ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.01.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 109/2024

HOTĂRÂRE
23.01.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 109/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 15.04.2020 sub nr. x/2020 reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pe pârâta F. S.A. și pe intervenientul forțat G. solicitând obligarea asiguratorului-pârât la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale: pentru partea civilă A.-mama victimei H. -150.000 euro; pentru partea civilă B.-tatăl victimei H. -150.000 euro; pentru partea civilă C.-fratele victimei H. -150.000 euro; pentru pârlea civilă D.-bunica victimei H. -100.000 euro; pentru partea civilă E.-bunicul victimei H.-100.000 euro, dar și la plata daunelor materiale de 5220,11 RON către reclamanții A., B. și C., precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 904/27.04.2022 Tribunalul București a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata sumei de 5226,11 RON către reclamanții A., B. și C., reprezentând daune materiale și a următoarelor sume reprezentând daune morale, în RON, la cursul BNR din data plății: către reclamanta A. suma de 50.000 euro, către reclamantul B. suma de 50.000 euro, către reclamantul C. suma de 20.000 euro, către reclamantul E. suma de 20.000 euro, către reclamanta D. suma de 20.000 euro.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta.

Prin decizia civilă nr. 773 din 18 mai 2023, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a respins ca neîntemeiat apelul reclamanților.

Totodată, a admis apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 904 din data de 27.04.2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că: a obligat pârâta la plata următoarelor daune morale: 80.000 RON către A.; 80.000 RON către B.; 50.000 RON către C.; 50.000 RON către D.; 50.000 RON către E. (decedat).

A menținut în rest dispozițiile sentinței și a obligat apelanții în solidar și între ei în aceleași cote la plata sumei de 5900 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, recurenții-reclamanți A., B. și C. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, reclamanții au solicitat, în sinteză, casarea hotărârii recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

La 30 august 2023, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

În ședința publică din 23 ianuarie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepția inadmisibilității recursului.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății – 15.04.2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 773 din 18 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

În considerarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în raport de cererea formulată de intimata-pârâtă, urmează a se face aplicarea evocatelor dispoziții și a obliga recurenții-reclamanți A., B. și C. la plata sumei de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimata-pârâtă F..

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 773 din 18 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă.

Obligă recurenții-reclamanți A., B. și C. la plata sumei de 5.950 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimata-pârâtă F..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2024.

Sursă