ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1742/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 2 septembrie 2019 pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. x/2019, revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 665/2018 din 20 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, precum și revizuirea sentinței civile nr. 1205 din 9 octombrie 2014, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2014.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că de la pronunțarea hotărârilor a căror revizuire se solicită au apărut înscrisuri noi pe care nu le-a avut în vedere instanța, acestea neputând fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului [art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ..], înscrisuri care au fost în posesia pretinșilor apărători convenționali, mai exact, înscrisuri pe care aceștia au refuzat să le prezinte instanței de judecată.

Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, prin încheierea de ședință din 25 februarie 2020, a dispus disjungerea cererii de revizuire în ceea ce privește decizia civilă nr. 665/2018 din 20 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, sens în care s-a format un dosar separat, respectiv dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 136 din 25 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 665/2018 din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.R.L. și C., în favoarea Curții de Apel Constanța.

Cauza a fost înregistrată la data de 6 martie 2021, sub nr. x/2020, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată din 5 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanța a invocat excepția autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr. 405 din 19 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019. Totodată, a amânat pronunțarea la data de 12 aprilie 2021 pentru a da posibilitatea revizuentului A. să depună concluzii scrise față de această excepție.

Prin decizia civilă nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 665/2018 din 20 decembrie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.R.L. și C., cerere de revizuire care formează obiectul dosarului nr. x/2020, pentru autoritate de lucru judecat față de decizia nr. 405 din 19 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a declarat recurs, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, cu mențiunea că motivele de recurs urmează să fie depuse după comunicarea hotărârii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, la data de 4 iunie 2021.

Având în vedere faptul că recurentul A. a declarat recurs, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, prin rezoluția din 22 iunie 2021, s-a fixat termen la 16 septembrie 2021, recursul nefiind supus procedurii filtrului.

Recurentul A. a transmis, la data de 16 septembrie 2021, motivele pe care se întemeiază recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În cuprinsul cererii de recurs se menționează că prin decizia recurată instanța a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 alin. (1) din C. proc. civ., invocată de revizuentul A. și, pe cale de consecință, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

De asemenea, recurentul A. a învederat că, prin hotărârea recurată, instanța a ignorat să se pronunțe asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale și că la termenul de judecată din 5 aprilie 2021 doar a luat act de faptul că s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, nu au fost analizate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține că acestea nu sunt îndeplinite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din aceeași lege, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că poate fi atacată cu recurs doar încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.

În cauză, instanța supremă reține că la termenul de judecată din 22 februarie 2021 Curtea de Apel Constanța a luat act de faptul că revizuentul A. înțelege să solicite sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 304 din C. proc. civ. privind termenul în care partea se poate înscrie în fals .

La termenul din 5 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanța a invocat, din oficiu, excepția autorității de lucru judecat și a amânat pronunțarea la data de 12 aprilie 2021 pentru a da posibilitatea revizuentului să depună concluzii scrise față de această excepție.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost transmisă, prin e-mail, la data de 11 aprilie 2021 și înregistrată la 12 aprilie 2021 .

Prin dispozitivul deciziei civile nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanța nu a dat o soluție în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de revizuentul A..

În acest context, se reține că deși revizuentul A. a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 304 din C. proc. civ. privind termenul în care partea se poate înscrie în fals, acestea nu au făcut obiectul analizei din punctul de vedere al verificării condițiilor de admisibilitate a sesizării conform art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Cum, în speță, instanța de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, partea care a formulat cererea respectivă nu avea la îndemână calea de atac a recursului, ci alte căi prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este suspusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2021.