ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1252/2025

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 501 din 11 aprilie 2024, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului B.. A respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 258 din 15 octombrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 501 din 11 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu pârâtul B.. A respins cererea apelantului-reclamant având ca obiect cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei decizii, la data de 23 octombrie 2024, reclamantul a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei pe fond.

În susținerea recursului, recurentul a invocat dispozițiile art. 70, 72, 74-77, 252, 253, 427, 127, 129, 135, 178, 180, 1281 și 1286 C. proc. civ., susținând încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, apreciind că instanța nu a examinat și nu a analizat în mod corespunzător toate motivele invocate, pronunțând astfel o hotărâre nelegală și netemeinică.

De asemenea, a făcut referire la prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, subliniind obligația instanței de a asigura un proces echitabil și de a examina toate argumentele relevante prezentate în cursul judecății.

În ședința publică din 5 iunie 2025, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată din oficiu.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 258 din 15 octombrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 501 din 11 aprilie 2024, menținând soluția primei instanțe, întrucât nu a fost dovedită existența unei fapte ilicite imputabile pârâtului, judecătorului B., aptă să aducă atingere demnității, reputației ori onoarei reclamantului. Solicitarea adresată reclamantului de a depune actele procesuale într-o formă lizibilă, tehnoredactată ori olografă clară, nu echivalează cu încălcarea libertății de exprimare și nu aduce atingere reputației ori onoarei. De asemenea, acțiunea nu putea fi îndreptată direct împotriva judecătorului pentru fapte îndeplinite în exercitarea funcției, cadrul procesual adecvat fiind acțiunea împotriva statului. În consecință, apelul a fost respins integral, inclusiv cererea privind cheltuielile de judecată.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluția atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Se constată că memoriul de recurs nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurentul-reclamant nu formulează nicio critică care să privească soluția instanței de apel și/sau raționamentul juridic ce a stat la baza pronunțării acesteia.

Analizând criticile formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că invocarea dispozițiilor articolelor 70, 72, 74-77, 252, 253, 427, 127, 129, 135, 178, 180, 1281 și 1286 din C. proc. civ., precum și invocarea încălcării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare și a dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, nu se circumscriu niciunuia dintre motivele limitativ enumerate în cuprinsul art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Simpla enumerare a unor articole din C. proc. civ. și a unor principii generale, fără indicarea concretă și clară a modalității în care instanța de apel ar fi încălcat sau aplicat greșit normele respective, nu poate constitui o veritabilă critică de nelegalitate susceptibilă să determine reformarea deciziei atacate în recurs.

Mai mult, recurentul nu identifică în mod explicit care dintre cazurile prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ar fi incidente în speță, rezumându-se la exprimarea unei nemulțumiri generale referitoare la modul în care instanța de apel a analizat argumentele sale, aspect care ține exclusiv de aprecierea probelor și de temeinicia hotărârii, ceea ce excede competenței instanței de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului, astfel cum au fost formulate, nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele de casare strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, drept urmare, nu pot conduce la casarea hotărârii atacate.

În consecință, criticile formulate se vădesc inadmisibile din perspectiva exigențelor legale privind motivarea recursului.

O atare atitudine procesuală a recurentului-reclamant ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, nu pot fi invocate orice fel de nemulțumiri, ci doar acelea care privesc decizia recurată și care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În absența unor argumente care să reflecte critici ale deciziei recurate, instanța de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea urmărește a le invoca și dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., context în care intervine sancțiunea nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată din oficiu, și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 258/A din 15 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.