ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5686/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cerere înregistrată la data de 13 martie 2002 sub nr. 3386 pe rolul

Tribunalului Olt, reclamanta L.E. în contradictoriu cu Primăria Municipiului

Slatina, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

anuleze dispoziția nr. 165 din 12 februarie 2002 emisă de Primarul Municipiului

Slatina, să oblige Primăria Municipiului Slatina să-i restituie terenul în

suprafață de 665 mp de care a fost deposedată abuziv prin art. 30 din Legea nr.

58/1974, sau să i se atribuie prin compensare un alt teren corespunzător, sau

să fie despăgubită cu valoarea acestui teren apreciată la 40.000.000 lei.

În motivarea acțiunii sale reclamanta

arată că notificarea făcută în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 adresată

Primăriei Municipiului Slatina a fost respinsă cu motivarea că regimul juridic

al terenului a cărui restituire se solicită nu este reglementat de Legea nr.

10/1991.

Tribunalul Olt, prin sentința civilă nr.

660 din 30 aprilie 2002, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 165/2002 și

a obligat pârâta să emită o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este fondată, ea

referindu-se la bunuri imobile prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea

nr. 10/2001 și nu la imobile cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din

Legea nr. 10/2001 cum în mod eronat a apreciat pârâta în dispoziția contestată.

Față de această împrejurare în baza art.

24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 instanța a anulat dispoziția contestată și a

obligat pe pârâtă să emită o ofertă de despăgubiri prin echivalent.

Împotriva acestei sentințe a instanței de

fond a declarat apel pârâta invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de apel Craiova prin decizia

civilă nr. 178 din 21 octombrie 2002 a admis apelul și a schimbat sentința

apelată în sensul că a respins acțiunea formulată de către reclamantă.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut o situație de fapt

eronată și din acest motiv a pronunțat o hotărâre nelegală.

În acest sens se constată că terenul

solicitat de către reclamantă a făcut obiectul unui contract de vânzare

cumpărare autentificat la data de 27 decembrie 1982 prin care reclamanta în

calitate de vânzătoare a transmis cumpărătorului F.I. imobilul (casă) situat pe

terenul de 665 mp, cumpărătorul a devenit proprietarul casei, iar Statul Român

în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 proprietarul terenului, cu plata unei

despăgubiri.

S-a mai reținut că reclamanta a transmis

proprietatea atât a casei cât și a terenului prin mențiunea din contract din

care rezultă că prin vânzare, reclamanta nu și-a manifestat voința să rămână în

continuare proprietară pe teren.

Prin contract cumpărătorul a dobândit un

drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra

terenului, statul având nuda proprietate asupra terenului.

Mai reține instanța de apel că o dată cu

apariția legilor de reconstituire a dreptului de proprietate, prin art. 35

alin. (3) din Legea nr. 18/1991, s-a rezolvat problema acestor terenuri

atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor deținătorilor

acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor în

condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, în sensul să treacă în proprietatea

actualilor proprietari ai locuințelor și titulari ai dreptului de folosință a

terenurilor.

Referitor la motivul de apel privind

necompetența materială de soluționare a cauzei de către secția civilă a

tribunalului instanța de apel a reținut că este nefondat față de prevederile

art. 31 din legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta L.E. solicitând modificarea deciziei recurate în sensul

respingerii apelului și menținerii sentinței Tribunalului Olt ca temeinică și

legală.

Se susține că în mod corect instanța de

fond a constatat că terenul în litigiu este situat în intravilan și deci nu

este teren agricol sau forestier astfel încât să-i fie aplicabile dispozițiile

art. 8 din Legea nr. 10/2001, așa cum eronat a reținut Primăria Municipiului

Slatina, prin decizie.

Se mai susține că pârâta, prin apelul

declarat, nu a solicitat respingerea acțiunii, iar instanța de apel a respins

acțiunea.

Recurenta, în motivarea recursului mai

arată în esență că instanța de apel a interpretat în mod greșit prevederile

art. 30 din Legea nr. 58/1974.

În

drept recursul este motivat pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

Recursul este nefondat.

Este de reținut în primul rând că deși

recursul motivat în drept indicându-se prevederile art. 304 pct.7, 8 și 9 C.

proc. civ., aceasta este doar o mențiune făcută formal pentru că motivarea

recursului nu dezvoltă separat aceste motive, ci face doar o mențiune generică

„motivele de recurs invocate se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ.”

În această situație urmează a constata că

hotărârea pronunțată de către instanța de apel cuprinde motivele pe care se

sprijină, care sunt legale și temeinice, ele referindu-se la actul juridic

dedus judecății care a fost interpretat corect (pct. 7 și 8 ale art. 304 C.

proc. civ.).

În decizia recurată instanța de apel a

făcut o aplicare corectă a legii la situația de fapt concretă a cauzei.

În acest sens a reținut corect că prin

actul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 27 decembrie 1982 reclamanta

a înstrăinat „casa construită din cărămidă cu trei camere, bucătărie și cămară”

situată „pe terenul aferent în suprafață de 665 mp” din strada M.K. „terenul

aferent care trece în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr.

58/1974” cumpărătorul primind folosința terenului pe durata existenței

construcției.

Instanța de apel a făcut o corectă

aplicare a legii reținând că legiuitorul de după 1989 a soluționat problema

acestor terenuri prin art. 35 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 astfel

„terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor

dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente

construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 trec

în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului,

proprietari ai locuințelor”.

Pe cale de consecință legal și temeinic

instanța de apel admițând apelul Primăriei Slatina a schimbat sentința

pronunțată de către instanța de fond în sensul că a respins acțiunea

reclamantei.

Astfel fiind, față de considerentele mai

înainte arătate, constatând că nici una din criticile formulate în recurs nu

este fondată, urmează a respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul formulat de reclamanta L.E. împotriva deciziei nr. 178 din 21

octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie

2004.