ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3063/2015

HOTĂRÂRE

07.10.2015

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3063/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 3063/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 septembrie 2013 reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună în principal, anularea în întregime a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 08 august și a procesului verbal de control din 08 august 2012 emise de Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Supraveghere pentru Accize și Operațiuni Vamale, prin care organele vamale au stabilit în sarcina Societății obligații de plată suplimentare în sumă totală de 4.589.982,17 RON, reprezentând taxe antidumping și compensatorii în sumă totală de 2.604.932,34 RON, TVA în sumă de 625.183,76 RON, majorări și penalități de întârziere aferente taxelor antidumping și compensatorii în sumă de 1.096.666,19 RON, majorări și penalități de întârziere aferente TVA în sumă de 263.199,88 RON. În subsidiar, în măsura în care se va trece peste argumentele aduse în argumentarea solicitării de la punctul 1, solicită anularea parțială deciziei de regularizare și a procesului verbal în sensul constatării ca fiind nedatorată a sumei totale de 1,359.877,07 RON, formată din: majorări și penalități de întârziere aferente taxelor antidumping și compensatorii în sumă de 1.096.666,19 RON; majorări și penalități de întârziere aferente TVA în sumă de 263.199,88 RON; exonerarea Societății de la plata sumei considerată a fi nelegal impusă prin decizia de regularizare și procesul verbal, cu consecința restituirii acestei sume achitate conform OP de la Anexa 4 din prezenta, plata dobânzilor, conform art. 124 C. proc. fisc., calculate până la data restituirii efective. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le vom efectua în acest dosar.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 617 din data de 24 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

Recursul.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 08 august și a procesului verbal de control din 08 august 2012 emise de Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Supraveghere pentru Accize și Operațiuni Vamale.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin raportul întocmit in condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a constatat că recursul a fost tardiv declarat, împrejurare sancționată cu nulitatea conform art. 489 C. proc. civ.

Nu s-au formulat puncte de vedere asupra raportului.

Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu ale cererii de recurs.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit dispozițiilor art. 489 C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.

185 alin (1) C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte

constată că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dovada de comunicare a sentinței purtând data de 4 aprilie 2014, iar motivele de recurs data de 29 aprilie 2014.

Completul de filtru reține că

nu sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că nu există motive de casare de ordine publică care să fie ridicate din oficiu de către instanță.

De asemenea, în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.