ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5914/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 14.02.2012 pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanta-prin Primar, obligarea pârâtului la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, respectiv indicele lunar al prețurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Național de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011.

Prin încheierea de ședință din 22 iunie 2012, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrată la data de 13.07.2012.

Prin sentința nr. 2605 din 20 noiembrie 2012, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, încheiat între părți, respectiv indicele lunar al prețurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Național de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011, și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Sentința Tribunalului a rămas irevocabilă prin nerecurare.

1.2. Creditoarea A. S.R.L. a formulat cerere de aplicare de penalități pentru neexecutarea hotărârii Tribunalului Iași, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015.

Prin sentința nr. 1094 din 15 septembrie 2015, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a obligat pârâtul Municipiul Constanța-prin Primar la plata către reclamanta A. S.R.L. a unei penalități de 1% pe zi de întârziere calculate de la data rămânerii irevocabile a sentinței care constituie titlul executoriu și până la punerea în executare efectivă a sentinței menționate.

1.3. Ulterior, creditoarea A. S.R.L. a formulat cerere de obligare la penalități, întemeiată pe art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 587 din 25 aprilie 2017, Tribunalul Iași a admis în parte cererea principală și a fixat suma definitivă datorată de pârâtă reclamantei, cu titlu de penalități de întârziere pentru neîndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu (sentința nr. 2605/2012 din data de 20.11.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2012), pentru perioada 01.02.2013-07.03.2016, respectiv suma de 413.187.664,48 RON.

A redus onorariul de avocat al reclamantei de la 36.000 RON la 3.000 RON.

A obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 3.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 3.000 RON onorariu de avocat, astfel cum a fost redus, și 400 RON onorariu provizoriu de expert.

A aprobat onorariul definitiv în valoare de 2.820 RON, solicitat de expertul tehnic judiciar B. pentru întocmirea raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate și a obligat reclamanta la plata, către expertul tehnic judiciar, a sumei de 2.020 RON cu titlu de diferență onorariu de expert.

Prin Decizia nr. 4 din 21 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. privind amendarea intimatului-apelant Municipiul Constanța.

Au fost respinse cererea de suspendare a judecării cauzei și cererea de repunere pe rol a cauzei.

A fost respins apelul formulat de apelantul Municipiul Constanța împotriva încheierii din data de 11.04.2017, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2016.

A fost respins apelul formulat de apelantul S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 587/CA/2017 a Tribunalului Iași.

A fost admis apelul formulat de apelantul Municipiul Constanța împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanța, prin reprezentant Primarul Municipiului Constanța.

A fost fixată suma definitivă datorată de pârâtă reclamantei, cu titlu de penalități de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 2605/CA/2012 din data de 20.11.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2012, pentru perioada 01.02.2013-15.12.2015, la suma de 28.857.120 RON.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate, care nu contravin deciziei pronunțate.

1.4. Municipiul Constanța a formulat contestație la executare prin care a solicitat înlăturarea penalităților stabilite prin Decizia nr. 4/2018 a Curții de Apel Iași, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2018, iar, în subsidiar, reducerea penalităților în cuantum de 28.857.120 RON și, pe cale de consecință, anularea Somației din data de 21.09.2018, a încheierii din data de 21.09.2018 emisă de BEJ C. și a adreselor de instituire a popririi din data de 25 septembrie 2018, încetarea executării silite începute în dosarul de executare nr. 391/2018 deschis de BEJ C., anularea executării silite propriu-zise demarate în dosarul de executare și anularea tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ C., anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr. 13663 din 13 septembrie 2018 pronunțate de Judecătoria Constanța în dosarul nr. x/2018, suspendarea executării silite până la soluționarea pe fond a prezentei contestații la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. x/2018, contestatorul Municipiul Constanța-prin Primar a solicitat suspendarea provizorie a executării silite pornite în dosarul de executare silită nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc C..

Prin încheierea din data de 30 octombrie 2018, Tribunalul Iași a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 1784 din 27 noiembrie 2018, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, unde cauza a fost înregistrată la data de 22.01.2019.

În ședința publică din 23.01.2019, Judecătoria Constanța a dispus, raportat la caracterul urgent al procedurii în ceea ce privește suspendarea provizorie, disjungerea acestei cereri și judecarea separată, stabilind termen în aceeași zi, în ședință publică.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2019, Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2018, a admis cererea formulată de contestator și a dispus suspendarea provizorie a executării silite efectuate în dosarul nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc C., până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr. x/2018, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța.

În dosarul nr. x/2018, prin sentința civilă nr. 3172 din 20 martie 2019, Judecătoria Constanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite, precum și contestația la executare, fiind obligat contestatorul la plata către intimate a sumei de 5733,10 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 3172 din 20 martie 2019 a Judecătoriei Constanța, contestatorul Municipiul Constanța-prin Primar a declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă sub nr. x/2018.

A solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii contestației la executare și, în principal, înlăturarea penalităților în cuantum de 28.857.120 RON, cuantificate de Curtea de Apel Iași prin Decizia nr. 4/2018, pronunțata în dosarul nr. x/2016, iar, în subsidiar, reducerea penalităților în cuantum de 28.857.120 RON.

Prin Decizia nr. 397 din data de 12 martie 2021, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a înlăturat penalitățile în cuantum de 28.857.120 RON stabilite prin decizia civilă nr. 4 din 21 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2016.

A anulat executarea silită însăși care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către BEJ C. și, implicit, a anulat toate actele de executare emise în dosarul execuțional menționat, dispunând încetarea executării silite

A anulat încheierea nr. 13663 13 septembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. x/2018

A respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

3.1. Împotriva Deciziei nr. 397 din 12 martie 2021 a Tribunalului Constanța, A. S.R.L., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire înregistrată, la data de 31.03.2021, pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021.

Revizuenta a solicitat anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, motivând că decizia atacată este contradictorie sentinței civile nr. 2605 din 20 noiembrie 2012 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2012.

În motivarea cererii de revizuire, autoarea căii de atac a susținut că cele reținute de Tribunalul Constanța referitor la calificarea naturii juridice a obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare ca obligație de "a da" contrazic hotărârea nr. 2605/2012 a Tribunalului Iași, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că obligația de ajustare reprezintă o obligație de a face "intuituu personae".

De asemenea, hotărârea Tribunalului Constanța este potrivnică sentinței civile nr. 2605/2012 a Tribunalului Iași și în ceea ce privește "întinderea în timp" a obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare.

Sentința civilă nr. 2605/2012 a Tribunalului Iași a prevăzut clar în sarcina Municipiului Constanța obligația de ajustare a tarifelor începând cu data de 01.10.2011, fără a stabilit o limită temporală a duratei obligației ce incumba debitoarei pentru ajustarea tarifelor.

Decizia nr. 397/2021 a Tribunalului Constanța a stabilit, contrar dispozitivului și considerentelor sentinței nr. 2605/2012, că întinderea perioadei obligaționale este de 3 luni, făcând trimitere în acest sens la considerentele Deciziei nr. 4/2018 a Curții de Apel Iași prin care s-au cuantificat penalitățile pentru neexecutarea obligației cuprinse în Titlul executoriu și s-a stabilit și valoarea obiectului obligației la care se aplică aceste penalități (2.750.917 RON).

Astfel, reținând că prin plata sumei de 2.750.000 RON debitoarea a executat hotărârea judecătorească de ajustare a tarifelor, Tribunalul Constanța a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2605/2012 a Tribunalului Iași, prin care s-a dispus ajustarea tarifelor de salubrizare începând cu 01.10.2011, fără a se stabili o limită temporală a întinderii obligației.

Referindu-se la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, instituit de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care funcționează când în al doilea proces se pune o chestiune rezolvată printr-o hotărâre anterioară și care, nefiind necesară tripla identitate, nu presupune o identitate de acțiune, ci doar chestiuni litigioase puse în discuție în cadrul celor două procese, revizuenta a susținut că Decizia nr. 397 din 12 martie 2021 a Tribunalului Constanța contrazice modalitatea în care s-a tranșat asupra chestiunilor litigioase relative la calificarea obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare ca fiind o obligație de a face precum și asupra limitelor titlului executoriu.

În cadrul contestației la executare, întemeiată pe art. 906 alin. (5) C. proc. civ., nu poate fi pusă în discuție legalitatea sau temeinicia hotărârilor judecătorești anterioare, nefiind permisă schimbarea fondului soluției cuprinse în dispozitivul titlului executoriu reprezentat de hotărârea definitivă a unei instanțe judecătorești.

3.2. Prin încheierea de ședință din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat cauza secției civile a aceleiași instanțe, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021*.

Prin încheierea de ședință din 12 mai 2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței funcționale, apreciind că instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat prima hotărâre este competentă a soluționa cauza, respectiv Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatând conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă pentru soluționarea acestuia.

Prin Decizia nr. 1658 din 24 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost reînregistrată la data de 20.10.2021 pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, care, prin Decizia nr. 4 din 15 noiembrie 2021, a respins cererea de recizuire.

A reținut Curtea de apel, în esență, că hotărârile judecătorești nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât, în primul dosar, revizuenta A. S.R.L. a solicitat ajustarea tarifului convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, iar, în cel de-al doilea dosar, soluționat prin Decizia nr. 397/12.03.2021, intimatul Municipiul Constanța a formulat contestație la executare prin care a solicitat înlăturarea penalităților stabilite prin Decizia nr. 4/21.05.2018 a Curții de Apel Iași, soluțiile pronunțate în cele două litigii fiind în mod evident diferite.

Astfel, obiectul celor două hotărâri potrivnice nefiind identic, decizia civilă nr. 397/12.03.2021 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Referitor la criticile revizuentei vizând încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, instanța a reținut că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere efectul negativ al lucrului judecat, nu pe cel pozitiv.

În plus, susținerea revizuentei, privind schimbarea obligației la care a fost condamnat Municipiul Constanța din a da, nelimitată în timp, în a face, nu poate fi primită întrucât vizează o contrarietate între considerentele celor două hotărâri. Instanța care soluționează cererea de revizuire nu este necesar să analizeze, în verificarea existenței triplei identități de părți, obiect și cauză, considerentele pe care instanțele și-au întemeiat soluțiile pronunțate, ci soluțiile pronunțate.

Împotriva Deciziei nr. 4 din 15 noiembrie 2021, revizuenta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

5.1. După ce a prezentat circumstanțele cauzei și obiectul hotărârilor potrivnice, în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, după ce instanța a reținut că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident decât în cazul efectului negativ al autorității de lucru judecat, a trecut peste propriul raționament, a analizat considerentele hotărârilor pronunțate și a reținut că nu sunt potrivnice, apreciind că, de fapt, nu este încălcat nici efectul pozitiv al autorității lucrului judecat.

A mai apreciat recurenta că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, pentru că instanța nu a răspuns motivelor de revizuire în raport cu conținutul normativ al instituției autorității de lucru judecat, sub aspectul pozitiv al lucrului judecat, astfel cum este reglementat în art. 430 C. proc. civ. și art. 431 C. proc. civ.

Instanța de revizuire nu a analizat în concret niciuna dintre criticile aduse deciziei contestate, ci s-a limitat la câteva constatări generale cu privire la neîndeplinirea cerinței triplei identități, reținând că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic.

Spre deosebire de vechea reglementare, noile dispoziții procedurale statuează asupra instituției autorității de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești, arătând în mod explicit asupra căror părți ale hotărârii poartă această autoritate, ce fel de statuări ale instanței, precum și tipul de hotărâri care sunt înzestrate cu autoritate de lucru judecat (art. 430), menționând, totodată, cele două efecte pe care le produce lucrul judecat - efectul pozitiv și efectul negativ (art. 431).

Rațiunea legiuitorului a fost aceea de evitare a contrazicerilor nu doar între dispozitivele hotărârilor judecătorești, ci și între dispozitivul unei hotărâri și considerentele alteia, care a rezolvat un aspect litigios ce are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, sau evitarea contrazicerilor între așa numitele considerente decizorii ale hotărârilor (cele care conțin intrinsec soluții).

Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, ca și în cazul autorității de lucru judecat, cum greșit a reținut instanța de revizuire, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți, în sensul de a nu nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional.

A mai precizat recurenta că Legea nr. 310/2018 nu a modificat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., textul având același conținut, astfel că acest motiv de revizuire putea fi exercitat în aceleași condiții, atât înainte cât și după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Astfel, motivarea superficială a instanței de revizuire ilustrează incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În continuarea recursului, recurenta-revizuentă a făcut aprecieri cu privire la doctrina și practica judiciară cu privire la interpretarea și aplicarea acestui motiv de casare.

5.2. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut revizuenta că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ., din interpretarea sistematică a art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4) și art. 430-431 C. proc. civ., reieșind că legiuitorul a vizat prin acest caz de revizuire atât încălcarea efectului negativ al lucrului judecat, cât și a efectului pozitiv al lucrului judecat.

A prezentat motivele pentru care apreciază că hotărârea Tribunalului Constanța este potrivnică sentinței civile nr. 2605/2012 a Tribunalului Iași, în ceea ce privește calificarea naturii juridice a obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare și în ceea ce privește întinderea în timp a obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare.

A concluzionat că instanța de revizuire a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor care reglementează autoritatea de lucru judecat și efectele acesteia, socotind, contrar prevederilor art. 430 C. proc. civ., că efectul pozitiv al lucrului judecat nu este protejat prin intermediul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul Municipiul Constanța-prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, apreciind că hotărârea recurată este motivată și că respectă principiul securității raporturilor juridice.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate prin recurs, a apărărilor formulate în întâmpinare și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, constată fondat recursul.

În raport cu circumstanțele cauzei, reținute la pct. 1 al prezentei decizii, Înalta Curte constată că, prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, revizuenta A. S.R.L. a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că cele reținute de Tribunalul Constanța prin Decizia nr. 397 din 12 martie 2021, referitoare la calificarea naturii juridice a obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare ca obligație de "a da" și la întinderea în timp a obligației de ajustare a tarifelor de salubrizare, contrazic efectul pozitiv autorității de lucru judecat în raport cu considerentele sentinței nr. 2605 din 20 noiembrie 2012 hotărârea nr. 2605/2012 a Tribunalului Iași, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că obligația de ajustare reprezintă o obligație de a face "intuituu personae".

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Din motivarea deciziei recurate, expuse succint la pct. I.4 l prezentei hotărâri, Înalta Curte constată că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire s-a limitat la a analiza contradictorialitatea hotărârilor invocate de revizuentă doar prin prisma efectului negativ al lucrului judecat, apreciind că motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu ar avea în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat.

De asemenea, a mai reținut prima instanță că, în verificarea triplei identități de părți, obiect și cauză, nu este necesar a se analiza considerentele pe care instanțele și-au întemeiat soluțiile, ci înseși soluțiile pronunțate.

Or, din analiza coroborată a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce constituie temeiul cererii de revizuire, cu dispozițiile art. 430 și 431 C. proc. civ., Înalta Curte reține că rațiunea reglementării autorității de lucru judecat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea acesteia, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, în condițiile în care, conform art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat se grefează și considerentelor hotărârii, nu doar celor decisive, care susțin dispozitivul, ci și considerentelor decizorii

Spre deosebire de efectul negativ al autorității de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond doar dacă există tripla identitate de elemente, părți, obiect și cauză, în cazul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, aspecte ce au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, nu se cere în mod necesar existența triplei identități.

Or, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire nu a analizat și nu a răspuns criticilor revizuentei referitoare și la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat în privința hotărârilor considerate a fi potrivnice, considerând greșit că revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are în vedere această premisă.

Prin urmare, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. le conferă părților, se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe care, în rejudecare, urmează a analiza cererea de revizuire din perspectiva tuturor argumentelor invocate de revizuentă prin cerere și de intimat prin întâmpinare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 4 din 15 noiembrie 2021 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.