Decizia nr. 2129/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Circumstanțele cauzei și hotărârile potrivnice pronunțate în cauză Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2012, S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Municipiul Constanta, prin Primar, obligarea pârâtului la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, respectiv indicele lunar al prețurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Național de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011. Prin sentința nr. 2605/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, s-a admis acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Municipiul Constanta, prin Primar, și, în consecință: a fost obligat pârâtul la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, încheiat între părți, respectiv indicele lunar al prețurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Național de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011. A fost obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Prin sentința nr. 1094/15.09.2015 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a dispus obligarea pârâtului Municipiul Constanța, prin Primar, la plata către reclamanta A. S.R.L., a unei penalități de 1 % pe zi de întârziere calculate de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012, și până la punerea în executare efectivă a sentinței menționate. Prin decizia nr. 4/21.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. privind amendarea intimatului-apelant Municipiul Constanța. A fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei. A fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei. A fost respins apelul formulat de apelantul Municipiul Constanța împotriva încheierii din data de 11.04.2017, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2016. A fost respins apelul formulat de apelantul S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 587/CA/2017 a Tribunalului Iași. A fost admis apelul formulat de apelantul Municipiul Constanța împotriva sentinței nr. 587/CA/2017 a Tribunalului Iași, și a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că: a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanța, prin reprezentant Primarul Municipiului Constanța. A fost fixată suma definitivă datorată de pârâtă reclamantei, cu titlu de penalități de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 2605/CA/2012 din data de 20.11.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2012, pentru perioada 01.02.2013-15.12.2015, la suma de 28.857.120 RON. A fost menținut restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin deciziei pronunțate. Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2018 contestatorul Municipiul Constanța, prin Primar, a chemat în judecată pe intimata A. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, înlăturarea penalităților în cuantum de 28.857.120 RON, cuantificate de Curtea de Apel Iași prin Decizia nr. 4/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, iar, în subsidiar, reducerea penalităților în cuantum de 28.857.120 RON și, pe cale de consecință, anularea Somației din data de 21.09.2018 ("Somația"), a încheierii din data de 21.09.2018 emisă de BEJ B. și a adreselor de instituire a popririi din data de 25 septembrie 2018, încetarea executării silite începute în dosarul de executare nr. 391/2018 deschis de BEJ B. ("Dosarul de Executare"), anularea executării silite propriu-zise demarate în dosarul de executare și anularea tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ B., anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 13663/13.09.2018 pronunțate de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2018 (încheierea nr. 13663/2018), suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a prezentei contestații la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar. În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 587/2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Iași a admis în parte cererea formulată de A. S.R.L. și a fixat penalitățile de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu, la suma de 413.187.664,48 Ron. Împotriva soluției Tribunalului Iași, Municipiul Constanța a formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 4/21.05.2018, Curtea de Apel Iași a admis apelul, stabilind valoarea despăgubirilor la suma de 28.857.120 RON. Or, Municipiul Constanța a executat obligația stabilită la suma de 2.750.917 RON, întârzierea datorându-se unor circumstanțe întemeiate. Așadar, a considerat că executarea silită este nulă, impunându-se înlăturarea sau reducerea penalităților în cuantum de 28.857.120 RON. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2018, contestatorul Municipiul Constanța, prin Primar, a chemat în judecată pe intimata A. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună suspendarea provizorie a executării silite pornite în dosarul de executare silită nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc B.. Prin încheierea din data de 30.10.2018 instanța a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. x/2018. Prin sentința civilă nr. 1784/CA/27.11.2018 instanța a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Iași și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.01.2019. În ședința publică din 23.01.2019 instanța a dispus, raportat la caracterul urgent al procedurii în ceea ce privește suspendarea provizorie, disjungerea acestei cereri și judecarea separată, stabilind termen în aceeași zi, în ședință publică. Prin încheierea din 23.01.2019 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2018, instanța a admis cererea formulată de contestator și a dispus suspendarea provizorie a executării silite efectuate în dosarul nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc B., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr. x/2018, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța. Prin sentința civilă nr. 3172/20.03.2019, Judecătoria Constanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite, precum și contestația la executare, fiind obligat contestatorul la plata către intimate a sumei de 5733,10 RON. Contestatorul Municipiul Constanța, prin Primar, a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3172 din 20.03.2019, pronunțată de Judecătoria Constanța, solicitând instanței ca, prin decizia pe care o va pronunța, să dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației la executare și, în principal, înlăturarea penalităților în cuantum de 28.857.120 RON, cuantificate de Curtea de Apel Iași prin Decizia nr. 4/2018, pronunțata în dosarul nr. x/2016, iar, în subsidiar, reducerea penalităților în cuantum de 28.857.120 RON și, pe cale de consecință: 1. Anularea Somației din data de 21.09.2018, a încheierii din data de 21.09.2018 emisă de BEJ B. și a Adreselor de instituire a popririi din data de 25 septembrie 2018 emise de BEJ B. în dosarul de executare;

Dispunerea încetării executării silite începute în dosarul de executare nr. 391/2018 deschis de BEJ B.;

Anularea executării silite propriu-zise demarate în dosarul de executare si, pe care de consecință, anularea tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ B.;

Anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 13663 din data de 13.09.2018, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2018;

Suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a contestației la executare;

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. 2. Hotărârea supusă revizuirii Prin Decizia nr. 397 din data de 12 martie 2021 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018, (definitivă), a fost admis apelul formulat de apelantul Municipiul Constanța, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 3172 din data de 20.03.2019, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2018. A fost schimbată în tot sentința apelată, după cum urmează: S-a dispus înlăturarea penalităților în cuantum de 28.857.120 RON, stabilite prin decizia civilă nr. 4/21.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2016. A fost anulată executarea silită însăși, care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către B.E.J. B., și, implicit, au fost anulate toate actele de executare emise în dosarul execuțional menționat. A fost anulată încheierea nr. 13663/13.09.2018, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2018 S-a dispus încetarea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către B.E.J. B.. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de intimată, având ca obiect obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată. 3. Cererea de revizuire Împotriva acestei hotărâri revizuienta A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanța și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea cererii, revizuenta a arătat, în primul rând, că Decizia nr. 397/12.03.02021 pronunțată de Tribunalul Constanța încalcă puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 4/2018 a Curții de Apel Iași. Prin Decizia nr. 4/2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 s-a fixat suma definitivă datorată de Municipiul Constanța către A. S.R.L., cu titlu de penalități de întârziere, pentru neîndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu sentința nr. 2605/c.a/20.11.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2012, pentru perioada 01.02.2013-15.12.2015, la suma de 28.857.120 RON. Această hotărâre a dobândit autoritate de lucru judecat împreună cu considerentele pe care se întemeiază. Astfel, Decizia nr. 4/2018 stabilește culpa debitorului Municipiul Constanța întrucât "nu a făcut dovada îndeplinirii obligației instituite în sarcina sa prin titlul executoriu din 2012, în sensul de a proceda la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare, în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, încheiat între părți, respectiv indicele lunar al prețurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul National de Statistica, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011". Prin decizia civilă nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, pronunțată în dosar nr. x/2018, s-a admis apelul formulat de Municipiul Constanța împotriva sentinței civile nr. 3172/20.03.2019 pronunțată de Judecătoria Constanta în dosar nr. x/2018, s-a schimbat în tot sentința apelată și s-a dispus înlăturarea penalităților în valoare de 28.857.120 RON stabilite de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, calificarea naturii juridice a obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare ca fiind o obligație de "a da" contrazice considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 4/2018, precum și hotărârile anterioare prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că neîndeplinirea obligației de ajustare a tarifelor reprezintă o obligație de "a face", intuituu personae. Existența prealabilă a trei hotărâri judecătorești definitive, fiecare dintre ele cu natură juridică și efecte specifice, reprezintă ilustrarea practică a aplicării până la capăt a mecanismului gradual de constrângere a debitorului, reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004 în executarea obligației de a face. Astfel, prin sentința nr. 2605/2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2012, s-a dispus obligația de a ajusta tarifele pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin Contractul nr. x/09.05.2008 încheiat între părți, respectiv indicele lunar al prețurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Național de Statistică raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011. Prin sentința nr. 1094/2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2015 Municipiul Constanța a fost obligat la plata către A. a unei penalități de 1% pe zi de întârziere calculată de la data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 2605/2012 și până la data punerii în executare a acesteia. Prin Decizia nr. 4/2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2016 a fost fixată suma definitivă, datorată de Municipiul Constanța către A. cu titlu de penalități de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu, respectiv sentința nr. 2605/2012, pentru perioada 01.02.2013-15.12.2015, la suma de 28.857.120 RON. Municipiul Constanța nu a executat obligația de a face, rezultată din sentința nr. 2605/2012, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, astfel că: (i) a obținut constrângerea îndeplinirii obligației prin aplicarea penalităților de întârziere - Sentința nr. 1094/2015 - și (ii) pentru că Municipiul Constanța nu a executat obligația în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității, a obținut fixarea sumei definitive datorate de Municipiul Constanța cu titlu de penalități de întârziere - Decizia nr. 4/2018. În consecință, condiția prealabilă pentru aplicarea sancțiunii penalităților de întârziere și fixarea sumei definitive datorate cu titlu de penalități este neexecutarea culpabilă a obligației de a face. În concret, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat atât în sentința nr. 1094/2015 (paragraful 2 pag. 4), cât și în Decizia nr. 4/2018 (paragraful 2, pag. 12) că Municipiul Constanța nu a executat obligația de a face în mod culpabil. Natura juridică a obligației de ajustare a tarifelor este cea a unei obligații de "a face". Procedura de ajustare a tarifelor de salubrizare este reglementată și de Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 (art. 43 alin. (5), Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 (art. 26 alin. (7), Ordinul nr. 109/2007 (art. 4 lit. c), art. 8 și art. 13 alin. (1) privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activitățile specifice serviciului de salubrizare a localităților. Este o procedură complexă, care se realizează etapizat și presupune parcurgerea mai multor etape, care se finalizează cu aprobarea ajustării tarifelor de către autoritatea administrației publice. Municipiul Constanta prin Primar, ca parte contractantă, nu a întreprins acțiunile impuse de lege și contract, în virtutea competentelor atribuite de Legea nr. 215/2001, pentru a "iniția", a convoca și a pregăti documentar obținerea aprobării autorității administrației publice locale de ajustare a tarifelor. Așadar, prin plata sumei de 2.750.917 RON Municipiul Constanta nu a făcut dovada executării obligației de "a face" prevăzută în dispozitivul titlului executoriu, întrucât nu a fost respectată procedura (prealabilă plății) de ajustare a tarifelor de salubrizare conform dispozițiilor legale. Instanțele au statuat cu putere de lucru judecat prin hotărârile anterioare, prin care au dispus aplicarea, respectiv fixarea penalităților, că obligația de ajustare a tarifelor reprezintă o obligație de "a face" intuituu personae, chestiune care a intrat în puterea lucrului judecat. Or, decizia nr. 387/2021 prin care se stabilește că obligația cuprinsă în titlul executoriu este o simpla obligație de "a da" contravine adevărului judiciar din Decizia nr. 4/2018, sentința civila nr. 2605/2012 și sentința civilă nr. 1094/15.09.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015, prin care s-au aplicat penalitățile. În al doilea rând, se arată că hotărârea Tribunalului Constanța încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 4/2018 și a sentinței civile nr. 2605/2012 cu privire la stabilirea întinderii obligației cuprinse în Titlul executoriu. Astfel, Decizia Tribunalului Constanta încalcă efectul pozitiv al considerentelor Deciziei nr. 4/2018 a Curții de Apel Iași și sub aspectul că Municipiul Constanta ar fi avut cunoștință de întinderea perioadei obligaționale abia la momentul comunicării Deciziei nr. 4/2018 a Curții Apel Iași". Or, Curtea de Apel Iași a reținut în considerentele Deciziei nr. 4/2018, că Municipiul Constanta a cunoscut valoarea ajustării tarifelor la data depunerii cererii de ajustare a tarifelor însoțită de documentația prevăzută de lege, respectiv octombrie 2012. Mai arată că "la dosarul nr. x/2012 se regăsește un înscris ce face parte din această documentație, înscris obținut de la Institutul National de Statistică, din care rezultă că A. S.R.L. a justificat "doar o creștere a indicelui prețului de consum pentru servicii de 20,35%, corespunzător intervalului de timp iulie 2008- august 2011. Ca atare, Curtea de Apel Iași, a socotit că Municipiul Constanța nu a răsturnat prezumția de culpă nici în această privință, câtă vreme A. S.R.L. a depus documentația prevăzuta de Ordinul nr. 109/2007 al ANRSC în care se regăsește și acest înscris cunoscut de debitoare, pe de o parte, iar pe de altă parte, că titlul executoriu cuprinde suficiente criterii pe baza cărora debitoarea putea să procedeze la ajustarea tarifelor. Așadar, considerentele din hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța în care se reține că motivul temeinic care a împiedicat debitoarea să execute hotărârea judecătoreasca îl reprezintă faptul că nu a avut cunoștință de întinderea obligației, contrazice în mod vădit considerentele Deciziei nr. 4/2018 a Curții de Apel Iași, în care se reține că Municipiul Constanța a cunoscut valoarea de ajustare a tarifelor de la data depunerii cererii de ajustare însoțită de documentația prevăzută de lege, respectiv octombrie 2011. În concluzie, Decizia nr. 387/12.03.2021 a Tribunalului Constanța contrazice modalitatea în care s-a tranșat asupra chestiunilor litigioase relative la calificarea obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare ca fiind obligație de a face precum și asupra limitelor titlului executoriu. Or, în cadrul contestației la executare întemeiată pe art. 906 alin. (5) noul C. proc. civ., nu poate fi pusă în discuție legalitatea sau temeinicia hotărârii judecătorești care se execută, debitorul putând invoca doar complinirea celor două condiții, respectiv îndeplinirea obligației de a face și motivele serioase care au condus la întârzieri în executarea silită. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată la data de 21.05.2021, intimatul Municipiul Constanța prin Primar a solicitat, în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată. La termenul din data de 7 aprilie 2022, la care au avut loc dezbaterile asupra cauzei, Înalta Curte a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând că din modul de reglementare a acestui motiv de revizuire și a soluțiilor pe care instanța le poate pronunța, conform art. 513 alin. (4) din același cod, rezultă fără echivoc că autoritatea de lucru judecat avută în vedere de legiuitor se referă atât la efectul negativ, cât și la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. 5. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Sintetizând circumstanțele cauzei, se reține că prin cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuienta solicită revizuirea deciziei nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanța, susținând că, stabilind că obligația cuprinsă în titlul executoriu este o simplă obligație de "a da", aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din decizia nr. 4/2018 a Curții de Apel Iași în dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că obligația de ajustare a tarifelor reprezintă o obligație de "a face" intuituu personae. De asemenea, se invocă încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 4/2018 și a sentinței civile nr. 2605/2012 în ceea ce privește stabilirea întinderii obligației cuprinse în titlul executoriu, în sensul că prin decizia a cărei revizuire se cere se reține că Municipiul Constanta a avut cunoștință de întinderea perioadei obligaționale abia la momentul comunicării deciziei nr. 4/2018 a Curții Apel Iași, ceea ce contrazice considerentele hotărârilor anterioare, prin care s-a statuat că Municipiul Constanța a cunoscut valoarea ajustării tarifelor la data depunerii cererii de ajustare a tarifelor însoțită de documentația prevăzută de lege, respectiv octombrie 2012. Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat. Rațiunea reglementării autorității de lucru judecat, prin dispozițiile art. 430 din C. proc. civ., o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ. De asemenea, din art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., reiese, fără echivoc, faptul că autoritatea de lucru judecat se grefează și considerentelor hotărârii, nu doar celor decisive, care susțin dispozitivul, ci și considerentelor decizorii. Legiuitorul a consacrat explicit, in terminis, pe plan normativ, efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, are autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât se presupune că ceea ce s-a judecat exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res iudicata pro veritate habetur). Revizuenta invocă, astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, de natură a proba aspecte în legătură cu raporturile juridice dintre părți, tinzând să demonstreze modalitatea în care, prin prima soluție, au fost dezlegate anumite chestiuni litigioase fără posibilitatea de a se statua diferit în următoarele hotărâri. În concret, revizuienta susține că Tribunalul Constanța, reținând că intimata și-a îndeplinit obligația de ajustare prin achitarea sumei de 2.750.917 RON, a nesocotit cele statuate prin decizia nr. 4/2018, respectiv că îndeplinirea obligației de ajustare - obligație de a face - presupunea îndeplinirea unor anumite proceduri administrative și nu remiterea unei sume de bani - obligație de a da. Înalta Curte constată că o asemenea chestiune litigioasă nu a fost rezolvată prin considerentele deciziei nr. 4/2018, așa cum susține revizuienta, instanța nestatuând că îndeplinirea obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare presupunea obligația intimatei de a urma procedura reglementată de Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 (art. 43 alin. (5), Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006 (art. 26 alin. (7), Ordinul nr. 109/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activitățile specifice serviciului de salubrizare a localităților (art. 4 lit. c), art. 8 și art. 13 alin. (1) și nici că această procedură se realizează etapizat și se finalizează cu aprobarea ajustării tarifelor de către autoritatea administrației publice. Altfel spus, prin decizia nr. 4/2018 nu s-a reținut că Municipiul Constanța prin Primar, ar fi trebuit să întreprindă anumite acțiuni, impuse de lege și contract, pentru obținerea aprobării autorității administrației publice locale de ajustare a tarifelor ci, dimpotrivă, s-a reținut că, potrivit art. 22 din contract, actualizarea tarifelor se putea face lunar, în mod direct, cu aparatul executiv al Municipiului Constanța. Pentru a se reține încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, dezlegarea dată anterior unei chestiuni litigioase, care are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, trebuie să evidentă, neechivocă, și nu dedusă din interpretarea considerentelor hotărârii anterioare, așa încât Înalta Curte reține că, în ceea ce privește primul aspect invocat, în speță nu există o asemenea situație. Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește cel de al doilea aspect invocat, respectiv faptul că prin decizia nr. 4/2018 și sentința civilă nr. 2605/2012 s-a statuat că Municipiul Constanța a cunoscut valoarea ajustării tarifelor la data depunerii cererii de ajustare, însoțită de documentația prevăzută de lege, respectiv octombrie 2012. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei revizuire se cere s-a apreciat că este întrunită ce-a de a doua condiție impusă de art. 906 alin. (5) din C. proc. civ., respectiv faptul că există un motiv temeinic în executarea cu întârziere, având în vedere că doar de la momentul comunicării deciziei civile nr. 4/2018 apelanta a avut cunoștință de întinderea perioadei obligaționale. Ca urmare, aspectele invocate de revizuientă ca fiind în contradicție se referă la chestiuni diferite, respectiv momentul luării la cunoștință de valoarea ajustărilor și momentul luării la cunoștință de întinderea perioadei obligaționale, ce au avut valențe diferite în circumstanțele procesuale în care au fost analizate, neputând fi încadrate în motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În fapt, aspectele formulate prin cererea de revizuire se circumscriu nemulțumirii revizuientei față de soluția pronunțată și nu pot fi valorizate pe calea prezentului demers judiciar, întrucât prin exercitarea revizuirii nu se deschide calea verificării legalității sau temeiniciei hotărârii atacate, dispozițiile care reglementează condițiile de admisibilitate și motivele de exercitare ale acestei căi extraordinare de atac fiind de strictă interpretare și aplicare. PENTRU ACESTE MOTIVE,