ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 834/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 17 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. și pe intervenientul forțat C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 464.000 RON la cursul BNR de 4,64 RON/euro), reprezentând despăgubiri materiale și morale urmare a accidentului rutier suferit de reclamant, produs din vina numitului C. petrecut la 2 februarie 2017 pe DN7 în zona km. 153 + 300 metri, la ieșirea din localitatea Dedulești în timp ce conducea autotractorul înmatriculat sub nr. x și semiremorca înmatriculată sub nr. x, autovehicule pentru care la acea dată era încheiată o poliță de asigurare RCA la B. S.A.; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1824/2019 din 20 iunie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulata de reclamantul A. și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.179,29 RON cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 5.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 1765A din 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1824/2019 din 20 iunie 2019 pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 8.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.280 RON cu titlu de despăgubiri materiale ivite după pronunțarea sentinței. A respins cererea reclamantului de acordare cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.A. prin lichidator judiciar D.., solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să caseze hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel. A mai solicitat suspendarea cauzei în raport de dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac afirmă că despăgubirea de 8.000 de euro pe care curtea de apel a înțeles să o acorde reclamantului cu titlu de daune morale este nejustificat de mare raportat la situația de fapt și depășește media sumelor acordate potrivit jurisprudenței. Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel nu a respectat principiile statuate de Norma ASF nr. 39/2016 și de Ghidul pentru soluționarea daunelor morale și nici prevederile art. 1391 alin. (1) C. civ.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului și a solicitat respingerea acestuia.

La 14 iulie 2022, recurenta-pârâtă a depus note de ședință prin care a solicitat să se constate încetarea procesului, față de faptul că sentința nr. 507/2022 a Tribunalului București, prin care a fost deschisă procedura insolvenței față de recurentă, a rămas definitivă prin decizia nr. 655 din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel București și raportat la prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul este nul.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 8 februarie 2023 s-a stabilit termen de judecată la 5 aprilie 2023 în vederea discutării cererii de încetare formulată de recurentă în raport de dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de încetare și excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu privire la cererea de încetare a procesului, se constată că sentința nr. 507/2022 a Tribunalului București, prin care a fost deschisă procedura insolvenței față de recurentă, a rămas definitivă prin decizia nr. 655 din 20 aprilie 2022 a Curții de Apel București. Calea de atac formulată de recurenta B. S.A. a fost declarată în cadrul unei acțiuni începute la 17 septembrie 2018, deci înainte de deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății de asigurare. În această situație devin incidente dispozițiile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora suspendarea de drept reglementată de alin. (1) al aceluiași articol nu intervine în cazul recursului declarat de debitor, respectiv de B. S.A. împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii.

Referitor la cererea de recurs, instanța supremă reține că motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că recurenta nu dezvoltă critici care să poată fi subsumate acestui motiv de nelegalitate, fiind indicat în mod formal.

Susținerile recurentei subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce partea indică dispozițiile Normei ASF nr. 39/2016, ale Ghidului pentru soluționarea daunelor morale și ale art. 1391 alin. (1) C. civ. referitoare la repararea prejudiciului nepatrimonial, dar nu motivează de ce nu este corect raționamentul instanței de apel. Recurenta-pârâtă afirmă că instanța de apel nu a ținut cont de jurisprudența națională și nici de limitele prevăzute de Ghidul pentru acordarea daunelor morale, criticând în esență cuantumul despăgubirii acordate intimatului-reclamant. Aceste susțineri readuc în discuție situația de fapt, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul și se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-pârâtă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, va respinge cererea de încetare a procesului, iar în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1765A din 3 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de încetare a procesului formulată de recurenta-pârâtă.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1765A din 3 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2023.