ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1490/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 29.03.2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. LIDERUL ASOCIERE S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la: plata despăgubirilor în cuantum de 7.141.294,52 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. din data plății, în temeiul poliței de asigurare seria x nr. x/25.11.2013, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a producerii alunecării de teren din 09.07.2015-10.07.2015 pe sectorul km. 83+525 - km. 84+125 al Autostrăzii Lugoj-Deva, Lot x Ilia-Deva; plata dobânzii legale aferente sumei de 7.141.294,52 euro, de la data formulării cererii de chemare în judecată și până la data plății efective și integrale a debitului principal; plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1735 din 13 iunie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active; a respins cererea formulată de reclamanta ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., ca fiind formulată de către o persoană lipsită de legitimitate procesuală activă; a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 838 din 13 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins apelul incident declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2017 și a sentinței civile nr. 1735 din 13 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

A fost admis apelul reclamantei ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L împotriva încheierii din 30 mai 2019 și a sentinței civile nr. 1735 din 13 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

A fost anulată hotărârea apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Prin decizia nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respinsă cererea de completare a deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020, formulată de apelanta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A., ca neîntemeiată.

Pârâta SOCIETATEA C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, motivele fiind, în esență, următoarele:

Un prim motiv de recurs vizează faptul că decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind și nemotivată - motive de casare întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, coroborat cu pct. 6 din C. proc. civ.

În susținerea acestor motive de recurs, recurenta-pârâtă invocă lipsa motivării respingerii apelului său cu privire la obiectivele expertizei tehnice specialitatea rezistența și stabilitatea terenului de fundare a construcțiilor, stabilite prin încheierea din 16.11.2017.

În acest sens, recurenta-pârâtă susține că, în ceea ce privește motivul de apel subsidiar cu privire la modul de stabilire a obiectivelor expertizei, decizia instanței apare ca fiind nemotivată, lipsind considerentele cu privire la această chestiune, fiind încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Astfel, potrivit recurentei-pârâte, deși Curtea de Apel București a respins în integralitate apelul incident formulat de aceasta - și care privea două chestiuni distincte, respectiv prescripția, pe de o parte, și chestiunile legate de obiectivele expertizei, pe de altă parte - aceasta nu a motivat în niciun fel respingerea apelului incident în ceea ce privește modul de stabilire a obiectivelor expertizei.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest sens, recurenta-pârâtă invocă aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că termenul de prescripție incident în materia asigurărilor este termenul de prescripție de 2 ani, conform prevederilor art. 2.519 din C. civ.

Astfel cum arată recurenta, regula generală în ceea ce privește începutul termenului de prescripție este reglementată de art. 2.523 din C. civ., potrivit căruia "prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui".

Prin raportare la normele care reglementează începutul termenului de prescripție și, în special, la prevederile art. 2.513 din C. civ., recurenta-pârâtă susține că data de la care începe să curgă termenul de prescripție trebuie stabilită în funcție de descoperirea fisurilor terasamentului în anul 2014, primele dovezi în legătură cu descoperirea acestor fisuri datând din 27.05.2014.

Dispozițiile art. 2.513 din C. civ., astfel cum susține recurenta-pârâtă, se coroborează cu prevederile cuprinse în contractul de asigurare - art. 1.6. și art. 42. alin. (2) din condițiile de asigurare, art. 47 din contractul de asigurare, primul eveniment, care a modificat în mod fundamentul riscul în contractul de asigurare, a condus la necesitatea întreruperii lucrărilor, efectuării unor expertize/studii, și, în final, a determinat schimbarea proiectului asigurat, și, în cele din urmă, a cauzat prejudiciul constând în avarierea coloanelor de susținere, fiind cel din luna mai 2014.

O altă critică vizează faptul că decizia este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, precum și încălcarea normelor de drept material - motive de casare întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest sens, recurenta-pârâtă arată că, prin decizia recurată, instanța de apel a reținut că sentința primei instanțe ar fi fost dată ca urmare a încălcării dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil, a principiului contradictorialității și al egalității părților în procesul civil, principii reglementate de prevederile art. 14 și art. 175 din Codul de procedură civilă.

Astfel cum susține recurenta-pârâtă, prin decizia recurată, instanța de apel a încălcat și aplicat greșit aceste principii, neexistând nicio încălcare a acestora de către prima instanță.

În acest sens, recurenta arată că, în tot cursul procesului, inclusiv la termenul de judecată la care părțile au pus concluzii pe excepția lipsei calității procesuale active, reclamanta a fost reprezentată de avocat, și a beneficiat astfel de o apărare adecvată și efectivă.

Mai arată recurenta că notele scrise prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active au fost comunicate prin corespondență electronică reprezentanților convenționali ai reclamantei, anterior termenului de judecată din data de 30.05.2019, astfel încât reclamanta a avut cunoștință de excepția invocată anterior termenului de judecată.

Mai mult, recurenta susține că, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 30.05.2019, la solicitarea apărătorului reclamantei, tribunalul a lăsat cauza la a doua strigare, pentru a-i permite apărătorului reclamantei să ia cunoștință de excepția invocată, iar apărătorul care a reprezentat reclamanta la termenul de judecată din 30.05.2019 a depus un set de înscrisuri în combaterea excepției invocate, acestea fiindu-i comunicate în ședință publică.

Rezultă așadar, în opinia recurentei, că reclamanta a avut cunoștință deplină, anterior termenului de judecată, de excepția invocată, prezentându-se la termenul de judecată cu înscrisuri noi în combaterea excepției, în suficiente exemplare chiar pentru comunicare.

De altfel, potrivit recurentei, calitatea procesuală activă în procesul civil reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii civile, fiind definită de art. 36 din Codul de procedură civilă, reclamantul fiind cel care este obligat să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului sau a terțului chemat în judecată, prin chiar cererea de chemare în judecată, potrivit prevederilor art. 194 C. proc. civ.

Totodată, calitatea procesuală activă este o excepție de ordine publică, care poate fi invocată oricând în cursul procesului, aceste prevederi reflectând viziunea legiuitorului cu privire la importanța crucială a calității procesuale în economia procesului civil, motiv pentru care recurenta arată că putea invoca oricând această excepție, aspect necontestat de reclamantă.

Recurenta arată că prima instanță a respectat pe deplin principiul contradictorialității, părțile punând concluzii orale ample în susținerea, respectiv combaterea excepției lipsei calității procesuale active, așa cum aceste argumente sunt reținute și în cuprinsul încheierii de ședință din data de 30.05.2019, iar instanța a amânat pronunțarea două săptămâni, până în data de 13.06.2019, tocmai pentru a da părților posibilitatea să formuleze concluzii scrise, care de altfel au și fost depuse de către ambele părți la dosarul cauzei.

Recurenta concluzionează în sensul că procedura de judecată în fața primei instanțe a fost caracterizată astfel de o deplină respectare a egalității armelor și a respectării dreptului la apărare, instanța neavând obligația de a amâna soluționarea cauzei de fiecare dată când sunt invocate chestiuni noi de părți într-un litigiu și, mai mult decât atât, argumentele aduse de reclamantă pe fond nu sunt de natură să schimbe soluția pronunțată.

Mai mult, contrar considerentelor deciziei recurate, recurenta apreciază că instanța de fond nu avea nicio obligație de a repune cauza pe rol sau de primi la dosarul cauzei înscrisuri noi, după închiderea dezbaterilor, având în vedere regulile de procedură de ordine publică.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 Cod procedură civilă.

Intimata-reclamantă ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., prin liderul de asociere S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității recursului, anularea recursului în parte ca nemotivat, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Pe aspectul tardivității recursului, intimata-reclamantă arată că, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul instanței de apel, decizia recurată a fost comunicată și primită de recurentă la data de 27.07.2020 (potrivit mențiunilor din cuprinsul dovezii de comunicare), iar recursul a fost transmis prin poștă, prin scrisoare de valoare cu confirmare de primire, la data de 28.08.2020.

În raport de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de 30 de zile s-ar fi împlinit cel mai târziu la data de 27.08.2020, astfel încât cererea de recurs depusă la oficiul poștal la data de 28.08.2020 este tardiv formulată.

Intimata-reclamantă invocă și inadmisibilitatea recursului, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, precum și nulitatea parțială a cererii pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8, sub aspectul încălcării principiilor procesului civil, respectiv a dreptului la apărare și la un proces echitabil, a principiului contradictorialității și al egalității părților în procesul civil.

La 22 martie 2021, recurenta-pârâtă a depus la dosar note scrise, în combaterea excepțiilor și a apărărilor formulate de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Părțile au depus puncte de vedere la raport.

Recurenta a declarat recurs și împotriva deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, înregistrat sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivele fiind următoarele:

Recurenta invocă lipsa motivării/motivarea implicită a respingerii apelului său cu privire la obiectivele expertizei tehnice specialitatea rezistenta și stabilitatea te­renului de fundare a construcțiilor, stabilite prin încheierea din 16.11.2017.

Totodată, în ceea ce privește motivul de apel subsidiar cu privire la modul de stabilire a obiectivelor expertizei specialitatea rezistența și stabilitatea terenului de fundare a construcțiilor, consideră că decizia nr. 838 din 13 iulie 2020 este nemotivată, lipsind cu desă­vârșire considerentele cu privire la această chestiune.

Recurenta susține că, prin decizia recurată, instanța a încercat, de fapt, să motiveze implicit omisiunea de a se pronunța cu privire la apelul său incident. O motivare "implicită" a unei hotărâri judecătorești este o motivare nelegală, care conduce la nulitatea acelei hotărâri, fiind o nulitate necondiționată de vătămare. De asemenea, este inadmisibilă - și nelegală - și motivarea unei hotărâri judecătorești printr-o altă hotărâre, ulterioară și sub­secventă.

Recurenta face referire la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând și faptul că obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o con­diție a procesului echitabil, exigență prevăzută de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale; dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt examinate de către instanță, care are în mod nece­sar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă.

Pe de altă parte, arată că nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționa­rea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta susține că, deși Curtea de Apel București a respins în integralitate apelul incident formulat de recurenta-pârâtă - și care privea două chestiuni distincte, respectiv prescripția, pe de o parte, și chestiunile legate de obiectivele expertizei specialitatea rezistența și stabilitatea terenului de fundare a construcțiilor, pe de altă parte - nu a motivat în niciun fel respingerea apelului său incident în ceea ce privește modul de stabilire a obiectivelor expertizei specialitatea rezistența și stabilitatea terenului de fundare a construcțiilor.

Practic, nici în decizia nr. 1353/2020, nici în decizia nr. 838/2020, Curtea de Apel București nu prezintă motivele concrete pentru care a respins apelul său incident, în condițiile în care argumentele au vizat modalitatea în care instanța fondului a "rescris", a modificat obiectivele expertizei solicitate de pârâtă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Totodată, a solicitat admiterea excepției litispendenței și transmiterea pe cale administrativă a prezentului dosar de recurs la dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de filtru nr. 2, în vederea judecării împreună a recursurilor formulate împotriva deciziei civile nr. 838/2020 și a deciziei nr. 1353/2020, ambele pronunțate în același dosar.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor intimatei.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Intimata a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 9 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus înaintarea dosarului completului nr. 2 al secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căruia se află dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea din 13 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost reunit dosarul nr. x/2020 la dosarul nr. x/2017. Au fost respinse excepțiile inadmisibilității și tardivității recursului declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, invocate de intimata ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. A fost respinsă excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. împotriva deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, invocată de aceeași intimată. Au fost admise în principiu recursurile declarate de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020 și a deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Analizând recursurile declarate de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, se impune a se arăta că motivele expuse de recurenta-pârâtă în susținerea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020 sunt identice cu cele expuse în susținerea motivelor de casare întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. în recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, motiv pentru care vor fi analizate împreună.

În susținerea acestor motive de recurs, recurenta-pârâtă invocă lipsa motivării soluției de respingere apelului său cu privire la obiectivele expertizei tehnice specialitatea rezistența și stabilitatea terenului de fundare a construcțiilor, stabilite prin încheierea din 16.11.2017.

Argumentele recurentei-pârâte nu pot fi reținute, în condițiile în care, în considerentele deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020, instanța de apel s-a pronunțat cu privire la probatoriul care a fost încuviințat și administrat în fața primei instanțe până la termenul de judecată din data de 30.05.2019, în sensul că acesta rămâne câștigat cauzei și va fi menținut, întrucât, până la această dată, procesul s-a desfășurat cu respectarea principiului contradictorialității, cu respectarea dreptului la apărare al părților și al egalității în procesul civil.

Acesta a fost și motivul pentru care, prin decizia nr. 1353 din 12 octombrie 2020, instanța de apel a respins cererea de completare a deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020.

De altfel, caracterul succint al motivării nu poate atrage incidența motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Critica invocată de recurenta-pârâtă ce vizează nelegala respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune nu poate fi, de asemenea, reținută.

Susținerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta-pârâtă tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

O ultimă critică vizează nelegalitatea hotărârii instanței de apel din perspectiva soluției pronunțate pe apelul declarat de reclamantă, fiind invocate motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă, în expunerea acestor motive de recurs, nu a dezvoltat motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată, ci a expus argumente care susțin corectitudinea hotărârii primei instanțe, ce nu pot fi analizate în prezenta cale de atac.

De altfel, aceste critici sunt identice cu argumentele expuse de pârâta SOCIETATEA C. S.A. în întâmpinarea formulată în apel .

Or, așa cum Înalta Curte a arătat mai sus, acestea nu pot constitui critici de nelegalitate, în condițiile în care reprezintă o reluare a criticilor deja cenzurate de instanța de apel.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020 și a deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. În raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 8.827,89 RON către intimata ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020 și a deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondate.

Obligă recurenta SOCIETATEA C. S.A. la plata sumei de 8.827,89 RON către intimata ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.