ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 247/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12 aprilie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamanții A., B., C. și D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta E. S.A., constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor E. S.A. adoptate la data de 22.03.2018, respectiv punctele 1, 3 - 7, 11.

Prin sentința civilă nr. 240/2019 din 1 februarie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei de interes și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1797 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția tardivității completării motivelor de apel și, în consecință, a fost respinsă cererea de completare a motivelor de apel, ca tardivă.

S-a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

A fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 132 alin. (2), art. 123 alin. (3) și 177 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, în interpretarea că în cadrul acțiunii în nulitatea hotărârii adunării generale nu este admisibilă cercetarea legalității registrului acționarilor.

S-a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 240/2019 din 1 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. E. S.A., ca nefondat.

Revizuenții-reclamanți A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă E. S.A., anularea deciziei civile nr. 1797 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, și, în rejudecare, admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 240/01.02.2020 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2018.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, sub număr de dosar x/2021

Intimata E. S.A. a arătat că se impune suspendarea cauzei din perspectiva art. 459 alin. (3) C. proc. civ., care prevede faptul că recursul se judecă cu prioritate, motivat de împrejurarea că recursul ce face obiectul dosarului nr. x/2021 are legătură cu decizia a cărei revizuire se solicită.

Prin decizia civilă nr. 1648 din 8 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de suspendare formulată de intimata E. S.A., ca neîntemeiată și a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenții-reclamanți A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 1797 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu intimata-pârâtă E..

Împotriva deciziei civile nr. 1648 din 8 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2021, revizuenții A., B., C. și D. au declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenții-revizuenți au invocat în drept dispoziții art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În opinia recurenților, concluzia instanței, în sensul neîndeplinirii condiției privind tripla identitate de părți, obiect și cauză este rezultatul încălcării atât a normelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât și a normelor materiale prevăzute art. 430 C. proc. civ., care reglementează autoritatea de lucru judecat atât a considerentelor, cât și a dispozitivului.

Față de faptul că art. 430 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că autoritatea de lucru judecat se întinde și asupra considerentelor prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă și că art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. permite revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, precum și orice altă hotărâre care nu privește fondul cauzei pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat al primei hotărâri apreciază că această cale extraordinară de atac poate fi formulată de partea interesată (și) în cazul încălcării autorității de lucru judecat reglementată de art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Arată că, spre deosebire de reglementarea anterioară, prin dispozițiile art. 430 C. proc. civ., s-a realizat o extindere a efectelor autorității de lucru judecat, prin recunoașterea pe plan normativ și a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Or, în raport de aceste noi prevederi legale, determinarea corectă a sferei de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. presupune analiza acestuia prin corelare cu dispozițiile art. 430 C. proc. civ. care recunosc autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești nu doar dispozitivului și considerentelor decisive care îl justifică, ci și a considerentelor prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase deja tranșate jurisdicțional și care au legătură cu un proces ulterior ale acelorași părți, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, în contextul în care instanța supremă a recunoscut expres admisibilitatea revizuirii întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în cazul încălcării autorității de lucru judecat nu doar a dispozitivului, ci și a considerentelor contradictorii cuprinse în două hotărâri judecătorești definitive, raportându-se atât la prevederile art. 430 C. proc. civ., cât și la jurisprudența Curții Europene, este evident că decizia recurată este nelegală.

Raționamentul pe care instanța își fundamentează soluția de respingere a revizuirii încalcă flagrant dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează autoritatea de lucru judecat a considerentelor prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Contrarietatea dintre decizia recurată și hotărârile definitive anterioare - sub aspectul dezlegării chestiunii litigioase privind încălcarea art. 101 și art. 120 din Legea nr. 31/1990 - rezultă chiar din concluzia instanței în care se arată că "în prezenta cauză s-a reținut neîncălcarea prevederilor art. 101 și art. 120 din Legea nr. 31/1990", în contextul în care anterior prin două hotărâri definitive (6493/18.11.2015 și nr. 6887/08.12.2015) s-a stabilit exact soluția contrară, încălcarea art. 101 și art. 120 din Legea nr. 31/1990 pe baza acelorași elemente de fapt invocate și în prezenta cauza, respectiv neactualizarea registrului acționarilor conform sentinței penale nr. 172F/2011.

Deși în cadrul motivării, instanța recunoaște că "atât instanța de fond, cât și instanța de apel au obligația și dreptul de interpretare a legii, prin raportare la situația de fapt dedusă judecății", totuși, aceasta apreciază că în cauză s-ar impune o soluție fundamental opusă celei pronunțate prin cele două hotărâri definitive, ignorând cu desăvârșire că situația de fapt este identică în cazul tuturor celor trei hotărâri AGA.

Prin urmare, în cazul tuturor celor trei hotărâri AGA structura acționariatului era aceeași - față de neactualizarea registrului acționarilor în conformitate cu dispozitivul sentinței penale nr. 172F/2011, instanța urmând să constate că aceeași chestiune litigioasă constând în încălcarea prevederilor art. 101 și art. 120 din Legea nr. 31/1990 a constituit motiv de nulitate absolută în cazul altor două hotărâri AGA.

Or, în contextul în care prin două hotărâri definitive s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că încălcarea art. 101 și art. 120 din Legea nr. 31/1990 conduce la nulitatea absolută a hotărârii AGA astfel adoptate, luând în considerare și faptul ca structura acționariatului E. era aceeași la datele de referință fixate pentru cele trei hotărâri AGA, rezultă că instanța de apel a constatat legalitatea hotărârii AGOA din 22.03.2018 cu încălcarea autorității de lucru judecat a celor două sentințe anterioare: 6493/2015, 6887/08.12.2015, caz care se încadrează perfect în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, considerentele instanței în sensul că "în prezenta cauză s-a reținut neîncălcarea prevederilor art. 101 și art. 120 din Legea nr. 31/1990, ajungăndu-se la această concluzie ca urmare a interpretării sistematice și teleologice a acestor dispoziții legale, prin raportare la art. 123 alin. (3) din aceeași lege", și că "prin hotărârile invocate drept temei al autorității de lucru judecat nu s-a realizat o analiză a aplicării dispozițiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990" sunt nelegale, întrucât contravin dispozițiilor art. 430 noul C. proc. civ.

Faptul că în cele două dosare anterioare nu s-ar fi analizat incidența dispozițiilor art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 nu prezintă absolut nicio relevanță, de vreme ce autoritatea de lucru judecat presupune ca dezlegarea dată de către o instanță să nu fie contrazisă de o altă instanță printr-un raționament diferit aplicat aceleiași situații de fapt.

Atât sentința civilă definitivă nr. 6493/18.11.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 prin care s-a constat nulitatea absolută a hotărârii AGEA din 28.04.2015, cât și sentința civilă nr. 6887/08.12.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 prin care s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA din 29.04.2015 sunt definitive, acestea beneficiind de autoritate de lucru judecat atât în privința dispozitivului, cât și în privința chestiunilor litigioase tranșate, acestea nemaiputând fi supuse controlului judecătoresc într-o cauză ulterioară.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru rejudecarea revizuirii împotriva deciziei civile nr. 1797 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Intimata E. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenții revizuenți au depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 8 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; recurenții au depus punct de vedere la raport, prin care au susținut că recursul este admisibil.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul și a acordat termen de judecată pentru soluționarea recursului, cu citarea părților.

În ședința publică din 8 februarie 2023, apărătorul recurenților-revizuenți a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata recursului, solicitând să se ia act de această renunțare.

Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, cererea recurenților-revizuenți A., B., C. și D., reține următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I din C. proc. civ. "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

Manifestarea de voință a recurenților-revizuenți, în sensul achiesării la hotărâre, în acord cu prevederile art. 463-464 C. proc. civ., reprezintă un act de dispoziție al recurenților ca expresie a disponibilității recunoscute de lege părții, conform art. 9 C. proc. civ.

În considerarea dispozițiilor legale evocate mai sus, văzând manifestarea expresă de voință a recurenților-revizuenți, Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea acestora la decizia civilă nr. 1648 din 8 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurenților-revizuenți A., B., C. și D. la decizia civilă nr. 1648 din 8 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2023.