ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.03.2022

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 638/2022

HOTĂRÂRE
16.03.2022
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 638/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței admiterea cererii de chemare în judecată și declararea nulității societății pârâte.

Prin sentința civilă nr. 1785 din 18 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate, iar, în rejudecarea fondului, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, să se dispună nulitatea societății B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 163 A din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 1785 din 18 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 163 A din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Invocând în drept dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ. și ale Legii nr. 31/1990, în argumentarea cererii de recurs, reclamantul A. a susținut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În opinia recurentului, în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 56 lit. h) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, conform cărora:

"Nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de tribunal numai atunci când: lit. h) nu s-a respectat numărul minim de asociați, prevăzut de lege".

Or, în cauză, precizează recurentul, a arătat instanțelor de judecată faptul că, întrucât nu a procedat nici la constituirea societății pârâte, nici la exercitarea activității ei, deși datele sale personale apar, în mod fraudulos, în documentele oficiale și neoficiale administrate în cauză cu titlu de probe, societatea nu are, în mod efectiv nici organe statutare, și nici nu îndeplinește condiția numărului minim de asociați, prevăzută de lege.

Arată că în cursul procesului penal s-au administrat mai multe documente pe care experții criminaliști le-au analizat. Rezultatul conținut în raportul de expertiză a fost reprezentat de lipsa de identitate, semnătura realizată pe documentele analizate fiind una fictivă.

Instanțele civile au reținut, de asemenea, faptul că toate documentele prezentate la registru momentul înființării societății pârâte "par a avea aceeași semnătură".

Instanțele civile au stabilit "dincolo de orice dubiu rezonabil" faptul că recurentul este unicul asociat al societății pârâte, fiind astfel îndeplinite condițiile cerute de lege în ceea ce privește numărul minim de asociați, însă nu s-a stabilit, în mod concret și efectiv, faptul că acesta a semnat actele depuse la Registrul Comerțului în scopul înregistrării societății pârâte.

Art. 56 lit. h) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale sancționează cu nulitatea societățile care în mod efectiv nu îndeplinesc numărul minim de asociați. Dacă am considera că regula înscrisă în acest articol se referă la un număr fictiv, scriptic, ar însemna ca majoritatea societăților comerciale să fie în ființă doar pentru faptul că anumite persoane (uneori nereale) sunt înscrise în documentele societății în calitate de asociați.

Așa fiind, apreciază că instanța de apel a aplicat în mod greșit normele de drept material, deoarece societatea pârâtă nu are în mod real un administrator, întrucât între recurent și persoana, care în mod fraudulos i-a folosit datele personale, nu există identitate.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului.

Intimata - pârâtă B. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 10 noiembrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. din perspectiva criticilor indicate, reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant nu și-a încadrat criticile în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate expres de art. 488 C. proc. civ.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond, care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că reclamantul A. a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În speță, recurentul tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, iar faptul că indică anumite dispoziții legale (ex.: art. 56 din Legea nr. 31/1990), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 163 A din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 163 A din 3 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-03-16
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 632/2021
te de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. 4. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 4019 din 31 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei de interes
ÎCCJ 2021-11-10
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2374/2021
menționate și a sentinței a declarat apel pârâta B. S.R.L., solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal ca prematura și în subsidiar ca nefondată. Prin decizia civilă
ÎCCJ 2022-06-15
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1490/2022
. S.A., ca fiind formulată de către o persoană lipsită de legitimitate procesuală activă; a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 838 din 13 iulie 2020, pronun
ÎCCJ 2022-03-01
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 430/2022
cererea de chemare în judecată modificată și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților B. S.R.L. nr. 1/09.11.2018 și nulitatea absolută a actului constitutiv al B. S.R.L. actualizat la 09.11.2018, ca act sub
ÎCCJ 2024-03-05
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 484/2024
decizia civilă nr. 607A/2021 din 2 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI-a Civilă, s-a respins apelul formulat de reclamant, s-a admis apelul promovat de pârâtă, s-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul
Sursă