ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1149/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la 29 martie 2021 pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A. - C. S.A.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată olograf, ilizibil.

La termenul din 15 iunie 2021, reclamantul a învederat oral că, prin intermediul cererii formulate, a solicitat obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri pentru daune morale aduse demnității, onoarei și reputației unei persoane fizice în cuantum de 200.001 RON și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 429/01.07.2021, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. - C. S.A., având ca obiect pretenții.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, care a fost respins prin decizia civilă nr. 612/A din 27 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, redactat olograf și parțial ilizibil, prin care a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că recurentul a formulat plângere la SIIJ împotriva judecătorilor care au soluționat cauza în etapele anterioare.

Recurentul-reclamant a mai susținut că deși cererea sa era legitimă, instanțele nu au analizat înscrisurile depuse în probațiune la dosar, săvârșind un abuz de drept.

Recursul nu a fost întemeiat pe niciun motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, deși i s-a pus în vedere recurentului să depună cererea de recurs în format tehnoredactat, prin adresa din 3 ianuarie 2022, comunicată la 17 ianuarie 2022, acesta nu și-a îndeplinit obligația dispusă în sarcina sa.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 06.01.2022, care nu a depus întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, instanța supremă constată pe de o parte că, recurentul nu și-a întemeiat cererea pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. iar pe de altă parte că, în expunerea motivelor de recurs, susținerile acestuia nu conțin critici împotriva deciziei atacate, ci doar referiri la plângerile făcute împotriva judecătorilor care au soluționat cauza în etapele anterioare.

Totodată, instanța supremă reține că prezenta cerere de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a deciziei atacate, argumentele recurentului privind relevanța înscrisurilor depuse în probațiune constituindu-se în critici de netemeinicie iar nu de nelegalitate a deciziei recurate.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situației de fapt.

Nu se poate considera că afirmațiile recurentului din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care impun formularea unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din același cod, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 612/A din 27 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 612/A din 27 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2022.