ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul în
anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1906 din 28 martie 2001 a Curții de
Apel Craiova – Secția civilă.
La
apelul nominal s-au prezentat: intimatul-reclamant F.S.reprezentat de avocat
N.M.și intimatul-pârât Municipiul Slatina prin Primar reprezentat de consilier
juridic T.L.
Procedura
completă.
Reprezentanta
Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei
atacate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr.4379 din 14
noiembrie 2000 a Tribunalului Olt – Secția civilă.
Avocat
N.M.solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate și
menținerea deciziei nr.4379 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Olt – Secția
Civilă. Depune concluzii scrise.
Consilier
juridic T.L. solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat.
CURTEA,
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Judecătoria Slatina – sub nr.6607/1998, F.S.din comuna
Cîrlogeni, județul Olt, a chemat în judecată civilă Orașul Slatina prin Primar,
pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri, echivalente cu valoarea
terenului de 1162 m.p. – proprietatea sa, ocupat de pârâtă fără titlu prin
extinderea Cimitirului Strehareț și cu valoarea construcțiilor desființate,
respectiv o fântînă și temelie de grajd.
Totodată
s-a cerut obligarea pârâtei la stabilirea unui drum de trecere de la
gospodăriea sa, întrucât prin ridicarea unui gard de beton în jurul
cimitirului, accesul la drumul public i-a fost blocat.
Prin
sentința civilă nr.7929 din 17 decembrie 1998, Judecătoria Slatina a admis în
parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului despăgubiri
civile în sumă de 6.333.652 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor
demolate de către pârâtă.
Totodată
au fost respinse ca nefondate cererile pentru acordarea contravalorii terenului
ocupat de pârâtă și pentru stabilirea servituții de trecere.
Pentru
a hotărî astfel prima instanță a stabilit din probele administrate în cauză, că
o parte din terenul proprietatea reclamantului a fost ocupată în interes public
pentru extinderea Cimitirului Ortodox Strehareț, prilej cu care pârâta a
demolat construcțiile acolo situate, fără plata unei despăgubiri.
Instanța
de fond a socotit însă că acordarea despăgubirilor pentru terenul ocupat nu ar
fi justificată, pentru că imobilul nu a fost determinat și identificat prin
probele administrate în cauză.
Totodată
s-a apreciat că cererea pentru stabilirea unui drum de trecere în favoarea
reclamantului nu ar îndeplini cerințele legale, întrucât din expertizele
efectuate nu ar rezulta că domeniul reclamantului este înfundat dar și pentru
că s-ar crea un important prejudiciu pârâtei care administrează cimitirul în
cauză.
Hotărârea
de mai sus a fost desființată integral prin decizia nr.1440 din 5 mai 1999
pronunțată de Tribunalul Olt – Secția Civilă ca urmare a apelurilor
declarate de ambele părți, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la
Judecătoria Slatina.
Pentru
a decide așa, instanța de apel a socotit că respingerea capetelor de cerere
privind acordarea despăgubirilor pentru teren și stabilirea servituții de
trecere sub cuvânt că terenul nu ar fi fost identificat, echivalează cu
nerezolvarea procesului sub aspectul stabilirii situației juridice a terenului.
Rejudecând
pricina în limitele fixate prin decizia de casare după suplimentarea probelor,
Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr.3911 din 12 iunie 2000 a admis
acțiunea și a dispus obligarea pârâtei și la plata sumei de 110.645.641 lei
contravaloarea suprafeței de teren de 1162 m.p. ocupată de Municipiul Slatina
în scopul extinderii cimitirului.
Totodată,
pârâta a fost obligată să lase liber accesul reclamantului pe un drum amplasat
între cele două cimitire din zonă, cu lungimea de 120 m și lățimea de 7,50 mp.,
prin îndreptarea gardurilor pe o lungime de 7,50 m.
Hotărârea
menționată a fost modificată prin decizia civilă nr.4379 din 14 noiembrie 2000
a Tribunalului Olt Slatina care admițînd apelul pârâtului Municipiul Slatina a
respins ca neîntemeiată cererea pentru instituirea servituții de trecere.
În
motivarea soluției, instanța de apel a avut în vedere constatările nemijlocite
la fața locului consemnate prin proces verbal de cercetare locală, în sensul că
reclamantul ar avea asigurat accesul la drumul public pe alte căi de trecere
existente și totodată dispozițiile art.13 din Legea nr.213/1998 privind regimul
servituțiilor asupra domeniului public, în conformitate cu care acestea ar fi
valabile numai în măsura în care ar fi compatibile cu destinația fondurilor
afectate.
Decizia
instanței de apel cât și sentința civilă nr.3911 din 16 iunie 2000 pronunțată
de Judecătoria Slatina în rejudecare au fost casate prin decizia nr.1906 din 28
martie 2001 a Curții de Apel Craiova – Secția Civilă ca urmare a admiterii
recursului declarat de Municipiul Slatina prin Primar, cu consecința
respingerii acțiunii introduse de reclamantul F.S.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că pârâta
Primăria Slatina nu are calitate procesuală pasivă.
În
argumentarea soluției s-a arătat că suprafața de teren pe care este amplasat și
terenul în litigiu face parte din domeniul privat al Consiliului Local Slatina,
așa încât Primăria Slatina prin Primar nu ar putea reprezenta Consiliul Local
în justiție.
Împotriva
decizie instanței de recurs, Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție, a declarat în temeiul dispozițiilor art.330 pct.2
C.proc.civ.recursul în anulare de față, susținând că au fost grav încălcate
dispozițiile legale aplicabile, privind calitatea procesuală pasivă
nesocotindu-se dispozițiile art.5 (1) și 42 (2) din Legea nr.69/1991
republicată, ceea ce a determinat greșita soluționare a cauzei în fond.
Ca
urmare s-a cerut casarea hotărârii atacate și menținerea deciziei civile
nr.4379 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Olt Slatina.
Recursul
în anulare se dovedește întemeiat.
Pentru
a reține lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Slatina reprezentat
prin Primar, instanța de recurs a considerat că terenul în suprafață de 7800
mp. care include și terenul în litigiu se află în domeniul privat al
Consiliului Local și nu al Primăriei și că acest fapt ar rezulta din Hotărârea
nr.63 din 29 august 1995 prin care Consiluiul Local Slatina a precizat că
„terenul se află în evidența bunurilor din domeniul privat al Consiliului
Local”.
Atât
mențiunile din înscrisul invocat cît și concluzuia instanței în același sens
sunt potrivnice legii, întrucât în conformitate cu dispozițiile art.2,4,5 și 20
lit.g din Legea nr.69/1991 calitatea de proprietar revine județelor, orașelor,
municipiilor și comunelor ca autorități publice cu personalitate juridică și nu
consiliilor locale care sunt numai autorități deliberative, cu atribuții de
administrare al domeniului public și privat al unităților
administrativ-teritoriale proprietare.
Așa
fiind, în raport de obiectul acțiunii, obligată să stea în proces pentru a
răspunde pretențiilor reclamantului este în mod evident Municipiul Slatina
reprezentat legal prin Primar, în patrimoniul căruia a fost inclus terenul
reclamantului.
În
consecință recursul în anulare se va admite cu consecința casării deciziei
atacate și a trimiterii cauzei la Curtea de Apel Craiova în vederea examinării
motivelor de recurs vizând netemeinicia deciziei date în instanța de apel.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare
declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție împotriva deciziei civile nr.1906 din 28 martie 2001 a Curții de Apel
Craiova – Secția Civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe
pentru rejudecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțata
în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.