ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1843/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 19.12.2018 sub nr. x/2018 reclamanții A., B., C. si D. în contradictoriu cu pârâta E., prin mandatar Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și intervenientul forțat F. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor după cum urmează: pentru partea vătămată A., 100 000 Euro, daune morale pentru vătămarea suferită ca urmare a pierderii fiicei minore G.; pentru partea vătămată B.; 50 000 Euro, daune morale pentru vătămarea suferită ca urmare a pierderii surorii minore G.; 50 000 Euro, daune morale pentru vătămarea suferită ca urmare a pierderii bunicii H.; Pentru partea vătămată D.; 150 000 Euro, daune morale pentru vătămarea suferită ca urmare a pierderii mamei H.; pentru partea vătămată C.; 50 000 Euro, daune morale pentru vătămarea suferită ca urmare a pierderii surorii minore G.; 50 000 Euro, daune morale pentru vătămarea suferită ca urmare a pierderii bunicii H..

Prin sentința civilă nr. 846/26.06.2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată și a fost obligată pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 30.000 de euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale; a fost obligată pârâta la plata către reclamantul B., prin reprezentant legal I., a sumei de 15.000 de euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta C., prin reprezentant legal A., a sumei de 20.000 de euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale; a fost obligată pârâta la plata către reclamantul D. a sumei de 20.000 de euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale; de asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamanții A. și D. a sumei de 3.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta C. a sumei de 1.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată- onorariu de avocat; a fost obligată pârâta la plata către reclamantul B. a sumei de 1.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat; a fost obligată pârâta la plata către reclamanți, în solidar, a sumei de 632,42 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată -transport, cheltuieli poștale.

Împotriva acestei sentințe civile au formulat apel reclamanții A., B. prin reprezentant legal I., C. prin reprezentant legal A. și D., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii apelate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

De asemenea, împotriva aceleiași sentințe civile a formulat apel și pârâta E., prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință, diminuarea sumelor acordate de Tribunalul București până la concurența sumelor acordate pe cale amiabilă cu moștenitorii defunctei H..

Prin decizia civilă nr. 679 din 14 aprilie 2021 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă E., prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, împotriva sentinței civile nr. 846/26.06.2020 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., prin reprezentant legal I., C., prin reprezentant legal A. și D. și intimatul-intervenient forțat F., ca nefondat. A admis apelul formulat apelanții-reclamanți A., B., prin reprezentant legal I., C., prin reprezentant legal A., și D. împotriva aceleiași sentințe.

A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că:

A obligat pârâta la plata către reclamantul D. a sumei de 30.000 de euro, echivalent în Iei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.

A obligat intimata-pârâtă la plata către apelantul-reclamant D. a sumei de 2.151,54 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă E. prin mandatar Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca organism de plată a despăgubirilor- Direcția Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susținând încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material reglementate de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, care stabilesc că daunele morale se stabilesc în conformitate cu jurisprudența și legislația din România,

În prezenta cauză, arată recurenta, jurisprudența o reprezintă chiar despăgubirile primite de alte persoane prejudiciate în urma aceluiași accident rutier.

Plecând de la rolul daunelor morale, legiuitorul a avut în vedere doar un ajutor pentru părțile prejudiciate și nu acordarea unor sume exagerate. Orice despăgubire pentru daunele morale trebuie să aibă caracter rezonabil, just și echitabil și să reprezinte în realitate, o îmbogățire iară justă cauză a patrimoniului victimelor.

Având în vedere caracterul nepatrimonial al prejudiciului moral, întinderea sa nu poate fi dovedită, iar despăgubirile pentru daunele morale nu pot reprezenta un echivalent al suferinței celor prejudiciați, ci o compensație pentru durerea pricinuită prin vătămarea integrității corporale.

Valoarea despăgubirilor acordate de instanță le deturnează pe acestea de la scopul pentru care ele au fost reglementate, respectiv acela de a compensa într-o manieră justă și echitabilă suferința cauzată de vătămarea victimei și Ie-a transformat într-o veritabilă sancțiune pentru recurentă, dar și pentru intervenientul forțat.

Acordarea daunelor morale trebuie să fie făcută într-un cuantum adecvat, fără a suplini daunele materiale, pe criterii obiective, criterii care sunt relevate de actele normative aplicabile.

Textele de lege aplicabile în materia asigurărilor fac trimitere la legislația și jurisprudența din România, ori potrivit dispozițiilor constituționale, tratatele pe care România le-a semnat și adoptat fac parte integrantă din legislația românească, în acest context jurisprudența CJUE fiind obligatorie pentru instanțele din România.

Intimații-reclamanți A., B. și C. prin reprezentant legal I. și D. au depus întâmpinare prin care în principal, au invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului raportat ladispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 mai 2022, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La termenul din 29 septembrie 2022, Înalta Curte analizând excepția inadmisibilității recursului o va respinge având în vedere că, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 19.12.2018, era reglementată calea de atac a recursului privitor la litigiile care derivă din contractele de asigurare.

În ceea ce privește nulitatea recursului, sunt fondate susținerile intimaților că recurenta nu a formulat critici care să poată fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs; motivele de nelegalitate sunt prevăzute limitativ în art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar art. 489 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3). care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația alin. (2), în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă E., prin mandatar Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, ca organism de plată a despăgubirilor-Direcția Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a invocat în drept, în susținerea recursului său dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar din expunerea argumentelor evocate rezultă cu evidență că s-au readus în discuție aspecte care vizează nemulțumirea pârâtei cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, aceasta criticând soluția judecătorilor de fond cu privire la stabilirea întinderii despăgubirii și solicită diminuarea sumei acordată cu titlu de daune morale.

Așadar, în motivarea recursului, recurenta-pârâtă s-a rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la admiterea în parte a acțiunii, în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Recurenta a criticat decizia atacată susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cu trimitere la prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 132/2017.

Din acest punct de vedere se arată că daunele morale au fost acordate peste nivelul mediei stabilită la nivel de jurisprudența, despăgubirea acordată fiind disproporționată. Apreciază că dispozițiile pretins a fi încălcate stabilesc în mod clar criteriile de evaluare a despăgubirii.

Prin urmare, se constată că principala critică a recurentei-pârâte vizează cuantumul daunelor morale acordate de către instanța de fond, critică care nu poate fi examinată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenta-pârâtă, reiterarea unor situații de fapt, trimiterile la doctrina și jurisprudența în materie, fac imposibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății nu pot fi identificate critici la adresa încheierii atacate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția atacată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

În consecință, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă E., prin mandatar Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca organism de plată a despăgubirilor - Direcția Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva deciziei civile nr. 679 din 14 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. prin leprezentant legal I., C. prin reprezentant legal A. și D. și intimatul-intervenient forțat F..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă E., prin mandatar BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA ca organism de plată a despăgubirilor - DIRECȚIA FONDUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII împotriva deciziei civile nr. 679 din 14 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B. prin reprezentant legal I., C. prin reprezentant legal A. și D. și intimatul-intervenient forțat F..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2022.