ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 697/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4443 din 08 decembrie 2006 a admis recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 915 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A casat sentința atacată și, rejudecând cauza în fond, a respins acțiunea reclamatului G.I., ca tardiv formulată. În considerentele deciziei s-a reținut că, actul administrativ atacat a fost emis în anul 1990 și publicat în M. Of., Partea I nr. 134/18.06.2002 fără anexe, potrivit adresei din 25 octombrie 2005 a R.A.

M. Of. Din aceeași adresă rezultă că anexele au fost transmise de Primăria Municipiului București, numai celor interesați, la cerere. Curtea a constatat tardivitatea formulării acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (1), (2) și (5) din Legea nr. 554/2004. Ca atare, reținând că în mod greșit instanța de fond nu a verificat introducerea în termen a acțiunii, instanța de recurs rejudecând în fond, după casare, a respins acțiunea ca tardiv formulată. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare reclamantul G.I., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac, anularea deciziei atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A învederat contestatorul că, în fapt, prin decizia civila enunțată, s-a admis recursul declarat de Guvernul României, prin reprezentantul acestuia, R.S., ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, ce a fost desemnat în funcție conform Decretului nr. 771/2006, și că dezlegarea data recursului este rezultatul unei greșeli materiale, greșeală ce constă în aceea că nu s-a luat în calcul dreptul de proprietate garantat de Constituția României. S-a arătat, în esență, că în mod corect Curtea de apel a dispus anularea poziției a Anexei nr. 20 din H.G. nr. 556/1990 în ceea ce privește terenul în suprafață de 617 m.p. situat în București, sector 6, întrucât acest teren este proprietatea contestatorului.

S-au invocat, în drept, dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ. În cauză, prin întâmpinare, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, întrucât niciunul din motivele invocate de contestator nu întrunesc condițiile prevăzute de dispozițiile legale aplicabile contestației în anulare. Contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului; - când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; - când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare. Este incident motivul de contestație în anulare constând într-o dezlegare a recursului pe temeiul unei greșeli materiale, prevăzut de art. 318 teza I C. proc.

civ., atunci când instanța de recurs a săvârșit erori de natură procedurală, în legătură cu aspectele formale ale judecății, urmare omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante aflate la dosarul cauzei, cum ar fi în cazul respingerii ca tardiv a recursului, deși din plicul atașat la dosar rezultă că această cale de atac a fost depusă la poștă înăuntrul termenului de recurs, în cazul anulării recursului ca neregulat introdus, deși au fost respectate dispozițiile art. 302 C. proc. civ., în cazul anulării recursului, ca netimbrat, deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru, etc. Contestația în anulare pe temeiul art. 318 teza I C. proc. civ.

nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, sau interpretarea eronată a unui text de lege, cu alte cuvinte atunci când este vorba de greșeli de judecată, întrucât pe această cale s-ar ajunge la situația recursului la recurs ceea ce este inadmisibil. În cauză contestatorul nu invocă o greșeală materială în sensul dat acestei sintagme de dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., ci prin calea extraordinară de atac a contestației în anulare se fac critici de fond referitoare la soluția admiterii recursului, a casării sentinței instanței de fond și a respingerii acțiunii reclamantului ca tardiv formulate, adoptată de instanța de recurs, apreciindu-se că trebuia menținută, pentru protecția dreptului de proprietate al reclamantului, sentința Curții de apel prin care s-a anulat poziția Anexei nr. 61 din H.G.

nr. 556/1990 în ce privește terenul situat în București, sector 6. În aceste condiții, se va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul G.I. împotriva deciziei nr. 4443 din 08 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de G.I. împotriva deciziei nr. 4443 din 08 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.