ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 78/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în principal, obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea unui titlul de plată corespunzător sumei de 607.155,86 RON, actualizată la data plății, plătibilă într-o singură tranșă, iar, în subsidiar. obligarea acesteia la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 607.155,86 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranșe anuale egale, începând cu 01.01.2014.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1776 din 19 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Cererea de recurs împotriva sentinței nr. 1776 din 19 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B. și C., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., republicat. În motivarea recursului declarat, se arată, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză lipsește plângerea prealabilă. Recurenții apreciază că toate demersurile lipsite de rezultat, făcute la ANRP pentru obținerea titlurilor de plată, echivalează cu respectarea procedurii prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanții nu justifică un interes în promovarea acțiunii. Recurenții susțin că justifică un interes actual deoarece sunt expuși unui prejudiciu constând în returnarea sumei încasate.ca urmare a admiterii cererii ANRP de întoarcere a executării chiar dacă aceasta nu a fost încă pusă în executare. Hotărârea este nelegală și din perspectiva faptului că încalcă principiul contradictorialității, întrucât instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei procedurii prealabile și nici excepția lipsei de interes, încălcând în acest mod dreptul la apărare (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la data de 20.01.2015 intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii din 17.05.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 19.08.2017 Completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată în fond.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurenților, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează: Obiectul investirii în cauză îl constituie cererea de chemare în judecată a intimatei-pârâte Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care se solicită obligarea acesteia la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 607.155,86 RON actualizată la data plății, plătibilă într-o singură tranșă, iar în subsidiar, obligarea la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 607.155,86 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranșe anuale egale începând cu 01.01.2014. Prin decizia nr. 5763/FF/21.12.2008, în temeiul Hotărârii Comisiei Județene pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar Constanța nr. 484/11.09.2006 și a Raportului de evaluare nr. x/2006 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis titlul de despăgubire în favoarea reclamanților (moștenitori ai defunctului D.), în cuantum de 503.300 ron. Reclamanții au formulat cerere de executare silită în vederea recuperării creanței, încuviințată prin încheierea din data de 27.04.2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012. Ulterior, prin decizia nr. 2810/8.11.2013, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă contestația la executare formulată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar prin decizia nr. 3478/5.11.2014 Tribunalul București a dispus întoarcerea executării silite. Judecătorul fondului a respins acțiunea, ca neîntemeiată, reținând două aspecte, anume că: reclamanții nu au făcut dovada împrejurării că anterior introducerii acțiunii au formulat o cerere de emitere a titlului de plată și că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ar fi refuzat emiterea acestuia sau nu ar fi soluționat cererea. Astfel, apreciază instanța de fond, lipsește una dintre condițiile specifice acțiunii în contencios administrativ și anume grefarea acesteia pe un act administrativ tipic sau, după caz, asimilat. În al doilea rând, curtea de apel a reținut că reclamanții nu au făcut dovada nici a împrejurării că sunt persoane vătămate prin neemiterea titlului de plată, deoarece reclamanții nu au restituit până în prezent suma executată silit, apreciind că obligarea la emiterea unui titlu de plată poate conduce la efectuarea unei duble plăți. Deși în considerentele sentinței recurate s-a reținut că lipsește una dintre condițiile specifice acțiunii în contencios administrativ și, de asemenea, că reclamanții nu au făcut dovada împrejurării că sunt persoane vătămate, în dispozitiv acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată. Sentința primei instanțe nu face referire la niciunul dintre argumentele reclamanților, rezumându-se doar la analizarea celor două excepții în condițiile în care acestea nu au fost puse anterior în discuția părților, care au fost astfel private de posibilitatea de a-și formula apărări. Or, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, dar mai ales la susținerile și apărările invocate, precum și la contraargumentația formulate prin întâmpinare, prima instanță avea obligația ca, în sprijinul soluției pronunțate să ofere o motivare adecvată tuturor chestiunilor în dezbatere și chiar dacă în îndeplinirea acestei obligații nu a fost furnizată o explicație pentru fiecare argument în parte și de o manieră elaborată, totuși trebuie să existe măcar un răspuns comun la aspectele invocate de reclamanți. În cauză, Înalta Curte constată că deși sentința fondului cuprinde în dispozitiv soluția de respingere ca nefondată a cererii de chemare în judecată, considerentele nu exprimă punctul de vedere al instanței cu privire la toate chestiunile invocate de recurenții-reclamanți. O motivare neadecvată obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la argumentele și apărările principale, precum și contra argumentația și observațiile formulate echivalează cu nemotivarea și, implicit cu nerezolvarea fondului cauzei. Pentru exercitarea corespunzătoare a controlului judiciar se impune ca la judecata în primă instanță să se cerceteze toate susținerile și argumentele părților, astfel încât criticile formulate într-o eventuală cale de atac să permită examinarea și valorificarea lor separată. În consecință, potrivit dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de reclamantă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.