ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1699/2023

Ședința publică din data de 19 octombrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin încheierea din data de 30 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, având ca obiect revendicare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a menținut măsura suspendării judecării cauzei având ca obiect soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă A. (decedată), prin avocat B., împotriva sentinței nr. 1407 din 28 septembrie 2020 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 552 din 5 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de avocatul B., pentru reclamanta A. (decedată), împotriva încheierii din 30 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a casat încheierea recurată și a trimis cauza instanței de apel pentru continuarea judecății.

Împotriva deciziei civile nr. 552 din 5 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pârâtul C. a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei atacate și, ca urmare a rejudecării, respingerea recursului declarat împotriva încheierii din 30 septembrie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2019, de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. întrucât, în opinia sa, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În motivarea contestației în anulare a arătat că, în fața Curții de Apel București, s-a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol, înregistrată la instanță la data de 26 mai 2022. În cuprinsul acesteia, s-a indicat numita D. ca fiind succesor testamentar cu titlu universal al defunctei A..

La termenul acordat în acest sens, nu s-a prezentat nimeni din partea defunctei. Prin urmare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea din data de 30 septembrie 2022, a respins cererea de repunere pe rol și a menținut suspendarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri, avocatul B., pentru defuncta A., a declarat recurs. La singurul termen de judecată, din data de 5 aprilie 2023, a fost depus Certificatul de moștenitor nr. x din 21 octombrie 2021, prin care s-a stabilit că moștenitoarele reclamantei sunt D. și E..

Prin urmare, recursul trebuia să fie declarat de moștenitoare iar nu de o persoană fără capacitate de folosință. Întrucât aceste două succesoare în drepturi ale defunctei nu au formulat recurs, dezlegarea dată acestuia este rezultatul unei erori materiale.

Pentru aceste argumente, se solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și respingerea recursului.

Contestația în anulare a fost comunicată intimaților care nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatorul a invocat ca temei de drept al demersului său judiciar dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform cărora hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

În ceea ce privește semnificația conceptului de eroare materială, cuprins în dispozițiile menționate anterior, Înalta Curte amintește că aceasta a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial, prin opoziție cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural, sau situații în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, astfel încât, în acest cadru procesual, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale, cum se pretinde în prezenta cauză.

În speță, în cadrul contestației în anulare, contestatorul a invocat drept greșeală materială împrejurarea că instanța de recurs a soluționat calea extraordinară de atac, deși partea care a formulat recursul nu mai avea capacitate de folosință, fiind decedată, iar mandatul acordat avocatului a încetat la data decesului.

Însă, împrejurarea învederată nu reprezintă o greșeală materială în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. întrucât se critică modul în care instanța de recurs a aplicat normele de procedură civilă în ceea ce privește condițiile de exercitare a căii de atac a recursului și reprezentarea convențională a părților în instanță.

Mai mult, cele două aspecte, referitoare la capacitatea de folosință a defunctei și încetarea mandatului acordat avocatului, au fost avute în vedere de către instanța de recurs, au fost dezbătute și au primit o dezlegare jurisdicțională. Astfel, la termenul din data de 5 aprilie 2023, pârâtul C., prin avocat, a invocat excepția lipsei capacității de folosință a părții care a formulat recursul, care a fost respinsă cu motivarea că cererea de fost formulată de avocatul al cărui mandat nu a încetat prin moartea reclamantei.

Prin urmare, criticile din cuprinsul contestației în anulare reprezintă, în fapt, nemulțumirile sale cu privire la soluția adoptată în cauză, prin care încearcă să repună în discuție raționamentul logico-juridic efectuat de instanța de recurs.

Însă, pe calea extraordinară a contestației în anulare nu se mai poate pune în discuție modul în care a raționat instanța de recurs sau argumentele ce au fost avute în vedere întrucât s-ar aduce atingere securității raporturilor juridice. Astfel, întrucât contestația în anulare este o cale de atac de retractare, și nu de reformare a unei decizii definitive, aceasta nu poate fi formulată pentru a pune în discuție nelegalitatea hotărârii, ca urmare a invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează pretinse greșeli de judecată relative la dezlegarea dată de instanță cererilor de recurs, care nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială, în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.. Astfel, realizarea unei evaluări în coordonatele propuse de contestator ar echivala cu o nouă judecată în recurs, ceea ce ar fi de natură să aducă atingere autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea atacată.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. Astfel, dreptul la un proces echitabil înaintea unui tribunal, după cum este garantat de articolul 6 alin. (1) trebuie să fie interpretat în conformitate cu Preambulul la Convenție, care prevede, printre altele, că statul de drept face parte din patrimoniul comun al Statelor Contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune, inter alia, ca în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora să nu mai fie pusă sub semnul întrebării (Hotărârea pronunțată în Cauza Brumărescu contra României, publicată în Monitorul Oficial nr. 758/28 noiembrie 2001, alin. (61).

Pentru considerentele expuse, având în vedere că motivele formulate de contestator nu se încadrează în cazul prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 552 din 5 aprilie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de pârâtul C. împotriva deciziei civile nr. 552 din 5 aprilie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.