ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1534/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra cauzei, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1987 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 442 A din 24 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B., cu intimații-pârâți C., D., E., F., G., H., I. și cu intimații-intervenienți J. și K..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pârâtul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1987 din 4 decembrie 2013 pronunțată de aceeași instanță.

Prin încheierea din 28 mai 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București a suspendat judecata contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că a intervenit decesul intimaților C. și I..

Prin încheierea din 21 ianuarie 2022, instanța a respins cererea de repunere pe rol formulată de contestatorul A., fiind menținută măsura suspendării.

Împotriva încheierii din 28 mai 2021 și a încheierii din 21 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, contestatorul A. a declarat recurs, cale de atac înregistrată la 7 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin repartizare aleatorie, dosarul a primit termen de judecată la 21 septembrie 2022, când instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității căii de atac.

Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, întrucât în considerentele încheierii din 28 mai 2021 s-a făcut referire la art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. - dispoziții cuprinse în noul C. proc. civ., având în vedere data demarării demersului judiciar (data inițială a dosarului) - 3 iunie 2008, raportat la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ., respectiv 15 februarie 2013, ținând cont de art. 24 din noul C. proc. civ., ce prevede că "dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare," se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, sens în care cauza va fi analizată din perspectiva acestui act normativ.

În conformitate cu prevederile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (echivalent al art. 412 alin. (1) pct. 1 din noul C. proc. civ.), "judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor."

Potrivit dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ., "asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs."

În cauză, prin încheierea din 28 mai 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București a suspendat judecata contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 1987 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, măsura suspendării fiind menținută prin încheierea din 21 ianuarie 2022 pronunțată de aceeași instanță.

Decizia civilă nr. 1987 din 4 decembrie 2013 este irevocabilă, fiind pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea unui recurs, în cauza având ca obiect "partaj judiciar".

Recursul declarat de contestatorul A., ce face obiectul prezentului dosar, vizează soluția de suspendare a judecății, respectiv de menținere a suspendării, măsuri ce au fost stabilite de curtea de apel învestită cu soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei decizii irevocabile.

Prin urmare, în cauză devin incidente dispozițiile art. 244

1

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., ce reglementează o situație de excepție, în sensul că nu sunt supuse recursului încheierile de suspendare a judecării cauzei.

Prin decizia nr. 1019/2008 a Curții Constituționale s-a constatat conformitatea prevederilor art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. cu normele constituționale, reținându-se că, potrivit art. 282 alin. (2) și art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., "împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeași cale de atac ca și împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei."

Cum anterior s-a arătat, fondul cauzei este o contestație în anulare formulată împotriva unei decizii irevocabile, iar în conformitate cu dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată."

Împrejurarea că încheierile recurate sunt pronunțate într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei hotărâri irevocabile, justifică pe deplin opțiunea legiuitorului, în sensul exceptării lor de la posibilitatea exercitării căii de atac a recursului.

Așadar, față de caracterul irevocabil al încheierilor prin care s-a dispus măsura suspendării, respectiv măsura menținerii suspendării unei căi extraordinare de atac și având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, reiese că soluția de suspendare și de menținere a suspendării judecății nu este supusă, prin lege (C. proc. civ. de la 1865), cenzurii căii de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac, prevăzut de dispozițiile art. 129 din Constituție, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 28 mai 2021 și a încheierii din 21 ianuarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022.