ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 130/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 130/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2025
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
I.1 Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atacată prin prezentul recurs
Prin decizia civilă nr. 524 din data de 11 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 429 din data de 11 mai 2023 pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații B. și Executor Judecătoresc C..
I.2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 524 din data de 11 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs revizuentul A..
Prin cererea de recurs, în esență, recurentul-revizuent și-a exprimat nemulțumirea față de modalitatea în care au fost soluționate mai multe dosare în care este parte, precum și cauza de față, afirmând că toate cererile ce au făcut obiectul acestora, inclusiv cele care vizau sesizarea Curții Constituționale cu mai multe excepții de neconstituționalitate, au fost respinse în mod nejustificat.
Recurentul-revizuent a reiterat excepțiile la care a făcut referire și a susținut ignorarea de către instanță a cererilor de suspendare a cauzelor până la soluționarea excepțiilor invocate, precum și a probelor care dovedeau, în opinia sa, nelegalitatea executării silite demarate de executorul judecătoresc.
Totodată, a apreciat că, prin impunerea plății unei taxe judiciare de timbru doar în sarcina sa, i-a fost încălcat accesul la justiție și s-a creat inechitate între părțile din proces.
I.3. Apărările formulate în cauză
Intimații B. și Executorul Judecătoresc C. nu au depus întâmpinări.
I.4. Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 8 octombrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .
Prin rezoluția de primire a dosarului din data de 10 octombrie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 20 noiembrie 2024, a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia reținându-se că prezenta cale de atac este netimbrată și a fost formulată cu depășirea termenului legal, precum și că se va verifica de către completul de filtru dacă, în speță, criticile recurentului-revizuent pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege sau dacă este incidentă sancțiunea nulității recursului.
Completul de filtru nr. 2, prin rezoluția din data de 25 noiembrie 2024, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.
Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au depus puncte de vedere.
Prin rezoluția din data de 16 decembrie 2024, a fost fixat termen la data de 21 ianuarie 2025, în complet de filtru, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză.
La termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2025, Înalta Curte, constatând că recurentul-revizuent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului și a reținut pricina în pronunțare, cu prioritate, prin prisma acestei excepții.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă
În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu prioritate, excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, iar potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege; pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează că instanța va pune în vedere reclamantului obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Conform dispozițiilor art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ.:
"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013:
"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Conform rezoluției din data de 10 octombrie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului-revizuent o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON aferentă cererii de recurs și s-a dispus, totodată, comunicarea către acesta a obligației de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării recursului.
În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) -, prin care instanța europeană a reținut încălcarea art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că, prin adresa comunicată la data de 17 octombrie 2024, recurentului-revizuent i-a fost comunicată obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, acesta fiind încunoștințat despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Totodată, prin aceeași adresă, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, în condițiile art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cerere de ajutor public judiciar, precum și, în temeiul art. 39 alin. (1) din același act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Or, din actele și lucrările dosarului, se constată că, deși i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a formula cerere de ajutor public judiciar, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în recurs, recurentul-revizuent nu a înțeles să formuleze astfel de cereri, în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă și de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Totodată, deși a fost legal înștiințat în legătură cu obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurentul-revizuent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 100 RON.
Fiind vorba de o condiție legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiționat de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte reține că nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru atrage incidența sancțiunii expres prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la alin. (2) al aceluiași articol, respectiv nulitatea recursului.
Ca atare, cum recurentul-revizuent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul ca netimbrat.
În ceea ce privește cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate pretins a fi invocate de către recurentul-revizuent, Înalta Curte constată că, din actele dosarului, nu rezultă care sunt în concret acele dispoziții legale apreciate de către parte a fi contrare prevederilor constituționale, recurentul-revizuent făcând doar referiri generale la excepții de neconstituționalitate pe care susține că le-a invocat pe parcursul judecării litigiului și cu privire la care instanțele anterioare au refuzat să se pronunțe, fără a învesti prezenta instanță cu o cerere explicită în acest sens, formulată cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează conținutul unei astfel de solicitări.
Totodată, raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 524 din data de 11 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.