ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1364/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția Civilă la data de 13 iunie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții B. S.A, C., D. și E., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: în principal, obligarea pârâtei de ordinul I la restituirea/predarea/remiterea către reclamant a sumei de 355.000 euro (la cursul B.N.R. din data plății); în subsidiar, întoarcerea executării, ca urmare a desființării titlului executoriu reprezentat prin decizia civilă nr. 972/16.06.2011 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. x/2010 și restabilirea situației anterioare, în sensul obligării pârâtei de ordinul II la restituirea către reclamant a sumei de 355.000 euro (la cursul B.N.R. din data restituirii); în al doilea subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că nu este incidentă instituția întoarcerii executării, să fie obligată pârâta de ordinul II la restituirea/predarea/remiterea către reclamant a sumei de 355.000 euro (la cursul B.N.R. din data plății).

Totodată, a solicitat ca, în ipoteza respingerii principalului și admiterii subsidiarului, să fie declarate ca inopozabile, față de reclamant, actele juridice încheiate fraudulos de către debitorul său (pârâta de ordinul II), în complicitate cu terții dobânditori (pârâții de ordinul III și IV) și, în concret, a antecontractului de vânzare-cumpărare din 17.08.2011, a acordului de mediere din 29.02.2012 perfectat în fața Biroului de mediator F., și a sentinței civile nr. 490 din 6 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. x/2012; indisponibilizarea tuturor bunurilor imobile ce au făcut obiectul material al actelor juridice mai sus individualizate, până la încetarea executării silite a creanței pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea (cea de 355.000 EURO) inclusiv prin îndrumarea O.C.P.I. la înscrierea unei clauze de inalienabilitate în Cartea Funciară a imobilelor în discuție, realizându-se, astfel, formalitățile de publicitate prevăzute de lege; cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 942, art. 948, art. 969, art. 970 (art. 998-999 in extremis), art. 1073, art. 1074, art. 1082 C. civ. de la 1864; art. 102, art. 103 din Legea nr. 71/2011; art. 626-629, art. 1562-1565 C. civ. (2009); art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție (Paris, 20 martie 1952); orice alte texte și principii de drept amintite în cuprinsul acțiunii.

Prin precizarea de acțiune depusă la data de 27.09.2013, reclamantul a arătat care sunt cele 54 de imobile înscrise în cartea funciară a localității Târnova pentru care a solicitat declararea, ca inopozabile, a actelor juridice încheiate fraudulos de către pârâta de ordinul II, în complicitate cu terții dobânditori pârâții de ordinul III și IV, privitoare la intabularea dreptului de proprietate pe numele pârâților de ordinul III și IV.

Prin a doua precizare depusă la dosar la data de 03.10.2013, reclamantul a arătat că nu mai solicită, pe cale de acțiune pauliană, declararea ca inopozabile a actelor juridice frauduloase care au condus la transferul dreptului de proprietate asupra a două imobile, respectiv cele înscrise în C.F. Nr. x Târnova și C.F. Nr. x Târnova, din patrimoniul pârâtei II în cel al pârâților D. și E. și IV, cele două imobile fiind deja înstrăinate către un terț și a subliniat că suprafața de 611.400 m

2

(61,14 ha) reprezintă suma totală a suprafețelor tuturor imobilelor regăsite în precizarea de acțiune, fără a mai lua în considerare imobilele identificate în CF Nr. x Târnova și CF Nr. x Târnova, față de care nu mai are pretenții.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, solicitând respingerea, ca nefondată, a acțiunii, iar, în temeiul art. 68 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanție, a numitei C., pentru situația în care banca va cădea în pretenții față de reclamant, obligarea chematei în garanție, C., la plata către aceasta a sumei de bani la care a fost obligată față de reclamant, în principal, ca urmare a constatării îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 992 și următoarele C. civ. de la 1864, privind plata lucrului nedatorat și, în subsidiar, ca urmare a constatării îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 992 și următoarele din C. civ. de la 1864, privind îmbogățirea fără justă cauză.

Pârâta C. a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de excepție, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere faptul că, în speță, nu poate opera instituția întoarcerii executării silite în condițiile în care nu s-a uzat de executarea silită și nu s-a preluat vreo sumă de bani de la reclamant, iar acesta avea posibilitatea să preîntâmpine operarea pe conturile bancare printr-o cerere de suspendare a executării silite în cadrul promovării căii de atac, întrucât acesta cunoștea faptul că hotărârea pronunțată în apel este executorie de drept, fără intervenția organului de executare silită.

Totodată, pârâta a invocat excepția insuficientei timbrări și a apreciat că, în cauză, reclamantul nu și-a dovedit calitatea procesuală activă față de C. în raport cu petitul acțiunii, atât cel principal, cât și subsidiarul, sens în care a invocat excepția lipsei calității procesuale active.

Referitor la data la care reclamantul a înțeles să promoveze acțiunea, respectiv în raport de anul 2009 când a avut loc depozitul bancar, pârâta a apreciat că dreptul la acțiune este prescris și nu operează vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției deoarece reclamantul nu a formulat vreodată o acțiune reconvențională prin care să pretindă suma de bani evidențiată în prezentul litigiu, motiv pentru care, pe cale de excepție, pârâta a invocat exceptia prescripției dreptului material la acțiune, în conformitate cu art. 3 raportat la art. 8 din Decretul nr. 167/1958.

Totodată, pârâții C., D. și E. au depus împreună o întâmpinare la precizarea de acțiune a petitului subsidiar, prin care reclamantul a solicitat declararea ca inopozabilă față de sine a actelor juridice încheiate de către C., solicitând să se dispună respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B., pârâții au solicitat respingerea acesteia.

Prin note de ședință, B. S.A. a solicitat să se constate că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la întâmpinarea pârâtei C. față de cererea de chemare în garanție, pe fond solicitând a fi înlăturate apărările pârâtei C. ca nefondate.

Prin încheierea din 31 octombrie 2013, Tribunalul Arad, în baza art. 3 și 8 din Decretul nr. 167/1958, apreciind că dreptul material la acțiune al reclamantului curge de la data pronunțării deciziei nr. 4371 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv din data de 13.01.2012, moment în care reclamantul a cunoscut noua situație juridică, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, precum și excepția lipsei calității procesuale active raportat la litigiile purtate între părți anterior prezentului proces, respectiv sentința civilă nr. 794 din 23 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. x/2010 și decizia nr. 4371 din 13 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Față de excepția de inadmisibilitate a acțiunii, unită cu fondul prin aceeași încheiere, pe motiv că nu s-ar putea invoca întoarcerea executării silite în condițiile în care nu s-a uzat de executarea silită, instanța a respins-o având în vedere condițiile de exercitare a acțiunii civile și hotărârile judecătorești dintre părți, irevocabile.

Excepția de procedură a insuficientei timbrări a rămas fără obiect deoarece, inițial, prin încheierea camerei de consiliu din data de 26 noiembrie 2013, a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul A.. Ulterior însă, raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Weissman și alții împotriva României, a fost admisă cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de reclamant pentru eșalonarea de la plata taxei judiciare de timbru în sumă totală de 26.865,07 RON privind acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâții, dispunându-se eșalonarea sumei de 26.865,07 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, pe o perioadă de 12 luni, cu scadență în data de 10 a fiecărei luni, egale valoric.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2013, instanța a respins excepția de decădere din termenul de depunere a întâmpinării de către chemata în garanție C., potrivit art. 208 raportat la art. 74 alin. (3) din C. proc. civ. și a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâta de ordin I - B. contra pârâtei C..

Prin sentința civilă nr. 480 din 20 februarie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Arad, secția Civilă a admis în parte acțiunea civilă formulată, astfel cum a fost precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții de ordinul I B. S.A. Arad, II C., III D. și IV E. și, în consecință:

A respins capătul principal al acțiunii reclamantului privind obligarea pârâtului de ordinul I B. S.A. Arad să restituie/predea/remită reclamantului suma de 355.000 euro, la cursul B.N.R. de la data plății.

A respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului invocată de pârâta II C. și unită cu fondul cauzei prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2013.

A admis capătul de cerere al acțiunii reclamantului A. în sensul că a obligat pârâta II C. să restituie reclamantului suma de 355.000 euro, la cursul B.N.R. de la data plății.

A declarat, în condițiile art. 1565 alin. (1) din C. civ. (2009), ca inopozabile față de reclamantul A., actele juridice încheiate de pârâta II C. cu pârâții de ordinul III și IV D. și E., respectiv Antecontractul de vânzare-cumpărare atestat de avocat G., cu nr. x din data de 17 august 2011, precum și Acordul de mediere încheiat la data de 29.02.2012, în baza Contractului de mediere nr. 11 din data de 29.02.2012 la Birou de mediator H. din Ineu, de care s-a luat act prin sentința civilă nr. 490 din 6 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr. x/2012.

A dispus indisponibilizarea bunurilor imobile ce au făcut obiectul material al actelor juridice de mai sus, proprietatea pârâtului III D., căsătorit cu pârâta IV E., în concret, a terenurilor situate în extravilanul localității Târnova, jud. Arad, evidențiate în următoarele 52 de cărți funciare: 1.cartea funciară nr. x a localității Târnova, 2. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 3. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 4. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 5. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 6. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 7. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 8. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 9. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 10. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 11. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 12 cartea funciară nr. x a localității Târnova, 13. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 14. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 15. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 16. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 17. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 18. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 19. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 20. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 21. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 22. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 23. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 24. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 25. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 26. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 27. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 28. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 29. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 30 cartea funciară nr. x a localității Târnova, 31. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 32. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 33. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 34. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 35. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 36. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 37. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 38. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 39. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 40. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 41. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 42. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 43. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 44. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 45. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 46. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 47. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 48. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 49. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 50. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 51. cartea funciară nr. x a localității Târnova, 52. cartea funciară nr. x a localității Târnova, până la încetarea executării silite a creanței în sumă de 355.000 euro.

A dispus îndrumarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară să înscrie în cele 52 de cărți funciare privind imobilele situate în extravilanul localității Târnova jud. Arad clauzele de inalienabilitate în baza art. 626-628 din Noul C. civ.

A respins cererea de chemare în judecată a pârâtei-chemată în garanție C. formulată de pârâtul de ordinul I B. S.A. Arad, ca rămasă fără obiect.

A obligat pe reclamantul A. să plătească pârâtului de ordinul I B. S.A. Arad suma de 20.020 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul aferent achitat de acest pârât pentru cererea de chemare în judecată a pârâtei-chemată în garanție C..

A obligat pârâta II C. să plătească reclamantului A. suma de 30.179,07 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând timbrajul aferent acțiunii, precum și contravaloarea chitanțelor privind eliberarea extraselor de carte funciară.

Împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013, au declarat apel atât reclamantul A., cât și pârâții C., D., E. și B. S.A. Arad, apelurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la secția I Civilă.

Prin decizia civilă nr. 113/30.09.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cererilor de apel formulate de reclamantul A., de pârâții C., D., E., precum și de pârâta B. S.A. Arad, împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2013, în favoarea secției a II-a Civilă a Curții de Apel Timișoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civilă a Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2013*.

Prin decizia civilă nr. 227/A/05.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2013, s-au respins excepțiile invocate; s-au respins apelurile declarate de reclamantul A., de pârâții C., D., E. și de B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013.

Împotriva deciziei civile nr. 227/A/05.03.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2013, au declarat recurs A., pârâta C. și pârâta B. S.A. De asemenea, a formulat recurs provocat pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1036 din 2 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților D. și E..

A respins excepția lipsei de interes a recurentei - pârâte B. S.A. în declararea recursului provocat.

A admis recursurile principale declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B. S.A. și recursul provocat declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. formulate împotriva deciziei civile nr. 227/A din 5 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

A casat în parte decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

A respins recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 227/A din 5 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.06.2017 sub numărul x/2013**.

La 21 septembrie 2017, I. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâților D., E. și C., solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție și, pe cale de consecință, respingerea apelului formulat de A. ca netemeinic și nefondat.

Prin încheierea din 26 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de I. și a amânat pronunțarea hotărârii la data de 9 noiembrie 2017.

Prin decizia civilă nr. 735/A din 26 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013.

A admis apelul provocat declarat de pârâta B. S.A. București împotriva aceleiași sentințe.

A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată a reclamantului A..

A obligat pârâta B. S.A. București la plata către reclamantul A. a sumei de 355.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plății.

A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta B. S.A. București împotriva chematei în garanție C.. A obligat chemata în garanție C. la plata sumei de 355.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plății către pârâta B. S.A. București.

A respins, în rest, acțiunea precizată a reclamantului.

A respins cererea de intervenție accesorie a intervenientului I..

A obligat pârâta la plata sumei de 26.887 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale către reclamant.

A obligat chemata în garanție la plata sumei de 44.455,54 RON cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale către pârâtă.

Împotriva deciziei civile nr. 735/A din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, atât pârâta B. S.A., cât și pârâta C. au formulat recurs.

Prin decizia nr. 2101 din 15 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursurile declarate de recurentele-pârâte B. S.A. și C. împotriva deciziei civile nr. 735/A din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, pe care a casat-o în tot și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Prin decizia civilă nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelurile formulate de apelantul-reclamant A. și de apelanta pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 480/20.02.2014 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimații pârâți D., E., C. și intervenientul I..

Totodată, a obligat intimatul reclamant A. la plata către apelanta pârâtă B. S.A. a sumei de 18.245,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, au declarat recurs reclamantul A., pârâții C., D. și E. și intervenientul I..

I. Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, care să fie ținută în mod obligatoriu de dezlegările problemelor de drept date prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu cheltuieli de judecată în toate gradele de jurisdicție.

În drept, a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

La 16 aprilie 2021, intimatul-intervenient I. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantul A..

La 16 aprilie 2021, intimații-pârâți C., E. și D. au formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care au arătat că nu sunt de acord cu motivul de recurs invocat de reclamant referitor la executarea deciziei civile nr. 972/16.06.2011 a Curții de Apel Timișoara, dar și faptul că nu sunt întemeiate motivele de recurs prin care reclamantul susține că ar fi deponentul și proprietarul sumelor de bani.

La 6 mai 2021, întâmpinările formulate de C., E. și D. și de intervenientul I. au fost comunicate recurentului-reclamant.

La 28 aprilie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului formulat de reclamantul A., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., formulând, totodată, și apărări pe fondul cauzei.

La 11 mai 2021, întâmpinarea intimatei-pârâte B. S.A. a fost comunicată recurentului-reclamant.

La 22 iulie 2021, recurentul-reclamant (prin alt reprezentat convențional) a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă B. S.A., solicitând respingerea excepției nulității recursului, ca neîntemeiată, precum și a celorlalte apărări formulate. Totodată, a depus și note scrise prin care a reiterat solicitarea de admitere a recursului.

II. Prin recursul formulat, pârâții C., E. și D. au solicitat admiterea recursului și, în baza dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, iar, pe fond, admiterea apelului formulat de împotriva sentinței civile nr. 480/20.02.2014 a Tribunalului Arad, modificarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantului față de aceștia.

Sub aspectul achitării taxei judiciare de timbru, prin rezoluția de primire a dosarului, s-a constatat că recurenta C. nu a timbrat cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.707,21 RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON și, în solidar, cu recurenții Lupu, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.545,54 RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995.

În aceste condiții, prin adresele emise la 2 martie 2021 și comunicate recurenților-pârâți la 9 martie 2021, respectiv, la 10 martie 2021, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar recurs, li s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate.

La 11 martie 2021, recurenții Lupu și C. au formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 6 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în parte cererea formulată de petenta C., căreia i-a acordat ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru în sumă de 10.707,21 RON la 7.200 RON și a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în sumă de 7.200 RON, în 24 de rate lunare egale, în cuantum de 300 RON fiecare, scadente la data de 1 ale lunii, începând cu luna mai 2021. Totodată, a respins cererea formulată de petenții D. și E. cu privire la plata taxei judiciare de timbru de 3.545,54 RON, datorată în solidar cu petenta C..

Cererea de recurs a recurenților-pârâți Lupu și C. a fost comunicată intimatei-pârâte B. S.A. la 29 martie 2021, respectiv, la 31 martie 2021, iar intimatului-intervenient (recurent) I. la 29 martie 2021.

La 16 aprilie 2021, intimatul-intervenient I. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului formulat de pârâții C., E. și D., arătând că decizia Curții de Apel Timișoara este nelegală în privința acestora.

La 28 aprilie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului formulat de pârâții Lupu și C., în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., formulând, totodată, și apărări pe fondul cauzei.

La 11 mai 2021, întâmpinarea intimatei-pârâte B. S.A. a fost comunicată recurenților-pârâți Lupu și C. care, la 20 mai 2021, au depus răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susținerilor formulate, ca nefondate.

III. Prin recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013, intervenientul I. a solicitat admiterea recursului și, în baza dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, iar, pe fond, admiterea cererii de intervenție accesorie formulată în favoarea pârâților C., D. și E..

Cererea de recurs a recurentului-intervenient I. a fost comunicată intimatei-pârâte B. S.A. la 29 martie 2021, respectiv, la 31 martie 2021, și, recurenților-pârâți Lupu și C., la 30 martie 2021.

La 16 aprilie 2021, intimații-pârâți (recurenți) Lupu și C. au depus întâmpinare la recursul intervenientului I., prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea recursului intervenientului.

La 28 aprilie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului formulat de pârâtul I., ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de parte în proces, iar, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat anularea recursului, ca nemotivat, formulând, totodată, și apărări pe fondul cauzei.

La 10 mai 2021, întâmpinarea intimatei-pârâte B. S.A. a fost comunicată recurentului-intervenient I..

La 20 mai 2021, recurentul-intervenient I. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea susținerilor formulate de intimata-pârâtă.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 aprilie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

La 20 aprilie 2022, recurentul-reclamant A., prin avocat, a depus punct de vedere, prin care a formulat apărări față de concluziile reținute prin raport, sub aspectul tardivității cererii de recurs, solicitând a se constata admisibilitatea în principiu a cererii formulate.

La 27 aprilie 2022, recurentul intervenient I. a formulat în scris punct de vedere la raport, prin care a arătat că susține motivele de recurs astfel cum au fost formulate, reiterând solicitarea de admitere a recursului, casarea deciziei și admiterea cererii de intervenție.

La 27 aprilie 2022, recurenții-pârâți C., D. și E. au formulat în scris punct de vedere la raport.

Cu privire la recursul propriu, referitor la timbrarea recursului, recurenta C. a arătat că a plătit lunar rata de 300 RON începând cu luna mai 2021 și că, până la termenul de judecată care va fi stabilit, va achita toate ratele la zi, sens în care s-a angajat că va depune în continuare dovada plății ratelor.

În schimb, față de taxa judiciară de timbru în cuantum de 3545,54 RON, datorată în solidar cu recurenta C., recurenții D. și E. au arătat că, până la termenul de judecată care va fi stabilit, vor achita taxa de timbru și vor depune dovada plății acesteia.

Totodată, au arătat că își mențin toate motivele recursului, solicitând admiterea acestuia.

Cu privire la recursul formulat de intervenientul I., recurenții au arătat că sunt de acord cu admiterea recursului intervenientului, achiesând la concluziile menționate în raport față de recursul acestuia.

Cu privire la recursul reclamantului, au arătat că achiesează la concluziile din raport cu privire la tardivitatea formulării recursului reclamantului și că își mențin poziția arătată prin întâmpinare față de recursul acestuia.

La 15 mai 2022, avocatul care a redactat în numele recurentului-reclamant cererea de recurs a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a învederat că, deși nu a avut mandat/împuternicire din partea reclamantului pentru a declara recurs, a formulat calea extraordinară de atac. Totodată, consideră că recurentul-reclamant trebuie să arate dacă își însușește recursul formulat în lipsa unui mandat/unei împuterniciri prealabile.

Sub aspectul tardivității cererii de recurs, a arătat că recursul este formulat în termen.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția tardivității recursului recurentului-reclamant, reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabil în cauză conform dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., "(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen"; (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată".

Prin decizia nr. 34/2017, publicată în M. Of. Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen".

Prin decizia nr. 45/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, sunt socotite a fi depuse în termen.

Totodată, în considerentele acestei decizii (paragrafele 82-83 raportat la paragraful 81), s-a reținut că "întrucât normele interpretate prin această decizie (34/2017) sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispozițiile art. 24-27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanșării lor, iar hotărârile judecătorești rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecință, cad sub incidența efectelor obligatorii ale acestei decizii (34/2017) doar litigiile declanșate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018".

În speță, luând în considerare faptul că litigiul a fost declanșat la 13 iunie 2013, deci, anterior modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), decizia instanței de apel a fost comunicată recurentului-reclamant la 4 ianuarie 2021, iar cererea de recurs a fost transmisă la 4 februarie 2021, prin e-mail, la ora 17:20, se constată că cererea a fost formulată în afara termenului legal de 30 zile de la comunicare, prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2), art. 182 și art. 183 C. proc. civ., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 34/2017, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017.

Așadar, în baza dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., în forma prevăzută de C. proc. civ. anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă în speță conform dispozițiilor art. 24-27 C. proc. civ., în interpretarea dată de Înalta Curte prin decizia nr. 34/2017 mai sus amintită, actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen, fiind considerat depus la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ. și art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015.

Prin urmare, în cazul de față, cererea de recurs transmisă la 4 februarie 2021, ora 17:20, prin e-mail, după ora la care activitatea instanței a încetat, este considerată depusă la data înregistrării, respectiv, la 5 februarie 2021, dată la care cererea nu mai poate fi socotită în termenul legal de declarare a căii de atac.

Așa fiind, Înalta Curte urmează a respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fiind astfel soluționat recursul recurentului-reclamant, pe cale de consecință, nu se mai impune a fi luată în analiză excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare.

Analizând, în continuare, recursul formulat de pârâții C., D. și E. împotriva aceleiași decizii, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a-l anula, ca insuficient timbrat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se reține că, față de data introducerii acțiunii (13.06.2013) și în considerarea dispozițiilor art. 55 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora:

"Pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor", în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau, cel mai târziu, până la primul termen de judecată acordat în cauză, în caz contrar, sancțiunea aplicabilă fiind cea a anulării acțiunii, potrivit alin. (3) din același text de lege.

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs, se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că, în procedura de filtrare a recursului/recursurilor, prin adresele emise la 2 martie 2021, comunicate recurenților-pârâți la 9 martie 2021, respectiv, la 10 martie 2021 (conform dovezilor de comunicare aflate la dosar recurs), recurentei C. i s-a pus în vedere să timbreze cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.707,21 RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON și, în solidar, cu recurenții Lupu, taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.545,54 RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995, sub sancțiunea anulării cererii.

La 11 martie 2021, recurenții Lupu și C. au formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, iar, prin încheierea de cameră de consiliu din 6 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în parte cererea formulată de petenta C., căreia i-a acordat ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei judiciare de timbru în sumă de 10.707,21 RON la 7.200 RON și a dispus eșalonarea platei taxei judiciare de timbru în sumă de 7.200 RON, în 24 de rate lunare egale, în cuantum de 300 RON fiecare, scadente la data de 1 ale lunii, începând cu luna mai 2021. Totodată, a respins cererea formulată de petenții D. și E. cu privire la plata taxei judiciare de timbru de 3.545,54 RON, datorată în solidar cu petenta C..

De asemenea, în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, față de care, așa cum s-a arătat mai sus, recurenții-pârâți au depus și punct de vedere, s-a reținut că recursul acestor părți este admisibil în principiu, sub rezerva depunerii taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, recurenții-pârâți au luat cunoștință de obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul legal datorat, sub sancțiunea anulării recursului.

Cum dovada privind achitarea taxei judiciare de timbru datorate în solidar, în cuantum de 3.545,54 RON, nu a fost depusă de recurenții-pârâți până la termenul stabilit în cauză în vederea examinării admisibilității în principiu a recursului/recursurilor, Înalta Curte a făcut aplicarea sancțiunii nulității recursului prevăzute de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., în procedura prevăzută de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. (existentă înainte de modificările survenite prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă în speță raportat la data introducerii acțiunii (13.06.2013), conform art. 24 C. proc. civ.).

Fiind astfel soluționat recursul recurenților-pârâți, în considerarea ordinii de prioritate în soluționarea excepțiilor (de procedură și de fond), excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare nu se mai impune a fi luată în analiză.

Analizând recursul declarat de recurentul-intervenient I. împotriva aceleiași decizii, Înalta Curte urmează a-l respinge ca neavenit pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 67 alin. (4) C. proc. civ., calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond.

Constatând, așadar, că recursul declarat de pârâții C., D. și E., în folosul cărora a intervenit recurentul I., a fost anulat ca urmare a insuficientei timbrări a căii de atac declarate de aceștia, Înalta Curte, urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 67 alin. (4) C. proc. civ., să respingă ca neavenit recursul intervenientului accesoriu I. împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 612/A din 23 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Anulează recursul pârâților C., D. și E. împotriva aceleiași decizii.

Respinge, ca neavenit, recursul intervenientului accesoriu I. împotriva aceleiași decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.