ÎCCJ, Decizia nr. 60/2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 17 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a suspendat, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecata recursului declarat de A. împotriva încheierii din 25 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva încheierii pronunțate la data de 17 septembrie 2020, a declarat recurs recurenta A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2022.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, excepția peremptorie a inadmisibilității căii de atac, invocată de instanță, din oficiu, Completul de 5 judecători constată că recursul este inadmisibil, împrejurare ce face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei.

În acest sens, reține că, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform art. 2441 alin. (1) din C. proc. civ., "asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs".

În speță, recursul declarat de A. vizează o încheiere de suspendare a judecății, care a fost pronunțată de secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs.

Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 2441 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care reglementează o situație de excepție, în sensul că nu sunt supuse recursului încheierile de suspendare a judecării cauzei pronunțate în faza procesuală a recursului.

De altfel, prin Decizia nr. 1019/2008 a Curții Constituționale, s-a constatat că, potrivit art. 282 alin. (2) și art. 299 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeași cale de atac precum împotriva hotărârii pronunțate pe fondul cauzei.

Totodată, s-a arătat că împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunțată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin opțiunea legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situații.

Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluționează cauza are caracter irevocabil și încheierea prin care se dispune suspendarea judecății își însușește acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.

În consecință, față de caracterul irevocabil al hotărârii atacate și de dispozițiile art. 2441 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., recursul exercitat împotriva încheierii de ședință din data de 17 septembrie 2020 va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 17 septembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 martie 2022.

GGC - NN