ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3275/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. de dosar x/2024 în data de 30 iulie 2024, revizuentul - reclamant A. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1009/6.06.2024 pronunțate în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția a IX-A contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1725 din data de 28.10.2024, a admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinări de către intimați și a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul - reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 1009 din data de 06 iunie 2024, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile menționate, a declarat recurs revizuentul A., întemeiat pe dispozițiile 488 alin. (1) pct. 4,5,8 din C. proc. civ., solicitând să fie desființată sentința civilă cu nr. 1725 din 28.10.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi soluționate motivele de revizuire împreună cu fondul cauzei și să se constate nulitatea sentinței civile nr. 1009 din 06.06.2024 din dosarul nr. x/2022, raportat la nulitatea sentinței civile nepublică nr. 1873 din 07.12.2023 din dosar nr. x/2023.

4.1. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului formulat de recurentul - revizuent A. împotriva sentinței civile nr. 1725/28.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, cu consecința anulării acestuia ca nemotivat și în subsidiar, respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurentul - revizuent A. împotriva sentinței civile nr. 1725/28.10.2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024.

4.2. Intimatul Inspecția Judiciară a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului pentru nemotivare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, care intervine atât în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea obligației de motivare, de către partea care promovează recursul, este necesar ca aceasta să precizeze care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Aplicând astfel de considerente teoretice în litigiul pendinte, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-revizuent A. a indicat formal incidența motivelor de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4,5,8 din C. proc. civ., fără a dezvolta critici de nelegalitate care să se circumscrie acestor prevederi legale.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raționamentul juridic al instanței de fond care a condus la inadmisibilitatea revizuirii și nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiția motivării căii de atac.

Înalta Curte constată că, prin memoriul de recurs, recurentul-revizuent a formulat critici care privesc în esență soluția pronunțată în dosar nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, astfel că simpla trimitere pe care recurentul o face la motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 din C. proc. civ., fără a arăta în concret, modalitatea în care instanța a depășit, în dosarul pendinte, atribuțiile puterii judecătorești, a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității hotărârii recurate sau a dezlegat cauza cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu îndeplinește exigențele motivării cererii de recurs.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, respectiv o argumentare juridică a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Nu îndeplinește cerința motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond sau expunerea de elemente pur teoretice, fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret și direct, raționamentul urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate.

Altfel spus, motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond, precum și prezentarea generală a situației de fapt echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția invocată și va constata nulitatea recursului dedus judecății, pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Constată nul recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinței civile nr. 1725 din 28 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.