ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 622/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1906 din 28 martie 2001 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimatul-reclamant F.S.reprezentat de avocat N.M.și intimatul-pârât Municipiul Slatina prin Primar reprezentat de consilier juridic T.L. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr.4379 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Olt – Secția civilă. Avocat N.M.solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei atacate și menținerea deciziei nr.4379 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Olt – Secția Civilă.

Depune concluzii scrise. Consilier juridic T.L. solicită respingerea recursului în anulare ca nefondat. CURTEA, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Slatina – sub nr.6607/1998, F.S.din comuna Cîrlogeni, județul Olt, a chemat în judecată civilă Orașul Slatina prin Primar, pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri, echivalente cu valoarea terenului de 1162 m.p. – proprietatea sa, ocupat de pârâtă fără titlu prin extinderea Cimitirului Strehareț și cu valoarea construcțiilor desființate, respectiv o fântînă și temelie de grajd. Totodată s-a cerut obligarea pârâtei la stabilirea unui drum de trecere de la gospodăriea sa, întrucât prin ridicarea unui gard de beton în jurul cimitirului, accesul la drumul public i-a fost blocat.

Prin sentința civilă nr.7929 din 17 decembrie 1998, Judecătoria Slatina a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului despăgubiri civile în sumă de 6.333.652 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor demolate de către pârâtă. Totodată au fost respinse ca nefondate cererile pentru acordarea contravalorii terenului ocupat de pârâtă și pentru stabilirea servituții de trecere. Pentru a hotărî astfel prima instanță a stabilit din probele administrate în cauză, că o parte din terenul proprietatea reclamantului a fost ocupată în interes public pentru extinderea Cimitirului Ortodox Strehareț, prilej cu care pârâta a demolat construcțiile acolo situate, fără plata unei despăgubiri.

Instanța de fond a socotit însă că acordarea despăgubirilor pentru terenul ocupat nu ar fi justificată, pentru că imobilul nu a fost determinat și identificat prin probele administrate în cauză. Totodată s-a apreciat că cererea pentru stabilirea unui drum de trecere în favoarea reclamantului nu ar îndeplini cerințele legale, întrucât din expertizele efectuate nu ar rezulta că domeniul reclamantului este înfundat dar și pentru că s-ar crea un important prejudiciu pârâtei care administrează cimitirul în cauză. Hotărârea de mai sus a fost desființată integral prin decizia nr.1440 din 5 mai 1999 pronunțată de Tribunalul Olt – Secția Civilă ca urmare a apelurilor declarate de ambele părți, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Slatina.

Pentru a decide așa, instanța de apel a socotit că respingerea capetelor de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru teren și stabilirea servituții de trecere sub cuvânt că terenul nu ar fi fost identificat, echivalează cu nerezolvarea procesului sub aspectul stabilirii situației juridice a terenului. Rejudecând pricina în limitele fixate prin decizia de casare după suplimentarea probelor, Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr.3911 din 12 iunie 2000 a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei și la plata sumei de 110.645.641 lei contravaloarea suprafeței de teren de 1162 m.p. ocupată de Municipiul Slatina în scopul extinderii cimitirului.

Totodată, pârâta a fost obligată să lase liber accesul reclamantului pe un drum amplasat între cele două cimitire din zonă, cu lungimea de 120 m și lățimea de 7,50 mp., prin îndreptarea gardurilor pe o lungime de 7,50 m. Hotărârea menționată a fost modificată prin decizia civilă nr.4379 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Olt Slatina care admițînd apelul pârâtului Municipiul Slatina a respins ca neîntemeiată cererea pentru instituirea servituții de trecere. În motivarea soluției, instanța de apel a avut în vedere constatările nemijlocite la fața locului consemnate prin proces verbal de cercetare locală, în sensul că reclamantul ar avea asigurat accesul la drumul public pe alte căi de trecere existente și totodată dispozițiile art.13 din Legea nr.213/1998 privind regimul servituțiilor asupra domeniului public, în conformitate cu care acestea ar fi valabile numai în măsura în care ar fi compatibile cu destinația fondurilor afectate.

Decizia instanței de apel cât și sentința civilă nr.3911 din 16 iunie 2000 pronunțată de Judecătoria Slatina în rejudecare au fost casate prin decizia nr.1906 din 28 martie 2001 a Curții de Apel Craiova – Secția Civilă ca urmare a admiterii recursului declarat de Municipiul Slatina prin Primar, cu consecința respingerii acțiunii introduse de reclamantul F.S. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că pârâta Primăria Slatina nu are calitate procesuală pasivă. În argumentarea soluției s-a arătat că suprafața de teren pe care este amplasat și terenul în litigiu face parte din domeniul privat al Consiliului Local Slatina, așa încât Primăria Slatina prin Primar nu ar putea reprezenta Consiliul Local în justiție.

Împotriva decizie instanței de recurs, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat în temeiul dispozițiilor art.330 pct.2 C.proc.civ.recursul în anulare de față, susținând că au fost grav încălcate dispozițiile legale aplicabile, privind calitatea procesuală pasivă nesocotindu-se dispozițiile art.5 (1) și 42 (2) din Legea nr.69/1991 republicată, ceea ce a determinat greșita soluționare a cauzei în fond. Ca urmare s-a cerut casarea hotărârii atacate și menținerea deciziei civile nr.4379 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Olt Slatina. Recursul în anulare se dovedește întemeiat. Pentru a reține lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Slatina reprezentat prin Primar, instanța de recurs a considerat că terenul în suprafață de 7800 mp.

care include și terenul în litigiu se află în domeniul privat al Consiliului Local și nu al Primăriei și că acest fapt ar rezulta din Hotărârea nr.63 din 29 august 1995 prin care Consiluiul Local Slatina a precizat că „terenul se află în evidența bunurilor din domeniul privat al Consiliului Local”. Atât mențiunile din înscrisul invocat cît și concluzuia instanței în același sens sunt potrivnice legii, întrucât în conformitate cu dispozițiile art.2,4,5 și 20 lit.g din Legea nr.69/1991 calitatea de proprietar revine județelor, orașelor, municipiilor și comunelor ca autorități publice cu personalitate juridică și nu consiliilor locale care sunt numai autorități deliberative, cu atribuții de administrare al domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale proprietare.

Așa fiind, în raport de obiectul acțiunii, obligată să stea în proces pentru a răspunde pretențiilor reclamantului este în mod evident Municipiul Slatina reprezentat legal prin Primar, în patrimoniul căruia a fost inclus terenul reclamantului. În consecință recursul în anulare se va admite cu consecința casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei la Curtea de Apel Craiova în vederea examinării motivelor de recurs vizând netemeinicia deciziei date în instanța de apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr.1906 din 28 martie 2001 a Curții de Apel Craiova – Secția Civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea recursului. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.