ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6802/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 315 din 8

aprilie 2003, Tribunalul Olt a admis acțiunea formulată de reclamanții C.N. și C.F.

și a obligat pârâta D.J.O.T.S. să restituie reclamanților în natură suprafața

de 0,37 ha teren, cu următoarele vecinătăți: Est – rest incintă ștrand P., Vest

– str. Ș., Sud – str. Ș, F.B., Nord – rest incintă ștrand P.

A fost respinsă acțiunea formulată

în contradictoriu cu Primăria municipiului Slatina și Primarul municipiului

Slatina.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că reclamanții au făcut dovada că în perioada

1955-1963 au deținut în proprietate suprafața de 0,37 ha teren, iar pârâta a susținut

că terenul face parte din domeniul public, invocând doar anexele privind

inventarierea bunurilor, fără să indice vreo Hotărâre de Guvern.

Mai reține instanța de fond că,

raportat la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, terenul nu aparține

domeniului public, iar în prezent este liber de construcții, deoarece pista

asfaltată pentru carturi este într-o avansată stare de degradare. De aceea,

conform art. 2 lit. h), art. 7 alin. (1), art. 16 alin. (4) și art. 20 din

Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare, D.J.O.T.S., trebuie să restituie

reclamanților terenul în natură.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 191 din 29 august 2003, a admis apelul declarat de pârâta D.J.O.T.S.,

a anulat sentința apelată și a dispus efectuarea unei cercetări locale.

Instanța de apel a reținut că

excepțiile tardivității și prematurității sunt neîntemeiate, deoarece notificarea

a fost trimisă în termenul legal, iar față de data când s-a trimis notificarea,

termenul pentru soluționarea ei a expirat. Instanța de fond, însă, a apreciat

superficial probele dosarului și , pentru stabilirea împrejurării dacă terenul

este afectat de utilități publice se impune efectuarea unei cercetări locale.

Prin decizia civilă nr. 432 din 8

decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamanți

și a obligat pârâții Primăria municipiului Slatina și Primarul municipiului

Slatina să restituie reclamanților în natură terenul în suprafață de 0,37 ha,

situat în incinta ștrandului Progresul, reținând că pârâta nu a depus acte care

să confirme susținerile sale că pe terenul care face obiectul litigiului trece

conducta de apă a Municipiului Slatina. Față de cele consemnate în procesul-verbal

întocmit cu ocazia efectuării cercetării locale, expertiza tehnică efectuată în

cauză este oportună, iar utilitățile la care se referă apelanta nu sunt

funcționale.

Această hotărâre a fost îndreptată din

oficiu prin încheierea din data de 21 ianuarie 2004, în sensul că este supusă

recursului în termen de 15 zile de la comunicare, nefiind irevocabilă cum s-a

înscris în dispozitiv, iar prin încheierea dată la 11 februarie 2004 s-a admis

cererea formulată de reclamanți și s-a dispus îndreptarea erorii materiale, în

sensul că a fost obligată pârâta D.J.O.T.S. să restituie reclamanților terenul

în suprafață de 0,37 ha.

În încheierea de îndreptare s-a

reținut că din eroare au fost obligați să restituie terenul Primarul

municipiului Slatina și Primăria municipiului Slatina, deși deținătoarea

terenului este pârâta D.T.S. De aceea, calitate procesuală are această pârâtă

și nu Primarul municipiului Slatina și Primăria municipiului Slatina, cum

greșit s-a înscris în hotărâre.

Împotriva deciziei civile nr. 432

din 8 decembrie 2003 au declarat recurs pârâtele A.N.S.-D.S. Olt și Primăria

municipiului Slatina.

Pârâta A.N.S., D.S. Olt, invocând

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulează următoarele critici.

- Hotărârea este nelegală, pentru că

au fost obligați să restituie terenul Primarul municipiului Slatina și Primăria

municipiului Slatina, deși terenul este deținut de D.S. Olt, iar îndreptarea

erorii materiale s-a făcut în sensul că hotărârea nu este irevocabilă, fiind

supusă recursului.

- Greșit s-a reținut că terenul este

deținut fără titlu valabil și nu au fost analizate actele depuse la termenul

din data de 8 decembrie 2003, din care rezultă că terenul este afectat de

utilități publice.

Susține recurenta, că administrează

imobilul în baza unui titlu valabil (cererea de transfer mijloace fixe, emisă

de Consiliul județean pentru Educație Fizică și Sport Olt și inventarul

bunurilor domeniului public, aprobat prin H.G. nr. 1045/2000, transcris sub nr.

2621 din 20 mai 2002) și că notificarea adresată primăriei i-a fost transmisă

la data de 25 martie 2003. De aceea, acțiunea reclamanților, care nu au lăsat

să treacă termenul de recomandare de 60 zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, este prematur introdusă.

- Imobilul este afectat de utilități

de interes public și anume: pistă carting, teren tenis de câmp, suprafață

bitumată, iar pe sub teren trece rețeaua de canalizare și cea de alimentare cu

apă a zonei Progresul. Jaloanele care delimitau pista de cartinguri sunt tăiate,

pentru că actualele norme și măsurile de securitate privind desfășurarea

cartingului nu mai prevăd menținerea lor.

Primăria municipiului Slatina,

invocând art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ., în esență, invocă lipsa

calității procesuale a primăriei, susținând că, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001,

primăria reprezintă o structură funcțională, iar, conform art. 97 din lege,

primarul reprezintă unitatea în relațiile cu alte autorități publice, cu

persoane fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție.

Drepturile procedurale și obligațiile se exercită de comună, oraș sau județ,

iar respingerea excepției de către instanță, cu motivarea că dispoziția de

respingere poartă antetul primăriei, este greșită.

Mai arată recurenta că, deși în

considerentele deciziei se reține că pârâta-apelantă D.J.T.S. este actualul

deținător al terenului, greșit în dispozitiv sunt obligați la restituire

primarul și primăria.

Recursurile vor fi respinse, pentru

considerentele la care ne vom referi în continuare.

Susținerile recurentelor-pârâte fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispozițiile acestui

text nu sunt incidente în cauză.

Criticile privitoare la faptul că

obligația de restituire aparține pârâtei A.N.S.-D.S. Olt, care deține terenul

și nu Primarului municipiului Slatina și Primăriei municipiului Slatina,

formulate de ambele recurente și susținerea recurentei, Primăria municipiului

Slatina că există contradicții între considerentele și dispozitivul deciziei

atacate, sunt neîntemeiate, deoarece decizia atacată a fost îndreptată prin

încheierea din data de 11 februarie 2004 (nerecurată de părți), în sensul

susținerilor recurentelor.

În încheierea de îndreptare s-a

reținut că din eroare au fost obligați la restituirea imobilului Primarul municipiului

Slatina și Primăria municipiului Slatina, care nu au calitate procesuală pasivă

și a fost obligată la restituire unitatea deținătoare D.S.T. Olt.

De altfel, reprezentanta recurentei

Primăria municipiului Slatina, având cuvântul în dezbaterea recursului, a

precizat că la momentul declarării recursului nu s-a cunoscut că decizia a fost

îndreptată, și a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Neîntemeiate sunt și celelalte

critici.

Din actele depuse la dosar rezultă

că reclamanții au adresat Primăriei municipiului Slatina, în termenul prevăzut

de lege, notificarea prin care au cerut ca terenul să le fie restituit în

natură. Persoana juridică notificată nu s-a pronunțat asupra notificării în

termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din legea

republicată) și nici nu a comunicat reclamanților care este unitatea

deținătoare, așa cum dispune art. 26 alin. (2) din lege [art. 28 alin. (2) din

legea republicată].

Lipsa răspunsului i-a determinat pe

reclamanți să formuleze acțiunea, înregistrată la data de 8 decembrie 2002,

prin care au cerut ca pârâții Primăria municipiului Slatina și Primarul

municipiului Slatina să fie obligați să le restituie terenul în natură.

Pârâta, D.J.O.T.S., a fost introdusă

în proces, ca urmare a precizărilor făcute de pârâții Primăria municipiului

Slatina și Primarul municipiului Slatina că aceasta este unitatea deținătoare a

terenului, iar prin concluziile scrise, depuse la instanța de fond, aflate la

filele 37, 38 dosar, fără să conteste primirea notificării, susține că terenul

nu poate fi restituit în natură, deoarece aparține domeniului public al

statului și că reclamanții sunt îndreptățiți, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001,

numai la măsuri reparatorii prin echivalent.

În declarația de apel, confirmând

faptul transmiterii notificării de către primărie, pârâta D.J.O.T.S. a invocat

tardivitatea formulării notificării și prematuritatea, iar instanța de apel s-a

pronunțat asupra acestor excepții prin decizia civilă nr. 191 din 29 august 2003,

prin care, anulându-se sentința apelată, s-a fixat termen numai pentru

efectuarea cercetării locale și rejudecarea acțiunii în raport de această

probă.

Și în declarația de recurs,

recurenta pârâtă susține că acțiunea este prematur formulată, însă această

susținere nu este întemeiată.

Reclamanții, ca persoane

îndreptățite, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, își pot realiza dreptul

pe calea acțiunii în justiție, deoarece Primăria municipiului Slatina nu s-a

pronunțat asupra notificării și nu le-a comunicat care este unitatea

deținătoare, iar recurenta D.S. Olt, care a confirmat primirea notificării

transmisă de primărie, a susținut în mod constant că terenul nu poate fi

restituit, atitudine care constituie refuz de restituire în natură a bunului.

Soluția restituirii în natură a

terenului este legală, în raport cu art. 16 din Legea nr. 10/2001.

În forma anterioară modificării

Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, textul cuprindea, în alin. (4),

prevederea că alin. (1)-(3) nu se aplică imobilelor preluate de stat fără titlu

valabil.

Textul menționat privea valabilitatea

titlului de preluare a imobilului de către stat și nu a actelor în baza cărora

bunul a fost trecut în administrarea unității deținătoare.

Or, în prezenta cauză, în lipsa unor

acte care să ateste modul de preluare a terenului de către stat, corect s-a

reținut prin hotărârea atacată că preluarea s-a făcut în mod abuziv (doar în

fapt).

Intimații sunt îndreptățiți la

restituirea în natură și potrivit noului conținut al art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.

Textul dispune „În situația

imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte

integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit

activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale,

foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie

imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă

de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3, 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau,

după caz, de până la 5 ani de la emiterea deciziei sau dispoziției, pentru cele

arătate la pct.1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a)”.

Prin urmare, potrivit textului

citat, imobilul se restituie în natură foștilor proprietari, chiar și atunci

când este afectat exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, fiind

stabilită doar obligația de a-i menține afectațiunea pe anumite perioade de

timp, după distincțiile prevăzute expres.

De altfel, în prezenta cauză,

consemnările făcute în procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării locale

atestă faptul că terenul nu este afectat nemijlocit activităților sportive la

care se referă recurenta sau altor activități de interes public.

Instanța a constatat că bazinul de

înot, care nu este în stare de a fi folosit, se află la cca 6-8 m de terenul

care face obiectul procesului, că pista de carting prezintă fisuri „și chiar

pârâta a precizat că nu mai funcționează de 1 an”, că „terenul este fără gazon,

cu mărăcini” și țevile de termoficare sunt amplasate pe exterior.

Pentru considerentele expuse,

constatându-se că hotărârea atacată este legală, se vor respinge ambele

recursuri.

Va fi respinsă și cererea

intimaților pentru obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată,

deoarece aceștia nu au depus la dosar acte cu care să facă dovada cheltuielilor

efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de A.N.-D.S.

Olt și Primăria municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 432 din 8 decembrie

2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Respinge cererea intimaților de

obligare a recurentelor la cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 septembrie 2005.