ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1905/2015

Decizia nr. 1905/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea Deciziei nr. 350 din 30 august 2011 prin care a fost soluționată contestația reclamantei împotriva Deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 13 octombrie 2010, precum și anularea acestei din urmă decizii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia de regularizare din 13 octombrie 2010, emisă în baza procesului-verbal din 13 octombrie 2010 încheiat de reprezentanții Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei totale de 738.734 lei, constând în: taxa antidumping definitivă, de 289.106 lei, cu majorări și penalități aferente, 54.963 lei TVA cu penalități și majorări aferente, iar contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 350 din 30 august 2011, reținându-se că societatea a derulat 16 operațiuni vamale în cazul cărora marfa importată a fost încadrată eronat.

Societatea reclamantă a susținut că decizia este nelegală și încalcă prevederile art. 78 C. vam., respectiv art. 107 C. proc. civ., controlul putând fi efectuat la sediul declarantului, iar mărfurile se verifică când este încă posibil, or, D.J.A.O.V. Craiova a reîncadrat bunurile importante sub alte coduri pentru care se plătește taxă antidumping, fără verificarea mărfurilor și fără să ceară un punct de vedere al contribuabilului.

Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 499 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată, iar prin Decizia nr. 5856 din 20 iunie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentința recurată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, apreciind că în cauză se impune efectuarea unei expertize de specialitate.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în fond după casare, prin Sentința nr. 70 din 20 mai 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea Deciziei nr. 350 din 30 august 2011, a Deciziei de regularizare nr. 31359 din 13 octombrie 2010 și a procesului-verbal cu același număr, exonerând-o pe reclamantă de la plata sumei de 738.734 lei.

Totodată, a stabilit onorariul definitiv la suma de 3.128 lei, în beneficiul expertului Gruianu Ion, sumă ce a fost achitată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Din probele administrate, prima instanță a apreciat că pârâta a stabilit în mod greșit încadrarea tarifară a bunurilor importate, obligând reclamanta să plătească taxă antidumping, la care s-au adăugat și obligațiile accesorii. Contrar declarațiilor agentului economic, pârâta a încadrat importurile la controlul ulterior, la pozițiile tarifare 7306307280 și 7306307780, cu taxă antidumping, fără a face verificarea mărfii. Marfa declarată de reclamanta se referea la țeavă galvanizată, iar pârâta a încadrat-o la țeavă acoperită cu zinc.

Expertiza efectuată în speță, a evidențiat că încadrarea tarifară în conformitate cu nomenclatura TARIC nu este explicită, deoarece produsul nu se regăsește în nomenclator și, în situația aceasta, are prioritate poziția cea mai specifică, cu un domeniu de aplicare mai general. În acest sens, a apreciat că țevile importate (pentru instalații) sunt asimilabile celor utilizate pentru conducte de petrol și gaze, având codul de marfă 7306191000 și pentru care, nu sunt percepute taxe antidumping.

Prima instanță a avut în vedere că reclamanta a efectuat mai multe importuri în perioada 2006 - 2010 pentru același produs, fără a fi obligată să plătească taxe antidumping, dar și precedentul judiciar reprezentat de Decizia nr. 2702 din 11 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care au fost anulate actele vamale care au stabilit obligații de acest gen, tot în anul 2010.

Instanța a reținut că încadrarea tarifară corectă s-a aflat în posesia autorităților vamale încă din luna aprilie 2007, stabilind în anul 2010 alte valori ale datoriei vamale, fără a se invoca și dovedi reaua-credință a debitorului sau încălcarea dispozițiilor legale.

În aceste condiții, pârâta avea posibilitatea să realizeze încadrarea produselor importate în tarifele corecte, fie să solicite declarantului să prezinte documente suplimentare, fie să preleve mostre și să le supună analizei pentru verificări detaliate, în conformitate cu art. 3 și art. 68 C. vam. Comunitar (Regulamentul nr. 2913/92).

Totodată, prima instanță a avut în vedere jurisprudența Curții Europene de Justiție care statuează că, sunt considerate erori ale autorității vamale (cunoscute și drept "comportament pasiv"), cazurile în care autoritățile vamale nu au ridicat nicio obiecție cu privire la clasificarea tarifară a mărfurilor, pentru un număr mare de importuri și pe o perioadă lungă de timp, cu toate că o comparație directă între clasificarea vamală declarată și descrierea explicită a mărfurilor ar fi permis identificarea unei erori de clasificare.

Așadar, autoritatea vamală trebuia să acționeze potrivit art. 220 (2) b) și art. 239 C. vam. comunitar (2913/92) și conform prevederilor art. 1 din Regulamentul CE nr. 1335/2003 al Comisiei, respectiv, să nu înscrie a posteriori în evidența contabilă drepturile de import datorită unei erori ce poate fi imputată autorității naționale, care a emis Documentul de supraveghere (MECMA).

Or, atâta timp cât este un produs pentru care se eliberează Document de supraveghere, declarația vamală nu poate să fie decât în concordanță cu Documentul de supraveghere, caz în care nu se poate reține culpa societății.

Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a îndeplinit toate cerințele legislației în vigoare referitoare la declarația vamală.

1

C. proc. civ.

Recurenta apreciază că soluția primei instanțe este nemotivată, deoarece au fost preluate concluziile expertului contabil, fără a se lua în considerare apărările formulate de către aceasta.

Recurenta susține că încadrarea corectă a mărfii este la poziția tarifară 7306307780, cu plata taxei antidumping, avându-se în vedere că în cazul a 14 operațiuni de punere în liberă circulație producătorul mărfurilor a fost B. AS, producător nominalizat în Regulamentul (CE) nr. 1697/2002 al Consiliului din 23 septembrie 2002 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile unor tuburi și țevi sudate, din fier sau oțel nealiat, originare din Turcia.

Pentru operațiunile de import derulate în baza declarațiilor vamale din 1 februarie 2007 și din 13 aprilie 2007, unde producătorul mărfurilor nu este specificat, ci numai exportatorul, care nu se regăsește în lista din Regulamentul (CE) nr. 1697/2002, organele de control vamal au aplicat taxa antidumping definitivă de 6%.

Mai arată recurenta că, potrivit Regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate, a Notelor explicative la Nomenclatura combinată a UE și prin aplicarea textelor oficiale ale Notelor explicative la Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006 pentru stabilirea unei încadrări tarifare corecte, determinantă este descrierea bunurilor care rezultă din documentele prezentate de către importator, descriere care permite încadrarea în câmpul mai larg determinat de descrierea făcută în tariful vamal care se aplică uniform pe tot teritoriul UE și nu cum, în mod greșit, a reținut instanța de fond că "are prioritate poziția cea mai specifică".

Având în vedere descrierea bunurilor conform declarațiilor vamale în speță și înscrisă la rubrica 31, recurenta consideră că determinarea corectă a încadrării tarifare se face potrivit regulilor de încadrare a mărfurilor în Nomenclatura combinată, importante fiind țevile și nu profilele.

Indiferent dacă produsul este zincat (galvanizat) sau acoperit cu zinc, subpoziția tarifară 73063072, respectiv 73063077, acoperă în egală măsură principiile de clasificare în Sistemul armonizat.

Sunt excluse astfel încadrările tarifare 7306307290 și 7303307790, deoarece importatorul nu a declarat că se referă la tuburi și țevi de precizie.

În ceea ce privește stabilirea dobânzilor și penalităților de întârziere, recurenta susține că datoria vamală devine scadentă la data nașterii obligației vamale nu la data comunicării deciziei pentru regularizarea situației.

Prin întâmpinare, intimata arată că încadrarea corectă a importurilor de țeavă din oțel, zincată, cu secțiunea circulară și cu diametrul exterior de max.168,3 mm, este susținută de două expertize tehnice judiciare efectuate în două dosare similare, iar recurenta nu a procedat la efectuarea de analize de laborator în vederea stabilirii/verificării codului de încadrare tarifară, deși a prelevat probe ale produsului în timpul controlului, în conformitate cu Ordinul nr. 356/2008.

Mai susține intimata că toate importurile din Turcia au beneficiat de un regim suplimentar de supraveghere din partea instituțiilor statului român, că nu au existat informații noi care să conducă la schimbarea încadrării tarifare, în timp ce jurisprudența CJUE statuează că sunt considerate erori ale autorităților vamale, cazurile în care nu s-a ridicat din partea acestora nicio obiecție cu privire la clasificarea tarifară a mărfurilor pentru un număr mare de importuri ale unui agent economic și pe o perioadă lungă de timp.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Sentința atacată a fost motivată de către judecătorul fondului, ținând seama de întregul probatoriu administrat în cauză, astfel cum reiese din cuprinsul ei.

În sentința recurată s-a arătat în mod explicit că se are în vedere "probatoriul administrat, inclusiv expertiza tehnică efectuată în cauză" (nu expertiza contabilă, cum în mod greșit a arătat recurenta).

Alături de expertiză, s-au avut în vedere prevederile legale în domeniu, situația de fapt, precum și jurisprudența CJUE, de unde rezultă că sentința este motivată și nu s-a întemeiat exclusiv pe concluziile raportului de expertiză.

Înalta Curte reține că marfa importată de intimată a fost încadrată inițial în categoria "țeavă galvanizată" și ulterior, organele vamale au reîncadrat-o ca fiind "țeavă acoperită de zinc", astfel încât are importanță acest aspect pentru încadrarea tarifară.

Se mai reține că organul vamal nu a efectuat nicio analiză asupra mostrelor prelevate pentru efectuarea controlului, astfel cum rezultă din adresa din 16 mai 2013 emisă de ANAF - DRAOV Craiova și că nu au existat informații suplimentare, noi, care să conducă la schimbarea încadrării tarifare.

Țevile importate, conform raportului de expertiză tehnică judiciară și a înscrisurilor depuse la dosar, reprezintă țevi pentru instalații de tipul celor utilizate pentru conducte de petrol sau gaze, deoarece în cuprinsul TARIC nu există o poziție specifică pentru țevile folosite la instalații.

De asemenea, subpozițiile 80 Tuburi și Țevi nu precizează despre care anume tuburi și țevi este vorba, cât timp mărfurile importate fac parte din categoria țevilor sudate din oțel cu secțiunea circulară, zincată, cu diametrul exterior de maximum 168,3 mm și care se pot încadra la poziția cea mai specifică - 7306191000, "Altele, sudate cu secțiunea circulară, din fier sau din oțeluri nealiate cu un diametru exterior de maximum 168,3 mm".

În concluzie, ținându-se seama că intimata-reclamantă a pus la dispoziția autorității vamale documentația și mărfurile importate, că produsul imputat a făcut obiectul unei supravegheri reglementate de Comisia Europeană și că nu există informații suplimentare pentru ca produsul să poată fi reîncadrat tarifar, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.

În plus, este de remarcat că prin Decizia nr. 2702/R din 11 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești într-un proces similar, s-a considerat eronată reîncadrarea tarifară a produsului efectuată de organul vamal, atât din perspectiva neîndeplinirii condiției existenței unor informații inexacte sau incomplete, din partea societății cât și a realizării în concret a încadrării tarifare 7306307280 în loc de 7306307290, cum s-a declarat inițial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 70 din 20 mai 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2015.

Procesat de GGC - CL