ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2569/2021

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă la data de 15.12.2018, revizuenții S.C. A. S.R.L. și B. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul C., revizuirea deciziei civile nr. 3632/02.11.2018 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2015, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 405A/31.01.2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2016 și a deciziei civile nr. 183/2018 a Curții de Apel Oradea din dosarul nr. x/2015. La data de 28.08.2019, revizuenții au depus la dosar o cerere cuprinzând dezvoltarea motivelor de revizuire, iar în raport cu conținutul acestei cereri, la termenul din 05.09.2019, au precizat că invocă drept hotărâre potrivnică doar decizia civilă nr. 405 A/31.01.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, nu și decizia nr. 183/2018 a Curții de Apel Oradea. Prima hotărâre: prin decizia nr. 405A/31.01.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - creditoare S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul C., împotriva încheierii de ședință din data de 05.07.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Sectorului 1 București. Cea de-a doua hotărâre: prin decizia nr. 3632/02.11.2018, Tribunalul Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis apelurile declarate de apelantul-contestator C., apelantul-pârât B. și apelanta-intimată S.C. A. S.R.L. București împotriva sentinței civile nr. 4955 din 18.03.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a admis în parte contestația la executare, s-a respins cererea de încetare a executării silite pentru suma de 590.000 euro, ca neîntemeiată, s-a respins cererea de anulare a încheierii de încuviințare executare silită, ca neîntemeiată, s-a dispus anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2015 al BEJ D., cu privire la suma de 300.000 euro reprezentând dobândă, au fost obligați apelanții-creditori la plata către apelantul-debitor a sumei de 2288 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 298A din 26 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenți, aceștia fiind obligați la plata către intimat a sumei de 6.993 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs revizuenții S.C. A. S.R.L. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulând, în esență, următoarele critici: - niciunul dintre argumentele citate de curtea de apel din hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se regăsește în fapt în considerentele deciziei nr. 3632/02.11.2018 a Tribunalului București, susținându-se în mod greșit faptul că prin hotărârea tribunalului a fost analizată deja chestiunea autorității de lucru judecat; - hotărârea este dată cu încălcarea normelor de drept material, instanța fiind ținută la analiza încălcării autorității de lucru judecat, neputând proceda la citarea din considerentele hotărârii a cărei revizuire se solicită; - prin încheierea din 17.10.2019 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015 s-a reținut în mod expres faptul că, creditorul a urmat procedura prevăzută de art. 628 alin. (4) C. proc. civ., aspect în raport de care rezultă cu evidență că Tribunalul București nu a analizat în considerente decizia nr. 504/2016.

Apărările formulate în cauză La data de 6 august 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., a formulat întâmpinare intimatul C., prin care solicită, în principal, anularea recursului iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Procedura de filtru Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 2 iulie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Prin rezoluția de primire din data de 7 iulie 2020 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute la art. 490 alin. (2) C. proc. civ. Recursul a fost comunicat intimatului la 17 iulie 2020, astfel cum reiese din dovada de comunicare aflată la dosar. Prin încheierea din 30 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis în principiu recursul declarat în cauză, iar la termenul de judecată din 28 septembrie 2021, față de decesul intimatului C., a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Criticile formulate de recurenții-revizuenți vizează faptul că, prin decizia recurată instanța de revizuire a analizat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente în speță, respingând, ca inadmisibilă, revizuirea pe considerentul că Tribunalul București ar fi analizat excepția autorității de lucru judecat. Au susținut că în considerentele deciziei recurate nu se găsește analiza încălcării autorității de lucru judecat, ci se citează eronat susținerile părților sau enumerarea documentelor depuse de aceștia. Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Or, recurenții au reproșat încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept procesual, astfel încât criticile formulate nu se circumscriu cazului de recurs descris de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi cercetate în contextul art. 488 alin. (1) pct. 5 din cod, ce se referă la încălcarea de către instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Din această perspectivă și în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că instanța care a pronunțat decizia recurată a realizat o justă interpretare și aplicare a prevederilor incidente, privind îndeplinirea condițiilor legale pentru a opera revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. Dispozițiile legale în discuție permit revizuirea în situația în care există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Pentru a se putea invoca acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susținută și de principiul legalității căilor de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ. Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți. Cum prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, nu poate exista o astfel de situație în speță, față de soluțiile conținute de cele două decizii pretins aflate în conflict. În cauză, Curtea de Apel București, prin hotărârea recurată a reținut în mod just că în al doilea dosar cu nr. x/2015 a fost invocată autoritatea de lucru judecat, neputând a fi primite susținerile recurenților în sensul că instanța de revizuire nu a făcut o analiză în acest sens. Astfel, prin decizia supusă revizuirii, nr. 3632/2.11.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a constatat că A. S.R.L. a solicitat stabilirea dobânzilor, conform art. 628 alin. (4) C. proc. civ., în cadrul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Sector 1 București, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 05.07.2016, definitivă prin decizia civilă nr. 405A/31.01.2017 a Tribunalului București, această din urmă instanță reținând că s-a solicitat stabilirea dobânzii legale penalizatoare în sarcina debitorului, însă "cererea sa este neîntemeiată, deoarece titlul executoriu, respectiv contractul de cesiune de creanță aut. sub nr. x/26.11.2014 de BIN "E.", stabilește deja suma de 300.000 Euro, în sarcina debitorului, cu titlu de dobânzi/daune-interese limitate la această sumă, ca accesoriu la creanța principală". Prin urmare, motivul pentru care prin decizia nr. 3632/02.11.2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015, a admis apelul declarat de contestatorul C. împotriva sentinței civile nr. 4955 din 18.03.2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în sensul că a dispus anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2015 al BEJ D., cu privire la suma de 300.000 euro reprezentând dobândă, a fost acela că nu se puteau solicita de către creditoarea A. S.R.L. dobânzi la dobânzi, astfel cum s-a statuat anterior. De altfel, prin încheierea din 17.10.2019 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015, de lămurire a hotărârii supuse revizuirii s-a reținut, în esență, că lipsa lichidității creanței este motivul anulării actelor de executare cu privire la suma de 300.000 euro. Prin urmare, cum creditoarea A. S.R.L. a solicitat stabilirea dobânzilor, conform art. 628 alin. (4) C. proc. civ., în litigiul finalizat prin decizia civilă nr. 405A/31.01.2017 a Tribunalului București, însă cererea acesteia a fost respinsă întrucât s-a reținut că stabilirea unei dobânzi legale peste și dincolo de dobânda contractuală deja inserată în titlul executoriu, nu pot fi primite susținerile recurenților în sensul că nu ar fi fost analizată autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri. Așadar, ca urmare a celor constatate în primul litigiu pe acest aspect, cu privire la solicitarea de dobânzi la dobânzile deja stabilite în titlul executoriu - contractul de cesiune de creanță, chestiuni ce nu pot fi reevaluate în cel de-al doilea litigiu, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat în cauză s-a ținut cont de cele tranșate anterior și s-a constatat lipsa lichidității sumei de 300.000 euro, motiv pentru care a dispus anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2015 al BEJ D., cu privire la suma de 300.000 euro reprezentând dobândă. Față de cele arătate, condiția reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind existența unor "hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite" care să încalce "autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", nu este îndeplinită în cauză, raportat la cele două hotărâri pe care revizuenții le apreciază, în mod nejustificat, ca fiind contrare. Este nefondată susținerea recurentului în sensul că niciunul din citatele din decizia recurată nu s-ar regăsi în considerentele hotărârii a cărei revizuire se cere, prin raportare la conținutul deciziei nr. 3632/2018 a Tribunalului București, secția a V-a civilă care se regăsește în dosarul nr. x/2015 și care poartă semnăturile judecătorilor care au pronunțat-o. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții S.C. A. S.R.L. și B. împotriva deciziei nr. 298 A din 26 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.