ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1361/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 397/2021 din 12 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis apelul formulat de apelantul Municipiul Constanța, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 3172/20.03.2019, pronunțate de Judecătoria Constanța, în dosarul civil nr. x/2018; a schimbat în tot sentința apelată, după cum urmează: a dispus înlăturarea penalităților în cuantum de 28.857.120 RON, stabilite prin decizia civilă nr. 4/21.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2016; a anulat executarea silită însăși, care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către B.E.J. B., și, implicit, a anulat toate actele de executare emise în dosarul execuțional menționat; a anulat încheierea nr. 13663/13.09.2018, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul civil nr. x/2018 și a dispus încetarea executării silite care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către B.E.J. B.; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de intimată, având ca obiect obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, revizuenta A. S.R.L., înregistrată la data de 19 martie 2021, pe rolul

Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fiind luată în examinare, cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția de necompetență a secției a II-a civile în soluționarea prezentei cereri de revizuire, conform prevederilor art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., invocată de către revizuentă, Înalta Curte urmează să o admită și să decline competența de soluționare a acesteia în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, astfel cum a fost modificate prin Legea nr. 76/2012 "Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală, secția de contencios administrativ și fiscal și Secțiile Unite, cu competență proprie".

Conform prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. Există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Art. 510 alin. (2) C. proc. civ. prevede că:

"În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.".

În acest sens, se reține că cererea de revizuire pendinte este motivată pe existența contrarietății de hotărâri, ceea ce atrage incidența normei de excepție cu privire la instanța competentă să soluționeze revizuirea, instituită prin art. 510 alin. (2) teza întâi C. proc. civ.., în considerarea caracterului de ordine publică al regulilor de competență în materie, de la care părțile și instanța nu pot deroga.

În speță, prima instanță, în sensul prevederilor legale menționate, este Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, instanța mai mare în grad, în accepțiunea art. 510 alin. (2) teza I din C. proc. civ., fiind Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește competența completurilor de judecată ale instanței, aceasta se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul cauzei deduse judecății.

Competența materială (ratione materiae) este reglementată atât sub aspect funcțional (ratione oficii), cât și sub aspect procesual, și presupune o delimitare pe verticală, între instanțe de grad diferit, dar și o delimitare pe orizontală între secțiile specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, conform art. 136 alin. (1) din C. proc. civ., normele aplicabile având caracter de ordine publică.

Potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții, secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală, secția de contencios administrativ și fiscal și Secțiile Unite, cu competență proprie", iar în temeiul alin. (3) al aceluiași articol, "La începutul fiecărui an, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la propunerea președintelui sau a vicepreședintelui acesteia, poate aproba înființarea de complete specializate în cadrul secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de numărul și natura cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secții, precum și de specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora".

Așadar, partajarea competenței funcționale între secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție este instituită, în principal, prin dispozițiile art. 19 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin cele ale art. 224 din Legea nr. 71/2011.

Relevant din perspectiva examinată este faptul că, în speță, primul dosar, soluționat de instanța specificată, având nr. 2711/99/2016, a fost soluționat de către secția de contencios administrativ și fiscal și, prin urmare, în verificarea modului de învestire a acestei secții cu soluționarea cererii de revizuire, cu aplicarea art. 510 alin. (2) teza I din C. proc. civ., se observă că litigiul dintre părți este guvernat de dispozițiile din materia contenciosului administrativ.

În atare situație, în raport de prevederile legale evocate mai sus, competența funcțională de soluționare a cererii de revizuire revine secției de contencios administrativ și fiscal, excepția de necompetență invocată de revizuentă fiind întemeiată, urmând a fi admisă, și, declinată cauza, spre competentă soluționare, secției competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență, invocată de revizuentă.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 397/2021 din 12 martie 2021, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2021.