Decizia nr. 266/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva încheierii nr. 25913/2023 a Judecătoriei Timișoara

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 04.10.2023, sub nr. x/2023 la Judecătoria Timișoara, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii civile nr. 19164 din 05.09.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Timișoara, apreciind că acțiunea nu i-a fost comunicată în mod legal, impunându-se, astfel, repunerea sa în termen, pentru motivele de fapt și de drept indicate în cerere.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin încheierea civilă nr. 25913 din 20.11.2023 Judecătoria Timișoara a admis excepția netimbrării contestației în anulare, invocată din oficiu, și a anulat, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A..

Hotărârea pronunțată de tribunal Prin decizia civilă nr. 75 din 04 aprilie2024, Tribunalul Timiș a admis excepția inadmisibilității cererii de apel, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii civile nr. 25913/20.11.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Timișoara.

Hotărârea pronunțată de curtea de apel Prin decizia civilă nr. 191 din 14 august 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și a constat nul recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii din 29.03.2024 și a deciziei civile nr. 75/04.04.2024 pronunțate de Tribunalul Timiș.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 191 din 14 august 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs contestatorul A., înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 09 septembrie 2024. Prin rezoluția din 18 decembrie 2024, s-a acordat termen la 05 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului, când, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru netimbrare, rămânând în pronunțare asupra acesteia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos analiza cererii de recurs. Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea. În speță, prin rezoluția din 12 septembrie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului-contestator A. obligația de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. Conform actelor de procedură aflate la dosar, la 17 septembrie 2024 instanța a emis adresă prin care i s-a pus în vedere recurentului-contestator A. că are obligația de a timbra recursul, fiind indicate cuantumul taxei de timbru datorate și sancțiunea în caz de neplată, înștiințarea fiind comunicată părții la 21 septembrie 2024, la adresa din Județul Timiș, indicată prin cererea de recurs, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs. Înalta Curte constată că recurentul-contestator, deși încunoștiințat despre obligația legală ce îi incumbă, nu a înțeles să se conformeze acestei rigori procesuale și să depună la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru aferente soluționării prezentului recurs, așa cum i s-a comunicat prin actele procedurale emise de către instanță în acest scop. Totodată, Înalta Curte reține că prin aceeași adresă emisă de către instanță, partea recurentă a fost înștiințată despre dreptul acesteia de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform O.U.G. nr. 80/2013, dar și despre posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008. Cu toate acestea. se constată că recurentul-contestator nu a apelat la aceste proceduri, și, deci, nu se poate reține vreo încălcare a dreptului de acces la justiție, a dreptului la apărare și la un proces echitabil, astfel cum este garantat și reglementat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Reținând că obligația de achita taxa judiciară de timbru se impune în cazul exercitării căii extraordinare de atac a recursului și că recurentul-contestator nu se află în nicio ipoteză derogatorie dintre cele prevăzute expres de lege, instanța constată că recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației legale de timbrare pusă în sarcina sa și că, din această perspectivă, cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă, stabilite sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din același cod, va anula recursul, ca netimbrat.