ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2663/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x, reclamanții A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să fie obligată pârâta ANRP, în principal, să emită titlul de plată corespunzător sumei de 607.155,86 RON actualizată la data plății, plătibilă într-o singura tranșă, iar în subsidiar, să emită titlul de plată corespunzător aceleiași sume actualizate, plătibilă în 5 tranșe anuale egale prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2014, urmând ca instanța să stabilească termenele exigibilității creanței reclamantului.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2698 din 21 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x, a fost admisă, în parte, acțiunea și a fost obligată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlurile de plată aferente tranșelor pentru anii 2014 și 2015 pentru decizia de despăgubire nr. x/21.11.2008; a fost respinsă în rest acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.

2.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală și solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material.

Prin Legea nr. 165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și de plată a acestora.

Conform art. 41 alin. (1)-(4) din lege, în vederea efectuării plății de către Ministerul Finanțelor Publice, ANRP emite titluri de plată în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la ANRP anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege.

Cu alte cuvinte, titularul unei decizii de despăgubire emise de CCSD anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va beneficia de dispozițiile art. 41 din lege, care prevăd că ANRP emite titluri de plată ce vor deveni scadente după 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de lege.

În cazul reclamanților, procedura administrativă prevăzută de legiuitor nu s-a finalizat prin emiterea unui titlu de plată aferent deciziei CCSD nr. x/21.11.2008, întrucât aceștia au executat silit conturile ANRP în dosar de executare silită nr. x/2012, iar la data de 04.09.2012, suma poprită în mod nelegal (așa cum a statuat ulterior instanța învestită cu soluționarea contestației la executare) a fost retrasă din conturile instituției, așa cum rezultă din extrasul de cont emis de Trezoreria Sectorului 1 București.

S-a considerat că admiterea acțiunii reclamanților, în condițiile în care aceștia și-au încasat despăgubirile cuvenite actualizate, ar conduce la o dublă plată, până la data redactării sentinței recurate reclamanții nerespectând hotărârea judecătorească prin care au fost obligați la restituirea sumei de 607.155,86 RON, executată silit în mod nelegal. Conform art. 41 alin. (4) din lege, MFP are obligația de plată a titlurilor de plată emise de către ANRP în cel mult 180 de zile, iar nici până la data redactării recursului, aceștia nu au respectat hotărârea judecătorească de obligare la restituire.

Scopul cererii de chemare în judecată a fost acela de suspendare și tergiversare a dosarelor de întoarcere a executării silite. Compensația reprezintă un mod de stingere a două obligații reciproce, până la concurența celei mai mici dintre ele. În cauza de față, nu poate opera compensația legală, prev. de art. 1615 din C. civ., deoarece pârâta și ANRP nu au concomitent calitățile de creditor și debitor una față de cealaltă. Mai mult decât atât, plata sumelor de bani ce vor fi stabilite prin titlurile de plată emise de ANRP se realizează, potrivit legii, în mod exclusiv de MFP, recurenta neavând atribuții în acest sens.

S-a mai susținut că reclamanții își invocă în cererea de chemare în judecată propria culpă pentru demararea procedurilor de executare silită, pârâta onorându-și toate obligațiile pentru dosarele de opțiune, constituite în termenul legal, iar Ministerul Finanțelor Publice a efectuat deja plata pentru aceste titluri de plată.

Se arată că reclamanții ignoră caracterul executoriu al hotărârilor judecătorești de anulare a actelor de executare și de întoarcere a executării, întrucât aceștia nu au restituit suma de bani încasată nelegal, așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr. 558/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1264/25.05.2015 a Tribunalului București în dosar nr. x având ca obiect întoarcerea executării.

Se arată că ANRP va emite titlurile de plată în condițiile Legii nr. 165/2013, în momentul în care reclamanții vor restitui suma de bani încasată nelegal.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, conform art. 223 alin. (2) din C. proc. civ.

2.2. Întâmpinarea

Intimații-reclamanți A., B. și C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat în principal, anularea cererii de recurs, respingerea acestuia ca inadmisibil iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Cu privire la sancțiunea nulității recursului, s-a arătat că nu a fost precizat în cuprinsul declarației de recurs numele consilierului juridic, reprezentant al persoanei juridice și nu a fost depusă delegația acestuia. Totodată, s-a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil în principiu, față de solicitarea de modificare a sentinței recurate pentru cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., față de împrejurarea că instanța de recurs nu poate fi învestită cu modificarea hotărârii recurate, ci doar cu casarea acesteia, în toate cazurile.

Pe fond, s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat și obligarea ANRP la plata sumelor aferente titlurilor de despăgubire, cât timp aceste sume fuseseră încasate. Interesul reclamanților în promovarea acțiunii civile rezidă în posibilitatea acestora de a invoca o compensație legală în temeiul titlurilor de plată emise, ca efect al hotărârii judecătorești, pentru cazul în care recurentul-pârât ar fi încercat punerea în executare a sentinței prin care s-a dispus asupra întoarcerii executării. Temeinicia hotărârii instanței de fond este probată cu mărturisirea judiciară a recurentului, prin care arată că va emite titlurile de plată în momentul în care reclamanții vor restitui suma de bani. Refuzul emiterii actului administrativ unilateral este explicit mărturisit de recurent; autoritatea condiționează emiterea unui act la care era obligată prin lege de o operațiune imputată intimaților-reclamanți, neprevăzută de lege.

2.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta ANRP a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului invocată de intimați și admiterea în principiu a recursului.

În motivarea răspunsului la întâmpinare, s-a arătat că recursul a fost semnat de consilier juridic D., cu respectarea prev. art. 84 și 151 din C. proc. civ., fiind însoțit de delegația nr. x/23.12.2015. Totodată, a precizat că solicită admiterea recursului și desființarea sentinței atacate, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că, în speță, instanța poate dispune casarea hotărârii și rejudecarea cauzei sau admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fond, a invocat practica judiciară contrară (sentința civilă nr. 1346/13.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x și sentința civilă nr. 1335/12.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. x).

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond.

Prin încheierea menționată, s-a reținut, cu privire la excepția nulității recursului invocată de intimați prin întâmpinare, motivată de faptul că recurenta nu a precizat numele consilierului juridic care a întocmit cererea de recurs, nefiind atașată delegația acestuia, faptul că aceasta este nefondată, având în vedere că cererea de recurs este semnată de doamna consilier juridic D., cu respectarea prevederilor art. 84 din C. proc. civ., la dosarul de recurs aflându-se delegația emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru reprezentarea în instanță și redactarea de acte procedurale în dosarul de față, potrivit art. 151 din C. proc. civ.

Analizând excepția nulității recursului motivată de neîncadrarea motivelor de recurs în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în raport de cerințele privind admisibilitatea in principiu a recursului reglementate la art. 486 - 489 C. proc. civ., de limitele investirii Completului de filtru in procedura prevăzuta de art. 493 C. proc. civ. și având in vedere dispozițiile speciale specifice materiei contenciosului administrativ, respectiv art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, Completul de filtru a constatat netemeinicia acesteia, motivele de casare invocate și dezvoltarea lor încadrându-se în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

3.2. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

3.2.1. Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță

Prin decizia nr. x din 21.11.2008 emisă de CCSD, a fost emis în favoarea reclamanților titlul de despăgubire prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri in cuantum de 1 171 970 RON.

Ulterior, ca urmare a dispozițiilor Legii nr. 247/2005 și a cererii de opțiune a reclamanților din 17.02.2009, a fost emis titlul de conversie pentru suma de 671 970 RON, urmând ca ulterior paratul sa emită titlul de plata pentru suma de 500 000 RON.

Titlul de plata nu a fost emis pana la 01.07.2010, iar la această dată a intrat in vigoare O.U.G. nr. 62/2010, care a suspendat pentru 2 ani emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005.

Reclamanții au demarat procedura executării silite, finalizată la data de 04.09.2012, când suma poprită a fost retrasă din conturile instituției, așa cum rezultă din extrasul de cont emis de Trezoreria Sectorului 1 București atașat cererii de recurs.

Caracterul nelegal al procedurii de executare silită a fost stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 46/8.01.2014 a Tribunalului București-Secția a III-a civilă in dosarul nr. x

Totodată, in mod irevocabil, prin decizia nr. 1264 din 25.05.2015 pronunțată in dosarul nr. x de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a dispus și întoarcerea executării silite cu privire la suma de 607.155,86 RON din cadrul dosarului execuțional nr. x al BEJA E.. Executarea acestei decizii nu a fost încă finalizată.

Prin acțiunea de față, reclamanții au solicitat obligarea paratei ANRP, in principal, la emiterea titlului de plata pentru suma de 607155,86 RON actualizata plătibilă într-o singura transa și, in subsidiar, la emiterea titlului de plata pentru aceeași suma in 5 transe anuale egale prevăzute începând cu 01.01.2014, instanța urmând sa stabilească termenele exigibilității creantei.

3.2.2. Analiza motivelor de casare, întemeiate pe prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin Legea nr. 165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluționarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăților, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată și de plată a acestora.

Conform art. 41 alin. (1)-(4) din lege, în vederea efectuării plății de către Ministerul Finanțelor Publice, ANRP emite titluri de plată în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la ANRP anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege. Cu alte cuvinte, titularul unei decizii de despăgubire emise de CCSD anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va beneficia de dispozițiile art. 41 din lege, care prevăd că ANRP emite titluri de plată ce vor deveni scadente după 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de lege.

În cazul reclamanților, procedura administrativă prevăzută de legiuitor nu s-a finalizat prin emiterea unui titlu de plată aferent deciziei CCSD nr. x/21.11.2008, întrucât aceștia au executat silit conturile ANRP în dosarul de executare silită nr. x/2012, iar la data de 04.09.2012, suma poprită a fost retrasă din conturile instituției, așa cum rezultă din extrasul de cont emis de Trezoreria Sectorului 1 București.

Ulterior, s-a constatat nelegalitatea acestei executări silite, dispunându-se întoarcerea acesteia.

Pe de o parte, recurenta consideră că titlurile de plată nu mai pot fi emise, până la restituirea sumelor încasate de către reclamanți, deoarece aceștia nu mai au o creanță la acest moment, creanța fiind stinsă ca efect al executării silite.

Pe de altă parte, intimații-reclamanți arată că vor dori să invoce o compensație legală în temeiul titlurilor de plată ce vor fi emise, ca efect al hotărârii judecătorești, pentru cazul în care recurentul-pârât ar încerca punerea în executare a sentinței prin care s-a dispus asupra întoarcerii executării.

Înalta Curte constată că, potrivit prev. art. 41 din Legea nr. 165/2013:

"(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) *** Abrogat

(2^1) Începând cu 1 ianuarie 2017, cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 RON.

(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

Conform prev. art. 22 din Hotărârea de Guvern nr. 401 din 19 iunie 2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:

"(1) Titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege.

(2) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică în 5 zile de la emitere Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.

(3) Procedura de plată a titlurilor prevăzute la alin. (1) se stabilește de Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 31 decembrie 2013 și se aprobă prin ordin."

Pentru a verifica dacă în cauză se poate constata existența unui refuz nejustificat al recurentei-pârâte de a emite un act administrativ, trebuie să se analizeze dacă în sarcina acesteia exista o obligație corelativă dreptului reclamanților de a li se emite titluri de plată și dacă această obligație era sau nu exigibilă, în raport de situația particulară determinată de executarea silită produsă și cu privire la care s-a dispus cu titlu irevocabil întoarcerea (restituirea).

Din lecturarea prev. art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, reiese că emiterea titlurilor de plată se face începând cu data de 1 ianuarie 2014, în 5 tranșe egale.

Or, la data de 08.01.2014 (data pronunțării deciziei civile nr. 46/8.01.2014 a Tribunalului București-Secția a III-a civilă in dosarul nr. x de anulare a executării silite), prin constatarea nelegalității executării silite efectuate de către reclamanți, pârâta se afla în ipoteza de la art. 41 alin. (1) din lege, în care trebuia să urmeze procedura emiterii titlurilor de plată.

Nu se poate considera că executarea silită era nelegală, dar în același timp executarea prin poprire făcută reprezintă plată în sensul Legii nr. 165/2013, stingând creanța, creanță care ar putea renaște doar după restituirea integrală a sumelor executate prin poprire.

Astfel, dincolo de aspectul restituirii sumelor nelegal poprite, ca efect juridic al anulării executării silite, în realitatea juridică creată ca efect al acestei hotărâri judecătorești de anulare, creanța reclamanților nu poate fi considerată ca fiind stinsă.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță faptul că până la momentul pronunțării sentinței trebuiau emise două titluri de plată, unul aferent anului 2014, iar celălalt aferent anului 2015, conform scadențelor legale (5 ani începând de la 1 ianuarie 2014). Ca urmare, pârâta a manifestat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Apărarea recurentei, în sensul că admiterea acțiunii și obligarea la emiterea titlurilor de plată, în condițiile în care reclamanții au încasat despăgubirile cuvenite actualizate, ar conduce la o dublă plată față de nerestituirea sumelor poprite, nu are relevanță, din perspectiva analizei impuse de verificarea îndeplinirii sau nu de către recurentă a atribuțiilor legale; or, de la data de 08.01.2014 (data constatării caracterului nelegal al executării silite) și până la data pronunțării sentinței, recurenta nu a emis titlurile de plată aferente celor doi ani scurși, neemitere pentru care nu există o justificare legală. Așa cum susțin intimații, autoritatea condiționează emiterea unui act la care era obligată prin lege de operațiunea materială a restituirii sumelor încasate, neprevăzută de lege.

Riscul nerecuperării sumelor executate silit, deși nu reprezintă o apărare eficientă pentru neemiterea titlurilor de plată de către recurentă, nu există, cât timp reclamanții rămân titularii unui titlu de despăgubire, căruia trebuie să i se dea curs în vederea achitării în baza Legii nr. 165/2013. Ceea ce rămâne în discuție este doar ordinea cronologică a etapelor de urmat: restituirea sumelor poprite urmată de emiterea titlurilor de sau emiterea titlurilor de plată conform calendarului stabilit de art. 41 din lege, indiferent de stadiul procedurii de întoarcere a executării silite. Înalta Curte apreciază că emiterea titlurilor de plată nu poate fi condiționată cronologic de restituirea sumelor poprite, deoarece niciun text de lege nu permite o asemenea condiționare.

Nu se poate reține susținerea recurentei, în sensul că scopul cererii de chemare în judecată a fost acela de suspendare și de tergiversare a dosarelor de întoarcere a executării silite; nu se poate reține abuzul de drept procesual, prin încălcarea prev. art. 12 din C. proc. civ., cât timp cererea de față, dincolo de temeinicia sa, nu a fost formulată în mod repetat și cu evidentă intenție șicanatorie.

Aspectele legate de modul în care sunt sau nu îndeplinite condițiile pentru a opera compensarea nu fac obiectul prezentei cauze, astfel că Înalta Curte nu va analiza aceste argumente din recurs.

În ceea ce privește culpa intimaților-reclamanți în a declanșa o executare silită ce ulterior a fost declarată nelegală, instanța constată că nu o eventuală culpă a acestora face obiectul verificărilor în prezenta cauză, ci doar culpa recurentei-pârâte; chiar și dacă s-ar reține o asemenea culpă în sarcina intimaților-reclamanți, aceasta nu ar fi în măsură să funcționeze ca și cauză exoneratoare de răspundere pentru pârâta emitentă a unui refuz nejustificat de a emite actele administrative (titlurile de plată).

3.3. Temeiul procesual al soluției date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 2698 din 21 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosar nr. x în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. și C., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2018.