ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.11.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2458/2023

HOTĂRÂRE
21.11.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2458/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția Civilă la data de 13 iunie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B. S.A., C., D. și E., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: în principal, obligarea pârâtei de ordinul I la restituirea/predarea/remiterea către reclamant a sumei de 355.000 euro (la cursul B.N.R. din data plății); în subsidiar, întoarcerea executării, ca urmare a desființării titlului executoriu reprezentat prin decizia civilă nr. 972/16.06.2011 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. x/2010 și restabilirea situației anterioare, în sensul obligării pârâtei de ordinul II la restituirea către reclamant a sumei de 355.000 euro (la cursul B.N.R. din data restituirii); în al doilea subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că nu este incidentă instituția întoarcerii executării, să fie obligată pârâta de ordinul II la restituirea/predarea/remiterea către reclamant a sumei de 355.000 euro (la cursul B.N.R. din data plății).

Totodată, a solicitat ca, în ipoteza respingerii principalului și admiterii subsidiarului, să fie declarate ca inopozabile, față de reclamant, actele juridice încheiate fraudulos de către debitorul său (pârâta de ordinul II), în complicitate cu terții dobânditori (pârâții de ordinul III și IV) și, în concret, a antecontractului de vânzare-cumpărare din 17.08.2011, a acordului de mediere din 29.02.2012 perfectat în fața Biroului de mediator F., și a sentinței civile nr. 490 din 6 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2012; indisponibilizarea tuturor bunurilor imobile ce au făcut obiectul material al actelor juridice mai sus individualizate, până la încetarea executării silite a creanței pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea (cea de 355.000 EURO) inclusiv prin îndrumarea O.C.P.I. la înscrierea unei clauze de inalienabilitate în Cartea Funciară a imobilelor în discuție, realizându-se, astfel, formalitățile de publicitate prevăzute de lege; cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 942, art. 948, art. 969, art. 970 (art. 998-999 in extremis), art. 1073, art. 1074, art. 1082 C. civ. de la 1864; art. 102, art. 103 din Legea nr. 71/2011; art. 626-629, art. 1562-1565 C. civ. (2009); art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție (Paris, 20 martie 1952); orice alte texte și principii de drept amintite în cuprinsul acțiunii.

Prin precizarea de acțiune depusă la data de 27.09.2013, reclamantul a arătat care sunt cele 54 de imobile înscrise în cartea funciară a localității Târnova pentru care a solicitat declararea, ca inopozabile, a actelor juridice încheiate fraudulos de către pârâta de ordinul II, în complicitate cu terții dobânditori pârâții de ordinul III și IV, privitoare la intabularea dreptului de proprietate pe numele pârâților de ordinul III și IV.

Prin a doua precizare depusă la dosar la data de 03.10.2013, reclamantul a arătat că nu mai solicită, pe cale de acțiune pauliană, declararea ca inopozabile a actelor juridice frauduloase care au condus la transferul dreptului de proprietate asupra a două imobile, respectiv cele înscrise în C.F. Nr. x Târnova și C.F. Nr. x Târnova, din patrimoniul pârâtei II în cel al pârâților D. și E. și IV, cele două imobile fiind deja înstrăinate către un terț și a subliniat că suprafața de 611.400 m2 (61,14 ha) reprezintă suma totală a suprafețelor tuturor imobilelor regăsite în precizarea de acțiune, fără a mai lua în considerare imobilele identificate în CF Nr. x Târnova și CF Nr. x Târnova, față de care nu mai are pretenții.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, solicitând respingerea, ca nefondată, a acțiunii, iar, în temeiul art. 68 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție, a numitei C., pentru situația în care banca va cădea în pretenții față de reclamant, obligarea chematei în garanție, C., la plata către aceasta a sumei de bani la care a fost obligată față de reclamant, în principal, ca urmare a constatării îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 992 și următoarele C. civ. de la 1864, privind plata lucrului nedatorat și, în subsidiar, ca urmare a constatării îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 992 și următoarele din C. civ. de la 1864, privind îmbogățirea fără justă cauză.

Pârâta C. a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de excepție, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere faptul că, în speță, nu poate opera instituția întoarcerii executării silite în condițiile în care nu s-a uzat de executarea silită și nu s-a preluat vreo sumă de bani de la reclamant, iar acesta avea posibilitatea să preîntâmpine operarea pe conturile bancare printr-o cerere de suspendare a executării silite în cadrul promovării căii de atac, întrucât acesta cunoștea faptul că hotărârea pronunțată în apel este executorie de drept, fără intervenția organului de executare silită.

Totodată, pârâta a invocat excepția insuficientei timbrări și a apreciat că, în cauză, reclamantul nu și-a dovedit calitatea procesuală activă față de pârâta Dunca în raport cu petitul acțiunii, atât cel principal, cât și subsidiarul, sens în care a invocat excepția lipsei calității procesuale active.

Referitor la data la care reclamantul a înțeles să promoveze acțiunea, respectiv în raport de anul 2009 când a avut loc depozitul bancar, pârâta a apreciat că dreptul la acțiune este prescris și nu operează vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției deoarece reclamantul nu a formulat vreodată o acțiune reconvențională prin care să pretindă suma de bani evidențiată în prezentul litigiu, motiv pentru care, pe cale de excepție, pârâta a invocat exceptia prescripției dreptului material la acțiune, în conformitate cu art. 3 raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958.

Totodată, pârâții C., D. și E. au depus împreună o întâmpinare la precizarea de acțiune a petitului subsidiar, prin care reclamantul a solicitat declararea ca inopozabilă față de sine a actelor juridice încheiate de către pârâta C., solicitând să se dispună respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B., pârâții au solicitat respingerea acesteia.

Prin note de ședință, B. S.A. a solicitat să se constate că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la întâmpinarea pârâtei C. față de cererea de chemare în garanție, pe fond solicitând a fi înlăturate apărările pârâtei C. ca nefondate.

Prin încheierea din 31 octombrie 2013, Tribunalul Arad, în baza art. 3 și 8 din Decretul nr. 167/1958, apreciind că dreptul material la acțiune al reclamantului curge de la data pronunțării deciziei nr. 4371 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv din data de 13.01.2012, moment în care reclamantul a cunoscut noua situație juridică, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, precum și excepția lipsei calității procesuale active raportat la litigiile purtate între părți anterior prezentului proces, respectiv sentința civilă nr. 794 din 23 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. x/2010 și decizia nr. 4371 din 13 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Față de excepția de inadmisibilitate a acțiunii, unită cu fondul prin aceeași încheiere, pe motiv că nu s-ar putea invoca întoarcerea executării silite în condițiile în care nu s-a uzat de executarea silită, instanța a respins-o având în vedere condițiile de exercitare a acțiunii civile și hotărârile judecătorești dintre părți, irevocabile.

Excepția de procedură a insuficientei timbrări a rămas fără obiect deoarece, inițial, prin încheierea camerei de consiliu din data de 26 noiembrie 2013, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul A.. Ulterior însă, raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Weissman și alții împotriva României, a fost admisă cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de reclamant pentru eșalonarea de la plata taxei judiciare de timbru în sumă totală de 26.865,07 RON privind acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâții, dispunându-se eșalonarea sumei de 26.865,07 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, pe o perioadă de 12 luni, cu scadență în data de 10 a fiecărei luni, egale valoric.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2013, instanța a respins excepția de decădere din termenul de depunere a întâmpinării de către chemata în garanție C., potrivit art. 208 raportat la art. 74 alin. (3) din C. proc. civ. și a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de ordin I - B. contra pârâtei C..

Prin sentința civilă nr. 480 din 20 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Arad, secția Civilă a admis în parte acțiunea civilă formulată, astfel cum a fost precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții de ordinul I B. S.A. Arad, II C., III D. și IV E. și, în consecință:

A respins capătul principal al acțiunii reclamantului privind obligarea pârâtului de ordinul I B. S.A. Arad să restituie/predea/remită reclamantului suma de 355.000 euro, la cursul B.N.R. de la data plății.

A respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului invocată de pârâta II C. și unită cu fondul cauzei prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2013.

A admis capătul de cerere al acțiunii reclamantului A. în sensul că a obligat pârâta II C. să restituie reclamantului suma de 355.000 euro, la cursul B.N.R. de la data plății.

A declarat, în condițiile art. 1565 alin. (1) din C. civ. (2009), ca inopozabile față de reclamantul A., actele juridice încheiate de pârâta II C. cu pârâții de ordinul III și IV D. și E., respectiv Antecontractul de vânzare-cumpărare atestat de avocat G., cu nr. 490 din data de 17 august 2011, precum și Acordul de mediere încheiat la data de 29.02.2012, în baza Contractului de mediere nr. 11 din data de 29.02.2012 la Birou de mediator H. din Ineu, de care s-a luat act prin sentința civilă nr. 490 din 6 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr. x/2012.

A dispus indisponibilizarea bunurilor imobile ce au făcut obiectul material al actelor juridice de mai sus, proprietatea pârâtului III D., căsătorit cu pârâta IV E., în concret, a terenurilor situate în extravilanul localității Târnova, jud. Arad, evidențiate în următoarele 52 de cărți funciare: 1.cartea funciară nr. x a localității Târnova, 2. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 3. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 4. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 5. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 6. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 7. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 8. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 9. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 10. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 11. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 12 cartea funciară nr. x a localității Târnova, 13. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 14. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 15. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 16. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 17. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 18. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 19. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 20. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 21. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 22. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 23. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 24. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 25. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 26. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 27. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 28. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 29. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 30 cartea funciară nr. x a localității Târnova, 31. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 32. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 33. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 34. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 35. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 36. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 37. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 38. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 39. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 40. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 41. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 42. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 43. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 44. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 45. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 46. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 47. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 48. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 49. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 50. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 51. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 52. cartea funciară nr. x a localității Târnova, până la încetarea executării silite a creanței în sumă de 355.000 euro.

A dispus îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară să înscrie în cele 52 de cărți funciare privind imobilele situate în extravilanul localității Târnova jud. Arad clauzele de inalienabilitate în baza art. 626-628 din Noul C. civ.

A respins cererea de chemare în judecată a pârâtei-chemată în garanție C. formulată de pârâtul de ordinul I B. S.A. Arad, ca rămasă fără obiect.

A obligat pe reclamantul A. să plătească pârâtului de ordinul I B. S.A. Arad suma de 20.020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul aferent achitat de acest pârât pentru cererea de chemare în judecată a pârâtei-chemată în garanție C..

A obligat pârâta II C. să plătească reclamantului A. suma de 30.179,07 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul aferent acțiunii, precum și contravaloarea chitanțelor privind eliberarea extraselor de carte funciară.

Împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013, au declarat apel atât reclamantul A., cât și pârâții C., D., E. și B. S.A. Arad, apelurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la secția I Civilă.

Prin decizia civilă nr. 113/30.09.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cererilor de apel formulate de reclamantul A., de pârâții C., D., E., precum și de pârâta B. S.A. Arad, împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2013, în favoarea secției a II-a Civilă a Curții de Apel Timișoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civilă a Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2013*.

Prin decizia civilă nr. 227/A/05.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2013, s-au respins excepțiile invocate; s-au respins apelurile declarate de reclamantul A., de pârâții C., D., E. și de B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013.

Împotriva deciziei civile nr. 227/A/05.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2013, au declarat recurs A., pârâta C. și pârâta B. S.A. De asemenea, a formulat recurs provocat pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1036 din 2 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților D. și E..

A respins excepția lipsei de interes a recurentei - pârâte B. S.A. în declararea recursului provocat.

A admis recursurile principale declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B. S.A. și recursul provocat declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. formulate împotriva deciziei civile nr. 227/A din 5 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

A casat în parte decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

A respins recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 227/A din 5 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.06.2017 sub numărul x/2013**.

La 21 septembrie 2017, I. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâților D., E. și C., solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție și, pe cale de consecință, respingerea apelului formulat de A. ca netemeinic și nefondat.

Prin decizia civilă nr. 735/A din 26 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013.

A admis apelul provocat declarat de pârâta B. S.A. București împotriva aceleiași sentințe.

A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului A..

A obligat pârâta B. S.A. București la plata către reclamantul A. a sumei de 355.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plății.

A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. S.A. București împotriva chematei în garanție C.. A obligat chemata în garanție C. la plata sumei de 355.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plății către pârâta B. S.A. București.

A respins, în rest, acțiunea precizată a reclamantului.

A respins cererea de intervenție accesorie a intervenientului I..

A obligat pârâta la plata sumei de 26.887 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale către reclamant.

A obligat chemata în garanție la plata sumei de 44.455,54 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale către pârâtă.

Împotriva deciziei civile nr. 735/A din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, atât pârâta B. S.A., cât și pârâta C. au formulat recurs.

Prin decizia nr. 2101 din 15 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursurile declarate de recurentele-pârâte B. S.A. și C. împotriva deciziei civile nr. 735/A din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, pe care a casat-o în tot și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Prin decizia civilă nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelurile formulate de apelantul-reclamant A. și de apelanta pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații pârâți D., E., C. și intervenientul I..

Totodată, a obligat intimatul reclamant A. la plata către apelanta pârâtă B. S.A. a sumei de 18.245,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, au declarat recurs reclamantul A., pârâții C., D. și E. și intervenientul I..

Prin decizia nr. 1364 din 7 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constituită în complet de filtru, în dosar nr. x/2013, a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Totodată, a fost anulat recursul pârâților C., D. și E. împotriva aceleiași decizii și a fost respins, ca neavenit, recursul intervenientului accesoriu I. împotriva aceleiași decizii.

Împotriva acestei din urmă decizii, contestatorii C., D. și E. au formulat contestație în anulare prin care au solicitat, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și art. 504 alin. (2) din același Cod, admiterea contestației și reluarea judecății recursului contestatorilor.

În dezvoltarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorii invocă faptul că, instanța de recurs a săvârșit o eroare materială esențială care a determinat pronunțarea soluției greșite de anulare a recursului pe motivul netimbrării, prin omiterea faptului că, urmare a admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar, executarea plății taxei judiciare de timbru dispuse în sarcina contestatorilor-recurenți era în sarcina organelor fiscale.

Totodată, precizează faptul că au plătit integral taxa judiciară de timbru, în 24 rate lunare în cuantum de 300 RON fiecare, așa cum s-a stabilit prin încheierea din camera de consiliu din 06.04.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2013.

Referitor la motivul prevăzut de art. 504 alin. (2) C. proc. civ., contestatorii susțin că nu sunt în culpă, taxa judiciară de timbru fiind achitată sub regimul juridic reglementat de darea în debit la organele fiscale, taxă judiciară de timbru fiind urmărită și executată integral.

Contestația în anulare a fost comunicată intimaților. La 16.11.2023, intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Analizând contestația în anulare, în temeiul art. 503 și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prezenta contestație în anulare este formulată împotriva deciziei nr. 1364 din 7 iunie 2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constituită în complet de filtru, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a anulat, ca insuficient timbrat, recursul formulat de pârâții C., D. și E. împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării acțiunii pe rolul instanțelor, 13.06.2013, "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților."

Textul de lege anterior evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.

Sintagma folosită de legiuitor, "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio disctincție între acestea. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Așa fiind, decizia nr. 1364 din 7 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constituită în complet de filtru, în cadrul procedurii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiect al căilor de atac de retractare, așadar nici al contestației în anulare.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituție și de art. 457 din C. proc. civ. și, din acest motiv, apare ca inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) teza I, raportat la art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii C., D. și E. împotriva deciziei nr. 1364 din 7 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2013.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C., D. și E. împotriva deciziei nr. 1364 din 7 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosar nr. x/2013, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-06-07
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1364/2022
Ședința publică din data de 7 iunie 2022 Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția Civilă la data de 13 iunie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pâ
ÎCCJ 2019-11-15
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2101/2019
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2019 Asupra recursului de față, Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: I. Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Arad la data de 13 iunie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul A
ÎCCJ 2022-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 563/2022
Ședința publică din data de 17 martie 2022 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 18 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Arad, reclamant
ÎCCJ 2024-06-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1401/2024
Ședința publică din data de 19 iunie 2024 Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 458/04.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a admis excepția
ÎCCJ 2023-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 334/2023
Ședința publică din data de 16 februarie 2023 Asupra recursului de față: Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 22.09.2020, sub nr.
Sursă