ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8959/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8959/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 12
februarie 2003 pe rolul Tribunalului Olt, reclamanții Ș.S. și Ș.M. au chemat în
judecată pe pârâta Primăria municipiului Slatina pentru restituirea în natură a
imobilului situat în Slatina (teren 316 mp, locuință de cărămidă).
Tribunalul Olt prin sentința civilă
nr. 293 din 26 martie 2003 a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită
dispoziția motivată privind notificarea reclamanților conform art. 23 din Legea
nr. 10/2001.
Pentru a motiva această soluție
instanța a reținut că reclamanții au notificat Primăria Slatina cu o cerere de
restituire, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 iar pârâta era obligată
conform art. 23 din aceeași lege să răspundă în termen de 60 de zile de la
înregistrarea acesteia. S-a considerat că adresa trimisă petiționarei nr. 1219
la 14 iulie 2002 nu constituie soluție la notificare.
Curtea de Apel Craiova prin decizia
civilă nr. 215 din 16 noiembrie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de
Primăria Slatina.
S-a constatat neîntemeiată excepția
lipsei calității procesuale pasive a pârâtei. Stabilirea calității procesuale
pasive s-a făcut în conformitate cu legea specială [art. 20 alin. (3) Legea nr.
10/2001] fără să se încalce dispozițiile Legii nr. 215/2001 privind
administrația publică locală [art. 66 alin. (1) și art. 67 din această din urmă
lege], în sensul că primarul este șeful administrației publice locale și
reprezintă comuna sau orașul în justiție.
Nici excepția că acțiunea ar fi
prematură nu a fost primită față de încălcarea de către pârâtă a dispozițiilor
art. 23 din Legea nr. 10/2001 și nici cea privind natura acțiunii, ca fiind
aceea de „a face”.
Împotriva acestei decizii pârâta
prin primar a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9
și 10.
S-au invocat în fapt aceleași motive
ca cele invocate și în apel și anume:
- lipsa calității procesuale pasive
a Primăriei, în realitate orașul este parte în proces.
- prematuritatea acțiunii față de
neemiterea încă a deciziei.
-
necesitatea introducerii în cauză a Ministerului Finanțelor, cât privește
fondul cauzei pentru obligarea acestuia la despăgubiri.
Recursul este nefondat pentru
motivele ce urmează.
Recurenta reluând ca motive de
recurs, cele invocate și în apel în criticarea soluției instanței de fond, nu a
indicat, nici un contraargument la considerentele instanței de apel care,
încadrate în dispozițiile invocate, art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.,
să conducă la casarea sau modificarea deciziei atacate.
Hotărârea cuprinde motivele pe care
se sprijină soluția de respingere a excepțiilor ridicate.
Actul dedus judecății nu a fost
greșit interpretat și legea a fost corect aplicată. Cu privire la aceste două
aspecte decizia instanței de apel este explicită și detaliată.
Nu s-a indicat proba administrată
asupra căreia nu s-ar fi pronunțat instanța și care, avută în vedere ar fi
condus la o altă soluție.
Pe cale de consecință, constatând că
în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C.
proc. civ., văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul se va
respinge pentru considerentele mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâtul Primăria municipiul București Slatina prin primar împotriva
deciziei nr. 215 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.