ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 88/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 88/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023
Asupra cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanțele litigiului:
Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara:
Prin decizia nr. 10 din 19 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost constatat perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 915/A din 29 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019 și împotriva sentinței civile nr. 12866 din 27 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2019.
Calea de atac formulată în cauză:
Împotriva deciziei nr. 10 din 19 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, pârâtul A. a formulat recurs.
Prin cererea de recurs înregistrată la curtea de apel la 20 ianuarie 2022, recurentul-pârât a arătat că urmează a depune la dosar motivele recursului.
Înregistrarea recursului la Înalta Curte și apărările formulate:
Dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 februarie 2022.
Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (30 ianuarie 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.
Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471
1
a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru nemotivarea căii de atac, Înalta Curte reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 420 C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.
Făcând aplicarea acestor dispoziții la speța dedusă judecății, reiese că, astfel cum prevede art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii (în cauză – termenul de 5 zile curge de la pronunțare), motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge însă de la data comunicării hotărârii.
Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
În cauză, împotriva deciziei nr. 10 din 19 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, pârâtul A. a declarat recurs la 20 ianuarie 2022, menționând în cuprinsul declarației de recurs faptul că înțelege să depună ulterior motivele pe care își întemeiază calea de atac.
În conformitate cu mențiunile existente pe dovada de comunicare a hotărârii, reiese faptul că decizia recurată a fost comunicată pârâtului la 31 ianuarie 2022 (dovadă existentă la dosarul de apel), dată de la care începe să curgă termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru motivarea căii de atac.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate la speța dedusă judecății, reiese că termenul pentru motivarea căii de atac s-a împlinit la 7 februarie 2022, dată până la care recurentul-pârât nu a depus la dosar motivele de recurs, în conformitate cu textele legale anterior menționate.
Examinând cererea de recurs, se constată că aceasta nu este motivată, fiind o simplă declarație de recurs ce nu conține vreo critică de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege. În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.
Având în vedere considerentele expuse, reținând că recursul nu a fost motivat, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 10 din 19 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2023.