ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3175/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

La data de 31 martie 2021, revizuenta S.C. A. S.R.L. a formulat calea extraordinară de atac a revizuirii cu privire la decizia civilă nr. 397/12 martie 2021, pronunțată de către Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, solicitând anularea cesteia trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță, în contradictoriu cu intimata Municipiul Constanța.

Revizuenta a invocat incidența motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența a 2 hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Hotărârile potrivnice referite de revizuentă sunt: decizia civilă nr. 397/12.032021 pronunțată de către Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018; sentința civilă nr. 2605/20.11.2012 pronunțată în dosarul nr. x/2012 de către Tribunalul Iași:

Prin sentința nr. 3172/20.03.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 Judecătoria Constanța a respins contestația la executare formulată de contestatorul Municipiul Constanța.

Prin decizia civilă nr. 397/12.03.2021, ce constituie obiectul cererii de revizuire, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de Municipiul Constanța în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 3172/20.03.2019 a Judecătoriei Constanța, schimbând în tot sentința apelată, după cum urmează: s-a dispus înlăturarea penalităților în valoare de 28.857.120 RON, stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2016; s-a anulat executarea silită însăși, care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de B.E.J. B., și, implicit, s-au anulat toate actele de executare emise în dosarul execuțional menționat: s-a anulat încheierea nr. 13663/13.09.2018, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul civil nr. x/2018; s-a dispus încetarea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către B.E.J. B.; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către intimată, având ca obiect obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Întrucât instanța mai mare în grad celei care a pronunțat prima hotărâre este Curtea de Apel Iași, revizuenta s-a adresat acestei instanțe în raport de prevederile art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 19.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare secției civile a Curții de Apel Iași.

Prin încheierea din data de 12 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței funcționale, a constatat ivit conflictul negativ de competență între secția de contencios administrativ fiscal și secția civilă ale Curții de Apel Iași și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare a conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1658/24 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a pronunțării acestei decizii, cauza a fost înregistrată la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași sub nr. x/2021**.

Prin decizia nr. 4/15.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de revizuire formulată de către S.C. A. S.R.L. privind decizia nr. 397/12.03.2021, pronunțateă de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 5914/08.12.2022, a admis recursul formulat de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 4 din 15 noiembrie 2021, a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu argumentul că:

"instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire nu a analizat și nu a răspuns criticilor revizuentei referitoare și la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat în privința hotărârilor considerate a fi potrivnice, considerând greșit că revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are în vedere această premisă.

Ca urmare a pronunțării acestei decizii, cauza a fost înregistrată la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași, în data de 06.02.2023, cu nr. x/2021***.

Hotărârea pronunțată în calea de atac a revizuirii

Prin Decizia nr. 2 din 06 martie 2023 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 397/12.3.2021 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia recurată, instanța de revizuire a dispus respingerea cererii reținând, în esență, următoarele: curtea de apel constată că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic, motiv pentru care decizia civilă nr. 397/12.03.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II a civilă în dosarul nr. x/2018, atacată cu revizuire, nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În ceea ce privește criticile revizuentei referitoare la faptul că prin decizia nr. 397/12.03.2019, Tribunalul Constanța a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat întrucât a statuat, contrar sentinței civile nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iași, faptul că obligația la care a fost condamnat Municipiul Constanța este una de a da, limitată în tîmp, și nu de a face și care trebuia executată începând cu 1.11.2011, fără limită temporală, instanța de revizuire reține că motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are în vedere efectul negativ al lucrului judecat, nu pe cel pozitiv, pentru că, așa cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, este în afara oricărei discuții faptul că norma prevăzută la art. 513 alin. (4) C. proc. civ. potrivit căreia "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va anula cea din urmă hotărâre" - nu poate să constituie un cadru adecvat soluționării unei cereri de revizuire ce pretinde nesocotirea efectului posîtiv al autorității de lucru judecat al uneî hotărâri, prin hotărârea atacată.

În această situație, a concluzionat instanța nu ar fi suficientă anularea hotărârii atacate întrucât ar rămâne nerezolvat raportul juridic litigios din cel de-al doilea dosar, dosar aflat în legătură, dar nu identic, cu cel soluționat prin hotărârea a cărei autoritate se încearcă a fi apărată.

Calea de atac exercitată în cauză

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 2 din 06 martie 2023 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

În opinia recurentei-reclamante, hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei - instanța nu a răspuns motivelor de revizuire în raport de reglementarea și conținutul normativ al instituției autorității de lucru judecat, sub aspectul efectului pozitiv al lucrului judecat, protejat prin intermediul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de revizuire nu a examinat motivele de revizuire în raport de conținutul normativ al instituției autorității de lucru judecat astfel cum este reglementată în art. 430 C. proc. civ. si art. 431 C. proc. civ.

Susține recurenta-reclamantă că instanța de revizuire nu a analizat în concret niciuna dintre criticile aduse deciziei contestate, limitându-se la câteva constatări generale cu privire la neîndeplinirea cerinței triplei identități, reținându-se că "obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic".

Precizează reecurenta-reclamantă că instanța de revizuire mai retine că "schimbarea obligației la care a fost condamnat Municipiului Constanta din a da, nelimitată în timp în a face nu poate fi primită, întrucât vizează o contrarietate între considerentele celor două hotărâri.

În motivarea căii de atac, se mai arată că instanța nu a observat că art. 513 alin. (6) din C. proc. civ. indică soluția pe care o dispune instanța de revizuire în cazul prevăzut de art. 509 alin. (8) C. proc. civ., de anulare a celei din urmă hotărâri și trimitere a cauzei spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al lucrului judecat. Tot astfel, este important de subliniat ca Legea nr. 310/2018 nu a modificat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., textul având același continut "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Câtă vreme, textul art. 509 alin. (8) C. proc. civ. nu a fost modificat, rezultă că acest motiv de revizuire putea fi exercitat în aceleași condiții atât înainte, cât si după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Prin neobservarea acestor dispoziții legale, instanța de revizuire a concluzionat greșit că anularea hotărârii ar lasă nerezolvat raportul juridic litigios din cel de-al doilea dosar.

Susține recurenta că este lipsit de fundament și argumentul conform căruia, din soluția ce urmează a se pronunta, aceea a anulării ultimei hotărâri, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., ar rezulta că nu pot fi sancționate decât contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecatoresti, nefîind permisă reanalizarea ultimei hotărâri. În fapt soluția este de anulare a ultimei hotărâri în ambele ipoteze, indiferent că aceasta a nesocotit efectul negativ sau efectul pozitiv al primei hotarari, cu precizarea că atunci când s-a incalcat efectul pozitiv al lucrului judecat, cauza se trimite spre rejudecare.

Aceasta motivare superficială a instanței de revizuire ilustrează incidența in cauza a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Al doilea motiv de casare al deciziei pronunțată de instanța de revizuire vizează aplicarea și interpretarea greșită a legii (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 430 si art. 431 C. proc. civ.

Interpretarea noțiunii autorității de lucru judecat din cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu se poate face decât prin raportare la dispozițiile ce definesc autoritatea de lucru judecat (art. 430) și reglementează efectele acestuia (art. 431).

Contrar susținerilor instanței de revizuire, consideră recurenta că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4), art. 430-431 C. proc. civ., rezultă că legiuitorul a vizat prin acest caz de revizuire atât încălcarea efectului negativ al lucrului judecat, cât și a efectului pozitiv al lucrului judecat.

În cauza dedusă judecății, decizia civil nr. 397/12.03.2021 pronunțată de Tribunalul Constanta-sectia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018 încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat al sentinței civile nr. 2605/2012 din data de 20.11.2012 pronunțată de Tribunalul lași în dosar nr. x/2012, (rămasă definitivă), întrucât obligația de ajustare a tarifelor reprezintă o obligație de "a face" și nu obligație de " a da".

Tribunalul Constanta-sectia a II-a civilă, prin decizia nr. 397/12.03.2021 pronunțată în dosar nr. x/2018 a socotit contrar hotărârii nr. 2605/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, că obligația de ajustare a tarifelor cuprinsă în Titlul executoriu reprezintă o obligație de "a da" si nu o obligație de "a face".

Calificarea naturii juridice a obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare ca fiind o obligație de "a da" contrazice considerentele si dispozitivul sentinței nr. 2605/2012, precum si hotărârile anterioare prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat, că neîndeplinirea obligației de ajustare a tarifelor reprezintă o obligație de " a face", intuituu personae.

Apărările formulate de în cauză

Intimatul-pârât Municipiul Constanța solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, și, în consecință, menținerea deciziei recurate, ca legală și temeinică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Primul motiv de recurs invocat de recurenta-revizuentă se referă la faptul că decizia recurată nu este motivată sau cuprinde motive străine de natura pricinii, iar instanța de fond nu a analizat toate motivele de revizuire invocate în cererea de revizuire.

În cauza dedusă judecății, decizia recurată respectă exigențele art. 425 C. proc. civ., instanța de revizuire realizând o amplă expunere a raționamentului juridic care a condus la soluția adoptată. Simpla lecturare a deciziei recurate relevă faptul că instanța de fond a procedat la o analiză judicioasă a argumentelor părții, considerentele sale fiind mai mult decât îndelustătoare pentru a stabili care au fost resorturile judecătorului fondului în adoptarea deciziei sale.

Contrar celor afirmate de recurentă, instanța nu este ținută să expună fiecare probă administrată și nici să stabilească fiecare detaliu al situației de fapt. Instanța a evocat normele substanțiale și procedurale incidente și a procedat la aplicare corectă a lor în cauza dedusă judecății; poziția recurentei în sensul că soluția exprimată prin dispozitiv ar fi nesusținută și pur formală nu se verifică raportat la dimensiunea și profunzimea motivării realizate de judecători.

Motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 este neîntemeiat. Decizia nr. 379/12.03.2021 nu aduce atingere autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2605/2012.

În privința efectului negativ al autorității de lucru judecat, Curtea de Apel Iași în mod corect a reținut că nu este îndeplinită în cauză tripla identitate, respectiv nu există identitate de obiect și cauză între cele 2 litigii în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice.

Astfel, a observat instanța că la data de 12.10.2011, A. S.R.L a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. x/2011 la Primaria Municipiului Constanța, ajustarea tarifului convenit prin contractul nr. x/09.05.2008. Autoritatea publică nu a dat curs acestei solicitări, ceea ce i-a determinat pe reprezentanții societății să se adreseze instanței de judecată.

Prin sentința nr. 2605/CA/2012, pronunțată la data de 20.11.2012 în dosarul nr. x/2012, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu Municipiul Constanta și l-a obligat pe pârât la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, încheiat între părți, respectiv indicele lunar al prețurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Național de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011.

Această hotărâre a fost pusă în executare prin mecanismul specific reglementat de art. 24 din Legea 554/2004, a contenciosului administrativ, fapt ce a implicat derularea altor proceduri judiciare ulterioare,

Prin sentința nr. 3172/20.03.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Constanța a respins contestația la executare.

Prin decizia civilă nr. 397/12.03.2021, ce a format obiectul cererii de revizuire, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis apelul formulat de Municipiul Constanța împotriva sentinței nr. 3172/20.03.2019 a Judecătoriei Constanța și a înlăturat penalitățile în valoare de 28857120 RON, stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curții de Apel Iași, reținând că, anterior înregistrării cererii de executare silită, apelanta a achitat suma de 2750917 RON, astfel cum a rezultat din considerentele deciziei nr. 4/21.05.2018, pronunțate de Curtea de Apel Iași, și că doar de la momentul comunicării acestei decizii apelanta a avut cunoștință de întinderea perioadei obligaționale, iar acest aspect constituie un motiv temeinic în executarea cu întârziere a obligației, așa încât sunt îndeplinite cerințele de la art. 906 alin. (5) din C. proc. civ.

Analizând comparativ sentința civilă nr. 2605/CA/20.11.2012 și decizia civilă nr. 397/12.03.2021, în mod corect a reținut Curtea de Apel Iași că hotărârile nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât în primul dosar, soluționat prin prima hotărâre, revizuenta A. S.R.L. a solicitat ajustarea tarifului convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, iar în cel de-al doilea dosar, soluționat prin decizia civilă nr. 397/12.03.2021, Municipiul Constanța a formulat contestație la executare prin care a solicitat înlăturarea penalităților stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curții de Apel Iași, soluțiile pronunțate în cele două litigii fiind în mod evident diferite.

În privința pretinsei încălcări a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, în mod judicios s-a reținut că argumentele revizuentei A. S.R.L. au caracter nefondat.

Înalta Curte reține că pentru a se manifesta efectul pozitiv al autorității de lucru judecat într-un al doilea litigiu, este necesar ca aspectele litigioase esențiale să fi fost dezlegate definitiv într-un proces anterior.

În acord cu judecătorul curții de apel, această condiție nu este îndeplinită în cauză deoarece în litigiul ce a format obiect al dosarului nr. x/2012, soluționat definitiv prin sentința civilă nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iași, cele 2 chestiuni invocate de către recurenta revizuentă nu au format obiect al judecății, nu au constituit chestiuni litigioase analizate de către tribunal.

Prin cererea de chemare în judecată soluționată în primul proces, recurenta din prezenta cauză a solicitat ca instanța de contencios administrativ să dispună obligarea Municipiului Constanța la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare, în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, respectiv indicile lunar al prețurilor de consum pentru servicii comunicat de către INS, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011.

Admițând cererea de chemare în judecată, în sensul obligării Municipiului Constanța la ajustarea tarifelor, începând cu data de 01.10.2011, Tribunalul Iași nu a statuat prin nici un considerent asupra naturii juridice a acestei obligații de ajustare și nici a întinderii în timp a obligației de ajustare a tarifelor.

Curtea de Apel Iași a reținut corect că pentru a constitui lucru judecat și a se manifesta ca prezumție în al doilea proces soluționat de către Tribunalul Constanța, aceste aspecte invocate de către recurenta-revizuentă - natura obligației de ajustare a tarifului și durata în timp a acestei obligații - trebuiau să constituie aspecte litigioase esențiale asupra cărora Tribunalul Iași să ofere un răspuns concret.

Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iași aceste aspecte nu au fost analizate și dezlegate, și mai mult decât atât nici măcar nu au fost invocate de către recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin cererea de chemare în judecată. Așadar, obiectul și limitele investirii instanței de contencios administrativ în primul proces soluționat prin sentința civilă nr. 2605/2012 corect s-a reținut că nu susțin argumentele revizuentei referitoare la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În susținerea netemeiniciei motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte subliniază faptul că decizia recurată respectă principiul securității raporturilor juridice.

Principiul securității raporturilor juridice presupune ca o hotărâre rămasă definitivă să nu mai poată fi contestată de partea care a căzut în pretenții. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "revizuirea poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rezultă că revizuirea este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice șl să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Motivul de revizuire prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași personae și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă "constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența autorității de lucru judecat se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziții nu se pot duce la îndeplinire.

În cauza dedusă judecății, instanța de revizuire în mod corect a observat că procesele nu sunt identice, cauza acțiunilor ce au format obiectul dosarelor finalizate cu pronunțarea, pe de o parte a Titlului Executoriu și, pe de altă parte, a deciziei civile nr. 397/12.03.2021, fiind diferită, chiar dacă se află în legătură procesuală evidentă, fiind etape distincte ale aceleiași proceduri execuționale.

Pe de o parte, titlul executoriu obligă autoritatea publică să procedeze la o operațiune administrativă - ajustarea tarifelor specifice serviciului public de salubrizare. Titlul Executoriu a făcut obiectul analizei cu privire la efectele și întinderea acestora, sens în care a fost pronunțată Decizia nr. 4/2018 de către Curtea de Apel Iași, decizie prin care instanța de executare a stabilit valoarea în bani a obligației de ajustare și a calculat penalitățile de întârziere prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanța, învestit cu o contestație la executare (faza apelului), a verificat situația de fapt, a analizat operațiunile efectuate de debitorul Municipiul Constanța și, raportat la considerentele definitive și obligatorii ale Deciziei nr. 4/2018, a apreciat că acestea se circumscriu unei executări conforme a obligației de ajustare.

Prin urmare, Curtea de Apel Iași constată că decizia civilă nr. 397/12.03.2021 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă nu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței irevocabile nr. 2605/20.11.2012 a Tribunalului Iași.

Din perspectiva efectului negativ al autorității de lucru judecat (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), nu este îndeplinită condiția triplei identități între cele două litigii, întrucât obiectul și cauza juridică sunt diferite: primul dosar a vizat ajustarea tarifelor de salubrizare, iar al doilea a vizat contestația la executarea penalităților stabilite prin decizia nr. 4/21.05.2018 a Curții de Apel Iași.

Din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat (art. 431 alin. (2) C. proc. civ.), nu este necesară existența triplei identități; este suficient ca aspectele esențiale dezlegate în primul proces să fie relevante și să se opună în mod eficient în cel de-al doilea. În speță, natura obligației și întinderea temporală a ajustării tarifelor nu au fost dezlegate în sentința nr. 2605/2012, iar decizia Tribunalului Constanța privind cuantumul penalităților a vizat doar evaluarea obligației de a face.

În concluzie, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. este neîntemeiată și a fost corect respinsă.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2 din 06 martie 2023 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 iunie 2024.