorificată în acest cadru procesual, instanța de contencios administrativ fiind investită cu soluționarea prezentei cauze în condițiile art. 2 lit. 1 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 - Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu anul 2014 iar conform alin. (4) - Titlul de plată emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile art. 1 și 2 se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

Premisa emiterii titlului de plată în condițiile art. 41 alin. (1) din actul normativ evocat o constituie existența unui drept de creanță, fundamentat pe titlu de despăgubiri dar în cauza de față recurentul-reclamant a încasat suma reprezentând despăgubiri prin executare silită. Este adevărat că formele de executare au fost anulate, dispunându-se întoarcerea executării dar dreptul de creanță al recurentei-reclamante va renaște doar după restituirea sumelor executate silit, motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind neîntemeiate.

Pentru aceleași considerente, se constată că recursul recurentei-pârâte este întemeiat doar cu privire la obligarea pârâtei de a emite titlurile de plată, după restituirea de către reclamant a sumei executate silit.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1), (6) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 22 alin. (2) din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 și a art. 41 din același act normativ precum și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 2843 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâta ANRP la emiterea în favoarea reclamantului A. a titlurilor de plată aferente tranșelor anuale scadente, în condițiile art. 41 alin. (1), (2) din Legea nr. 165/2013, după restituirea sumei de 529732,95 RON din Dosarul de Executare Nr. x/2012 al BEJA B. și va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 2843 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată.

Obligă pârâta ANRP la emiterea în favoarea reclamantului A. a titlurilor de plată aferente tranșelor anuale scadente, in condițiile art. 41 alin. (1), (2) din Legea nr. 165/2013, după restituirea sumei de 529732,95 RON din Dosarul de Executare Nr. x/2012 al BEJA B..

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2843 din 3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.