ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1992/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 30.08.2019, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu intervenienta-forțată E., să oblige pârâta la plata către reclamanta A. a sumelor de 500.000 euro, cu titlu de daune morale și de 8.433,93 RON, reprezentând daune materiale, către reclamantul C. a sumei de 500.000 de euro, cu titlu de daune morale și către reclamantul B. a sumei de 300.000 de euro, reprezentând daune morale, la care se adaugă dobânda legală și să dispună actualizarea sumelor cu rata inflației, începând cu data producerii accidentului (07.09.2017) și până la data plății efective a despăgubirilor.

Prin sentința civilă nr. 3823/19.12.2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei A. sumele de 8.433,93 RON, reprezentând daune materiale și de 120.000 RON, cu titlu de daune morale, reclamantului C. suma de 120.000 RON, reprezentând daune morale și reclamantului B. suma de 75.000, cu titlu de daune morale; a respins ca nefondate celelalte pretenții.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1537A/11.11.2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamanta A. a sumei de 170.000 RON, reprezentând daune morale, către reclamantul C. a sumei de 170.000 RON, cu titlu de daune morale și către reclamantul B. a sumei de 125.000 RON, reprezentând daune morale; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, curții de apel.

În motivare, au arătat că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în ce privește cererile de acordare a dobânzii legale penalizatoare de la data rămânerii definitive a hotărârii și de actualizarea a daunelor morale cu rata inflației.

Recurenții au susținut și că hotărârea curții de apel a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 1.381 alin. (2) și (3), art. 1.352 alin. (2) lit. e), art. 1.385 alin. (3), art. 1.535 alin. (1) C. civ., art. 20 și 21 din Legea nr. 132/2017.

Totodată, au subliniat că instanța de apel nu a avut în vedere jurisprudența instanței supreme.

În drept, au invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La 22.02.2021, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ședința publică de la 06.10.2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar conform art. 27 din același Cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamanții au învestit Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 30.08.2019 cu o cerere în materia asigurărilor.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, în speță sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile în materia asigurărilor".

Întrucât, obiectul recursului îl constituie o decizie pronunțată în apel, în cadrul unei cereri în materia asigurărilor, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunțare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1537A/11.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.