ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1316/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025 Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Este reprezentat de recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 39 din 27 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. 2. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin decizia civilă nr. 39/27.02.2025, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 169/13.06.2024 și a încheierii din 10.06.2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosar nr. x/2023, respectiv împotriva a deciziei civile nr. 40/A/07.03.2024, pronunțată de Tribunalul Timiș în același dosar.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 39/27.02.2025 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și arătând că hotărârea atacată este una abuzivă, care încalcă drepturi procesuale fundamentale. 4. Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neexercitarea în termenul legal a căii de atac declarate și pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. invocată de instanța de recurs din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: I. Referitor la excepția de nulitate, ca efect al depunerii cererii de recurs cu depășirea termenului legal imperativ, Înalta Curte reține că potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 39/2025 a fost pronunțată la data de 27.02.2025, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului, ce s-a împlinit la data de 05.03.2025. Calea de atac exercitată de recurent a fost transmisă prin poștă în data de 11.03.2025, potrivit vizei de înregistrare aflată la dosarul Înaltei Curți. Or, raportat la datele menționate, recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal imperativ de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 05.03.2025. II. În ce privește aspectul procedural al nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc.

civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 din C. proc.

civ., cererea de recurs formulată cu nerespectarea formelor legale va fi lovită de nulitate. În cauză, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat. Prin decizia recurată a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 169/13.06.2024 și a încheierii din 10.06.2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosar nr. x/2023, respectiv împotriva a deciziei civile nr. 40/A/07.03.2024, pronunțată de Tribunalul Timiș în același dosar, reținându-se că de la data suspendării judecății (16.07.2024) și până la data pronunțării deciziei de perimare (27.02.2025) nu s-a solicitat repunerea pe rol a contestației în anulare și nici nu a intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

Prin cererea de recurs, fără a se raporta la considerentele instanței privind soluția de constatare a perimării, recurentul a învederat că decizia civilă nr. 39/27.02.2025 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă este abuzivă și nelegală întrucât nu a respectat normele de procedură incidente. Recurentul a indicat pur formal ca temei juridic al recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea recurată este nelegală atunci când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și nu a dezvoltat argumente care să poată fi subsumate motivului de recurs menționat.

Înalta Curte constată că, deși avea a răspunde unor considerente ale instanței privind perimarea pentru lăsarea în nelucrare a cauzei în intervalul de timp de 6 luni prevăzut de lege pentru incidența acestei sancțiuni procesuale, recurentul s-a limitat la a indica motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ. și la o afirmație de ordin general privind o pretinsă nelegalitate a hotărârii recurate din această perspectivă, fără a indica în concret, care au fost regulile de procedură încălcate de instanță care să justifice incidența cazului de casare invocat. Prin urmare, față de modalitatea în care recurentul a înțeles să formuleze calea extraordinară de atac, Înalta Curte constată că în cauză nu există argumente care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc.

civ., întrucât prin aspectele expuse acesta nu învederează o eventuală nelegalitate în ce privește soluția de constatare a perimării, ci exprimă o nemulțumire personală de ordin general cu privire la soluția adoptată, nefundamentată pe argumente care să facă posibil controlul jurisdicțional. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 39 din 27 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 39 din 27 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.