ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5585/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 4 martie 2002, reclamanta L.A. a formulat

contestație împotriva dispoziției nr. 933 din 17 decembrie 2001 emisă de

Primarul Municipiului Slatina, solicitând anularea ei și obligarea Primăriei

Slatina la restituirea în natură a terenului în suprafață de 465 mp, iar dacă

nu este posibilă restituirea în natură a cerut a i se acorda măsuri

reparatorii, prin echivalent pentru imobilul (teren și construcție) pe care l-a

deținut.

În motivarea contestației, reclamanta a

învederat că prin dispoziția atacată s-a respins cererea ei pentru restituirea

în natură sau prin echivalent a imobilului pe care l-a deținut în baza

contractului de vânzare-cumpărare nr. 126 din 30 ianuarie 1967.

Prin sentința civilă nr. 247 din 8 aprilie 2002,

Tribunalul Olt a admis contestația formulată de reclamantă, a anulat dispoziția

nr. 933/2001 emisă de Primarul Municipiului Slatina și a trimis cauza la

Primăria Slatina pentru a stabili cuantumul despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel, instanța a respins

excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare privind necompetența secției

civile a tribunalului în soluționarea cauzei și neîndeplinirea procedurii

prealabile prevăzute de Legea nr. 29/1990, argumentând că Legea nr. 10/2001

prevede o procedură specială pentru restituirea în natură sau prin echivalent a

imobilelor preluate abuziv, sens în care art. 24 alin. (7) precizează că în

cazul în care oferta este refuzată, persoana îndreptățită poate ataca în

justiție decizia sau dispoziția, competența de soluționare, prevede alin. (8),

aparține secției civile a tribunalului, astfel nu sunt incidente dispozițiile

Legii nr. 29/1990.

Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a

reținut că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent în

calitate de moștenitoare a soțului său L.A., proprietarul imobilului,

construcție și teren de 665 mp, dobândit prin cumpărare, imobil care a fost

expropriat pentru cauză de utilitate publică, construcția fiind demolată iar pe

locul ei s-au edificat blocuri.

Întrucât pentru imobilele preluate în perioada

1945-1980 s-au plafonat despăgubirile, astfel că ele nu mai reprezentau

echivalentul valoric al imobilului expropriat, art. 11 alin. (2), (3) și (4)

din Legea nr. 10/2001 au prevăzut pentru aceste situații acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent bănesc.

S-a apreciat ca nelegală dispoziția emisă de

primar, s-a dispus anularea ei și trimiterea cauzei la  Primăria Slatina pentru

a proceda la stabilirea cuantumului despăgubirilor conform procedurii reglementate

de art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de Primăria Municipiului Slatina

împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 147 din

27 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Instanța de apel a respins criticile formulate

referitor la necompetența secției civile, lipsa de calitate procesuală pasivă a

apelantei și acordarea a ceea ce nu s-a cerut. S-a arătat în considerentele

deciziei că secția civilă și nu cea de contencios administrativ a tribunalului

are competența soluționării cauzei, primăria este emitenta deciziei atacate și

deci are calitate procesuală pasivă și dacă s-ar fi acordat altceva decât s-a

cerut numai reclamanta-intimată poate formula obiecțiuni, instanța făcând o corectă

aplicare a prevederilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Decizia a fost atacată cu recurs de Primăria

Municipiului Slatina.

Recurenta invocă, pe cale de excepție,

necompetența materială a secției civile a tribunalului, susținând că dispozițiile

emise de primari sunt acte administrative, anularea sau modificarea lor se

poate dispune numai în temeiul Legii nr. 29/1990 de secția de contencios

administrativ a tribunalului. Se mai invocă excepția lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei Municipiului Slatina, întrucât calitate

procesuală au în toate cazurile comuna, orașul sau municipiul potrivit Legii

nr. 215/2001 privind administrația publică locală, dar nu primarul care este

doar o entitate prin care unitatea administrativ-teritorială își exercită

drepturile și obligațiile procesuale.

Referitor la soluționarea în fond a cauzei,

recurenta susține că nu s-a făcut dovada trecerii terenului în proprietatea

statului, nu există temeiul juridic al preluării, deci trecerea a fost fără

titlu și în consecință nu se poate „reconstitui” dreptul de proprietate,

intimata-reclamantă are la îndemână acțiunea în revendicare de drept comun,

fondată pe prevederile  art. 480 C. civ.

Apoi, instanța a soluționat parțial cererea

intimatei, a anulat actul administrativ, dar nu s-a pronunțat cu privire la

acordarea măsurilor prin echivalent, obligând însă recurenta la stabilirea

cuantumului despăgubirilor, ceea ce nu s-a cerut.

Se solicită admiterea recursului, casarea

hotărârilor pronunțate și respingerea acțiunii reclamantei-intimate.

Recursul declarat de Primăria Municipiului

Slatina este nefondat.

Excepțiile invocate de recurentă nu pot fi

primite. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este o lege specială

care, derogând de la legea generală, a prevăzut expres competența secției

civile a tribunalului în soluționarea contestației formulate de persoana

îndreptățită împotriva dispoziției motivate a primarilor [art. 24 alin. (8)],

iar calitatea procesuală pasivă a primăriei se justifică prin calitatea ei de

emitentă a dispoziției atacate în instanță.

Criticile privind fondul cauzei sunt de asemenea

neîntemeiate.

Din adresa nr. 7812 din 29 martie 2002 emisă

chiar de recurentă, aflată în dosarul instanței de fond rezultă că terenul și

construcția au fost expropriate în baza Decretului de expropriere nr. 244/1988

în vederea realizării unor blocuri de locuințe, adresa conținând și alte

elemente de identificare a terenului și detaliere a exproprierii.

Pretinsa nepronunțare asupra unui capăt de

cerere din acțiunea intimatei reclamantei ar putea fi invocată doar de aceasta,

nu de partea adversă, care nu are nici un interes juridic să o evidențieze,

obligarea recurentei la stabilirea despăgubirilor este o etapă în procedura

instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001, urmând ca recurenta să parcurgă

întreaga procedură prevăzută în textul de lege evocat.

Pentru considerentele expuse, recursul urmează a

se respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta Primăria Municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 147 din 27

septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  13 octombrie 2004.