ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2711/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 551 din 11

noiembrie 2002 a Tribunalului Constanța, inculpatul S.V.V. a fost condamnat

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă.

În baza art. 188 din Legea nr.

3/1978, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 36.812.652 lei către partea

civilă Spitalul Clinic județean Constanța, reprezentând cheltuieli de

spitalizare.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.200.000

lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 22 aprilie 2001,

inculpatul S.V.V. și partea vătămată B.G., ambii aflați sub influența

băuturilor alcoolice, au avut un schimb de replici, urmat de îmbrânceli și

lovituri ușoare, în fața barului D.M. din stațiunea Costinești.

La intervenția

angajaților localului, conflictul a fost aplanat, după care partea vătămată a

încercat să îl agreseze pe însoțitorul inculpatului, G.M.

După ce a părăsit localul,

inculpatul l-a văzut pe B.G. pe o alee, lângă restaurant și s-a îndreptat spre

acesta, lovindu-l cu pumnii. După ce partea vătămată a căzut la pământ,

inculpatul a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele, cu precădere în

zona capului și a toracelui. Inculpatul a fost oprit din agresiune de martorul

G.M.

Partea vătămată a suferit un

traumatism cranio-cerebral acut major, traumatism abdominal acut închis, leziuni

care au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale și care, în lipsa îngrijirilor

medicale, produceau decesul victimei (raport de expertiză medico-legală nr.

203/ LR din 24 aprilie 2001 al Serviciului de medicină legală Constanța).

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: procese-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile părții

vătămate, acte medicale și medico-legal, declarațiile martorilor G.M., C.I.V.,

G.C.C., P.M.M., R.C., C.S.D., B.C., declarațiile inculpatului. Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea ei

întrucât este întemeiată pe o situație de fapt nelămurită, lovirea victimei

fiind realizată de o altă persoană.

Prin decizia penală nr. 325 din 23

decembrie 2002, Curtea de Apel Constanța a admis apelul inculpatului, a

desființat sentința pronunțată și, în baza art. 333 C. proc. pen., a restituit

cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța pentru refacerea urmăririi

penale, cu respectarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție

și art. 6 C. proc. pen.

Decizia penală a fost atacată cu

recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța care a solicitat

casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât, pe de o parte,

motivul de restituire a cauzei nu a fost pus în prealabil în discuția părților,

iar pe de altă parte, au fost interpretate greșit dispozițiile referitoare la

asigurarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale.

Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, prin decizia penală nr. 2917 din 18 iunie 2003, a admis recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a casat decizia

atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a constatat că inculpatului i s-a

respectat dreptul la apărare pe tot parcursul procesului penal, în conformitate

cu dispozițiile constituționale și de procedură penală.

Prin decizia penală nr. 63/ P din 9

martie 2004, Curtea de Apel Constanța a admis apelul inculpatului, a desființat

sentința penală nr. 551 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanța și,

rejudecând cauza, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse

judecății din prevederile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., în prevederile art. 182 alin. (1) C. pen.

În baza art. 182 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.,

inculpatul S.V.V. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.

S-a înlăturat aplicarea art. 65 C.

pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

Instanța de control judiciar a

apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a produce victimei leziuni

care să-i producă decesul, iar în raport de relațiile preexistente dintre

părți, de modul de desfășurare a conflictului, a menținut circumstanțele

atenuante reținute în favoarea acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul S.V.V. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

atacate și restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi

penale pentru a se stabili participația la săvârșirea faptei penale a lui G.M.

În subsidiar, s-a solicitat

reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestuia.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului probator administrat în

cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de

fapt, vinovăția inculpatului S.V.V. în agresarea victimei și cauzarea

leziunilor de care a suferit aceasta fiind stabilită fără dubiu.

Martorii G.M., C.I.V., G.C. l-au

indicat pe inculpat ca autor al infracțiunii, astfel că în cauză nu se impune

restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.

Cât privește motivul de casare

referitor la individualizarea pedepsei, Curtea constată că și acesta este

nefondat, și urmează a fi respins ca atare.

Instanța de judecată a reținut în

favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C.

pen., referitoare la conduita bună avută de acesta înainte de săvârșirea faptei

și a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, ceea ce,

în condițiile săvârșirii unei infracțiuni de violență și a nerecunoașterii

comiterii acesteia, se dovedește a fi îndestulător și necesar reeducării

sociale a inculpatului.

Curtea apreciază că în cauză nu se

impune reducerea pedepsei aplicate recurentului inculpat și, constatând că nu

există alte motive de casare, urmează să respingă ca nefondat recursul

acestuia.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.V.V. împotriva deciziei penale nr. 63 din 9 martie

2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 mai 2004.