Decizia nr. 1921/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat instanței obligarea pârâtei B., în calitate de judecător desemnat cu judecarea cauzei înregistrate în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Timișoara, la plata de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității și reputației sale, în cuantum de 200.001 RON, susținând că, prin încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2021, a dispus efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, în vederea comunicării unor acte care interesează clarificarea problemei atestării dovezilor de plată a taxelor judiciare de timbru, problemă care a făcut obiectul unei sesizări penale având ca obiect infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 275 C. pen. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 1070/PI din data de 4 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., invocată de pârâtă, și a respins acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă Prin decizia nr. 292 din data de 25 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de către apelatul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1070/PI din data de 4 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.. I.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 292 din data de 25 noiembrie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A., arătând că instanța a respins toate susținerile sale, deși acestea erau întemeiate și invocând, în esență, că hotărârea a cărei casare o solicită este discriminatorie și cuprinde motive contradictorii. I.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă B. nu a formulat întâmpinare. I.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 februarie 2022, sub nr. x/2021, și a fost repartizată aleatoriu spre soluționare completului nr. 2. Ulterior efectuării procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 aprilie 2022, în temeiul art. 490 coroborat cu art. 471 1 alin. (5) C. proc. civ., în cauză, a fost fixat termen de judecată la data de 18 octombrie 2022, când Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de casare prevăzute de lege și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, recurentul-reclamant, făcând trimitere la dispozițiile care reglementează calea de atac a recursului, și-a exprimat dezacordul cu privire la soluția dată de către curtea de apel și față de respingerea susținerilor sale, formulate în respectiva etapă procesuală, invocând și faptul că hotărârea recurată cuprinde motive vădit contradictorii. Or, aceste afirmații nu pot fi convertite în vreunul dintre motivele de casare reglementate de lege, în lipsa unor critici concrete prin care să se fi arătat în ce constă nelegalitatea raționamentului instanței care a determinat pronunțarea soluției de respingere a apelului și care sunt acele considerente din cuprinsul deciziei atacate pe care partea le apreciază a fi cotradictorii. În ceea ce privește critica vizând respingerea susținerilor formulate în faza apelului, Înalta Curte reține că, nici sub acest aspect, recurentul-reclamant nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii, astfel că aceste afirmații pot reprezenta cel mult o critică de netemeinicie a soluției date de instanța de apel, chestiune ce excede analizei pe care o poate efectua instanța de recurs. Nu pot fi supuse analizei în calea extraordinară de atac a recursului, nici susținerile recurentului-reclamant privitoare la suferința pe care i-au produs-o faptele părții adverse, cele arătate din această perspectivă vizând situația de fapt a speței, care nu poate fi repusă în discuție în prezenta cale de atac. O atare motivare a recursului nu îndeplinește rigorile impuse de art. 488 alin. (1) Cod procedură, cele susținute prin cererea de recurs neputând fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de lege, simpla exprimare a nemulțumirii față de soluția dată de instanța de apel, fără a se formula critici concrete prin care să se tindă a se dovedi neconformitatea hotărârii recurate cu normele de drept aplicabile, nereprezentând o veritabilă critică de nelegalitate a hotărârii recurate. Înalta Curte reține că pot forma obiect al cercetării judecătorești în recurs doar criticile care vizează nelegalitatea deciziei recurate, aceste limite ale judecății în recurs rezultând din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și din partea introductivă a art. 488 alin. (1) din același cod, care potrivit căreia casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Prin urmare, cum calea de atac a recursului este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii recurate sub aspectul legalității acesteia, o atare analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării unor motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Ca atare, cum recurentul-reclamant nu a adus critici apte de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.