ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2711/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 551 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanța, inculpatul S.V.V. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 36.812.652 lei către partea civilă Spitalul Clinic județean Constanța, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.200.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 22 aprilie 2001, inculpatul S.V.V. și partea vătămată B.G., ambii aflați sub influența băuturilor alcoolice, au avut un schimb de replici, urmat de îmbrânceli și lovituri ușoare, în fața barului D.M. din stațiunea Costinești. La intervenția angajaților localului, conflictul a fost aplanat, după care partea vătămată a încercat să îl agreseze pe însoțitorul inculpatului, G.M. După ce a părăsit localul, inculpatul l-a văzut pe B.G. pe o alee, lângă restaurant și s-a îndreptat spre acesta, lovindu-l cu pumnii.

După ce partea vătămată a căzut la pământ, inculpatul a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele, cu precădere în zona capului și a toracelui. Inculpatul a fost oprit din agresiune de martorul G.M. Partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral acut major, traumatism abdominal acut închis, leziuni care au necesitat 30 zile de îngrijiri medicale și care, în lipsa îngrijirilor medicale, produceau decesul victimei (raport de expertiză medico-legală nr. 203/ LR din 24 aprilie 2001 al Serviciului de medicină legală Constanța). Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: procese-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate, acte medicale și medico-legal, declarațiile martorilor G.M., C.I.V., G.C.C., P.M.M., R.C., C.S.D., B.C., declarațiile inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea ei întrucât este întemeiată pe o situație de fapt nelămurită, lovirea victimei fiind realizată de o altă persoană. Prin decizia penală nr. 325 din 23 decembrie 2002, Curtea de Apel Constanța a admis apelul inculpatului, a desființat sentința pronunțată și, în baza art. 333 C. proc. pen., a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și art. 6 C. proc. pen. Decizia penală a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța care a solicitat casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât, pe de o parte, motivul de restituire a cauzei nu a fost pus în prealabil în discuția părților, iar pe de altă parte, au fost interpretate greșit dispozițiile referitoare la asigurarea dreptului la apărare în cursul urmăririi penale.

Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 2917 din 18 iunie 2003, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a constatat că inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare pe tot parcursul procesului penal, în conformitate cu dispozițiile constituționale și de procedură penală. Prin decizia penală nr. 63/ P din 9 martie 2004, Curtea de Apel Constanța a admis apelul inculpatului, a desființat sentința penală nr. 551 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanța și, rejudecând cauza, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății din prevederile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în prevederile art. 182 alin. (1) C. pen.

În baza art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul S.V.V. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare. S-a înlăturat aplicarea art. 65 C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. Instanța de control judiciar a apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a produce victimei leziuni care să-i producă decesul, iar în raport de relațiile preexistente dintre părți, de modul de desfășurare a conflictului, a menținut circumstanțele atenuante reținute în favoarea acestuia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.V.V. solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale pentru a se stabili participația la săvârșirea faptei penale a lui G.M.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestuia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului S.V.V. în agresarea victimei și cauzarea leziunilor de care a suferit aceasta fiind stabilită fără dubiu. Martorii G.M., C.I.V., G.C. l-au indicat pe inculpat ca autor al infracțiunii, astfel că în cauză nu se impune restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.

Cât privește motivul de casare referitor la individualizarea pedepsei, Curtea constată că și acesta este nefondat, și urmează a fi respins ca atare. Instanța de judecată a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., referitoare la conduita bună avută de acesta înainte de săvârșirea faptei și a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, ceea ce, în condițiile săvârșirii unei infracțiuni de violență și a nerecunoașterii comiterii acesteia, se dovedește a fi îndestulător și necesar reeducării sociale a inculpatului. Curtea apreciază că în cauză nu se impune reducerea pedepsei aplicate recurentului inculpat și, constatând că nu există alte motive de casare, urmează să respingă ca nefondat recursul acestuia.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.V. împotriva deciziei penale nr. 63 din 9 martie 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2004.