ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1906 din 21 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins cererea de anulare a Hotărârii AGA A. S.A. din data de 30.10.2014, cerere formulată de reclamanta B..

Împotriva acestei sentințe, reclamanta B. a declarat apel.

Apelanta-reclamantă a solicitat și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la modul de interpretare a dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 123 alin. (3) și art. 177 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, în sensul de a se stabili dacă în cadrul unei acțiuni în constatarea nulității hotărârii AGA este admisibilă cercetarea legalității registrului acționarilor.

Prin decizia nr. 1116 din 14 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție; a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă B., în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1906 din 21 octombrie 2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

A fost respinsă cererea apelantei-reclamante B. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub numărul x/2021, B. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. S.A., anularea deciziei civile nr. 116 din 14 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1906 din 21 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2020.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii s-a susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 172F/2011, întrucât situația avută în vedere la formarea convingerii acesteia în sensul respingerii apelului, respectiv "lipsa înscrierii" ignoră cu desăvârșire efectele obligatorii ale acestei hotărâri judecătorești definitive.

Prin decizia civilă nr. 1567 din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta B., împotriva deciziei civile nr. 116 din 14 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., revizuenta B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1567 din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În argumentarea recursului, subsumat motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține, în esență, încălcarea/aplicarea greșită a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Concluzia instanței, în sensul că motivul de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar fi incident doar în cazul în care autoritatea de lucru judecat, fie nu a fost invocată în fața instanței de apel, fie, deși a fost invocată, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia, în opinia recurentei, este rezultatul încălcării normelor de drept proce­dural care reglementează acest motiv de revizuire.

Aceasta întrucât, arată recurenta, prin sentința penală nr. 172F/2011 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că "punerea în dreptul de proprietate asupra acțiunilor sustrase și a tuturor celorlalte drepturi ce decurg din deținerea acțiunilor emise de către societățile comerciale unde părțile civile în cauză sunt acționare (conform tabelului) și de care acestea au fost deposedate prin tranzacții virtuale ilicite (...), precum și "obligarea deținătorului registrului acționarilor (registrator), respectiv societățile comerciale unde părțile civile în cauză dețin acțiuni la reînscrierea acestor părți civile (acționari) în registrul acționarilor".

Or, atât punerea în dreptul de proprietate a celor 1.344 persoane asupra acțiunilor sustrase fraudulos, cât și obligația de reînscriere a acestora în registrul acționarilor sunt chestiuni stabilite cu autoritate de lucru judecat care au fost invocate în susținerea nulității absolute a hotărârii AGA din 30.10.2014.

Autoritatea de lucru judecat cu privire la aceste chestiuni dezlegate ante­rior prin sentința penală nr. 172F/2011 a fost încălcată pentru prima dată de instanța de apel prin considerentele deciziei civile nr. 116A/14.06.2021.

În acest sens, considerentele instanței de apel prin care se reține că "partea interesată are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului, în concret o acțiune prin care solicită instanței obligarea deținătorului legal al registrului acționarilor să efec­tueze cuvenitele mențiuni cu caracter constitutiv" ignoră complet existența titlu­lui executoriu reprezentat de sentința penală nr. 172F/2011 prin care s-a dispus obligarea deținătorului legal al registrului acționarilor și a societăților comerci­ale unde părțile civile în cauză dețin acțiuni să efectueze cuvenitele mențiuni cu caracter constitutiv.

Prin reținerea unei noi obligații a recurentei de a obține un nou titlu exe­cutoriu cu conținut similar celui deja deținut de către aceasta, instanța de apel a încălcat efectele sentinței penale nr. 172F/2011.

Așadar, conchide recurenta, încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 172F/2011 de către instanța de apel nu putea fi invocată decât pe calea revizuirii, conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta fiind singura posibilitate de a res­tabili nelegalitatea săvârșită de instanță prin pronunțarea deciziei nr. 116A/14.06.2021.

Sub un alt aspect, arată recurenta, singura condiție impusă de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu art. 513 alin. (4) din același cod și art. 430 alin. (2) C. proc. civ. este existența unor hotărâri defi­nitive potrivnice, caz în care analiza instanței trebuie să se limiteze exclusiv la verificarea existenței/inexistenței acestei condiții.

Tot subsumat motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susține încălcarea art. 430 C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, art. 13 C. proc. civ. privind dreptul la apărare, încălcarea principiului liberului acces la in­stanță, precum și încălcarea art. 20 C. proc. civ.

Revizuirea reprezintă o cale de retractare a hotărârilor judecătorești pro­nunțate ca urmare a săvârșirii unor grave erori și care riscă astfel să intre sub efectul autorității de lucru judecat, în condițiile în care încalcă autoritatea de lucru judecat a unei/unor hotărâri judecătorești pronunțate anterior.

În aceste condiții, concluzia instanței privind limitarea admisibilității revi­zuirii doar la situația în care autoritatea de lucru judecat, deși invocată, nu a fost luată în considerare de instanță, este nelegală, întrucât aduce gravă atingere principiului securității juridice, principiului forței obligatorii a hotărârilor jude­cătorești definitive, a căror coordonată principală o constituie chiar imperativul respectării autorității de lucru judecat, conform art. 430 alin. (3) C. proc. civ., încălcând dreptului la apărare al părții interesate în restabilirea legalității hotărârii prin care s-a ignorat autoritatea de lucru judecat.

Prin urmare, apreciază recurenta realizarea scopului utilizării revizuirii - evitarea încălcării autorității de lucru judecat - nu se va putea asigura decât în cazul verificării susținerilor privind încălcarea de către instanță a autorității de lucru judecat prin hotărârea pronunțată, aspect care nu se poate verifica decât în cadrul acestei căi extraordinare de atac.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru rejudecarea revizuirii formulată îm­potriva deciziei civile nr. 116 din 14 iunie 2021.

Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta B. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea argumentelor invocate de intimată prin întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, însă criticile recurentei sunt nefondate.

Demersul judiciar al recurentei B. în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existența unor hotărâri potrivnice, sub motiv că decizia civilă nr. 116 din 14.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a soluționat apelul declarat împotriva sentinței civilă nr. 1906 din 21 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 172F/2011, deoarece instanța de apel neagă dezlegările date de instanța penală pe latura civilă.

Se reține că temeiul juridic al cererii de revizuire l-a reprezentat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Înalta Curte subliniază că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Revizuirea unei hotărâri se poate cere nu numai în situația încălcării efectului negativ al lucrului judecat, ci și în situația încălcării efectului pozitiv al acestuia, situație invocată în speță.

Criticile recurentei vizând "respectarea autorității de lucru judecat" constituie, în realitate, opinia personală cu privire la înțelegerea acestui principiu prin raportare la interpretarea dată de către aceasta dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Or, contrar susținerilor recurentei, revizuirea hotărârii nu este permisă decât în situațiile în care instanța nu a analizat chestiunea autorității lucrului judecat, fie întrucât instanța a omis să o analizeze, cu toate că aceasta a fost invocată, fie atunci când ea nu a fost invocată.

În ipoteza în care, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanța s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi reanalizat de către instanța de revizuire.

Rațiunea acestei condiții este aceea ca instanța de revizuire învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., să nu încalce ea însăși autoritatea de lucru judecat a hotărârii a cărei anulare se solicită.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Astfel, se constată că dispoziția de respingere a cererii de revizuire, împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, este legală, soluția adoptată fiind corect motivată pe neîntrunirea exigențelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât condiția de admisibilitate a căii extraordinare de atac a revizuirii era determinată de neinvocarea autorității de lucru judecat în oricare dintre cele două forme, negativă ori pozitivă, ori dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra acesteia, ceea ce nu a fost cazul în speță.

Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a reținut cu justețe că din conținutul hotărârii pronunțate în apel, dar și a celei pronunțate în primă instanță, a rezultat că revizuenta a invocat autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, iar instanța de apel a analizat această chestiune, reținând efectul pozitiv al acesteia în prezenta cauză, efectele sale fiind apreciate prin raportare la obiectul judecății și la dispozițiile art. 123 alin. (3) din legea 31/1990.

Prin urmare, nu se mai poate repune în discuție pe calea revizuirii maniera de soluționare a excepției autorității de lucru judecat, motiv pentru care, contrar susținerilor recurentei, Curtea de Apel București a reținut în mod legal ca fiind neîndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri.

Așa fiind, simpla nemulțumire a recurentei cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de revizuire și, cu atât mai mult, cu privire la soluția adoptată prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, sunt aspecte care nu pot forma obiectul prezentului recurs și nici nu pot fi asimilate unei încălcări a dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, art. 13 C. proc. civ. privind dreptul la apărare, art. 20 C. proc. civ. vizând respectarea principiilor fundamentale ori a unei încălcări a principiului liberului acces la in­stanță, astfel cum, în mod greșit, pretinde recurenta.

Or, obiectul recursului îl constituie hotărârea dată în revizuire, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. reglementând faptul că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, însă, în cauză, nici acest motiv de recurs nu-și găsește incidența, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a arătat în concret care sunt normele materiale încălcate prin decizia atacată.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ. și invocate de recurentă, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă B. împotriva deciziei civile nr. 1567 din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă B. împotriva deciziei civile nr. 1567 din 18 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2022.